Înșelăciunile de la sfârșitul timpului

Lumea noastră actuală a ajuns o amestecătură de supranatural și mistic, sub influența filmelor de la Hollywood, care nu are nicio problemă să producă filme pe teme religioase și mistice într-un ghiveci de rătăcire și amăgire. Vechea minciună „Hotărât că nu veți muri” (Geneza 3:4) a inspirat multe din cele mai citite cărți și cele mai vizionate filme ale ultimilor zece ani, precum și multe jocuri video. Fără îndoială, suntem expuși și ispitiți la vederea acestui tărâm fermecat al lui Satana, care se poate prezenta într-o multitudine de forme, iar în unele cazuri se prezintă ascuns chiar sub poleiala științei.

Unele dintre cele mai înșelătoare fenomene sunt așa-zisele „experiențe din preajma morții”, când cei care au „murit” s-au reîntors la viață cu povești despre viața de dincolo. Mulți iau aceste manifestări drept o dovadă a nemuririi sufletului.

De înțeles:

Amăgirile din vremea sfârșitului, inclusiv misticismul, experiențele din preajma morții, reîncarnarea, necromanția, cultul strămoșilor și altele sunt subiecte periculoase de care ar trebui să fim conștienți, dar fără a ne lăsa influențați de ele.

2 – 10 decembrie: Săptămâna de Rugăciune
10 decembrie: Dar pentru Săptămâna de Rugăciune (colectă)

Comentariu EGW

Cu cât învățăm mai mult cu privire la primele zile ale bisericii creștine și vedem astfel cu câtă subtilitate lucrează Satana pentru a slăbi și a nimici, cu atât vom fi mai bine pregătiți să rezistăm înșelăciunilor lui și să facem față pericolelor care vor veni. Suntem în timpul când vor exista necazuri așa cum lumea n-a văzut niciodată. „Vai de voi, pământ și mare! Căci Diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puțină vreme.” Dar Dumnezeu a așezat granițe pe care Satana nu le poate trece. Credința noastră cea sfântă este această graniță, sau barieră; și, dacă ne zidim în credință, vom fi păstrați în siguranță de Cel puternic. „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului.” – Mărturii, vol. 5, p. 297
Experienţa trecutului va fi repetată. În viitor, superstiţiile lui Satana vor lua noi forme. Vor fi prezentate rătăciri într-un mod plăcut şi linguşitor. Teorii false, îmbrăcate în veşminte de lumină, vor fi prezentate înaintea poporului lui Dumnezeu. Astfel, Satana va încerca să-i înşele, dacă va fi posibil, chiar şi pe cei aleşi. Vor fi exercitate cele mai fermecătoare influenţe, mintea oamenilor va fi hipnotizată. 
Pentru a înrobi mintea, vor fi strecurate toate formele de depravare, asemănătoare cu cele care existau între antediluvieni. Înălţarea naturii drept Dumnezeu, manifestarea neînfrânată a voinţei omeneşti, sfaturile celor necredincioşi – acestea sunt mijloacele folosite de Satana pentru a-şi atinge scopurile. – Mărturii, vol. 8, p. 293
Hristos a fost ispitit în toate privințele așa cum este ispitit omul, dar niciodată nu a adus împotriva ispititorului o acuzație de ocară. La orice ispită, El prezenta Cuvântul Domnului. „Stă scris” era arma Lui care niciodată nu dădea greș. Noi, ca reprezentanți ai lui Hristos, trebuie să întâmpinăm fiecare lovitură a vrăjmașului cu Cuvântul viului Dumnezeu.
Niciodată nu trebuie să ne îngăduim să mergem pe urmele șarpelui, folosind argumente științifice. Satana nu poate niciodată să câștige un avantaj față de copilul lui Dumnezeu care se sprijină pe Cuvântul lui Dumnezeu ca apărare a sa.
Sfătuitorul nostru a imprimat adânc în mintea noastră faptul că po­porul lui Dumnezeu, păzitor al poruncilor, trebuie să fie sfințit prin adevăr și că adevărului trebuie să i se dea întotdeauna primul loc. Noi nu trebuie să uităm că Satana încă trăiește pentru a-și exercita puterea înșelătoare printr-o falsă știință.
Hristos era maiestatea cerului, Domnul vieții, dar, cu toate acestea, S-a smerit ca un om și S-a făcut ascultător de Legea lui Dumnezeu. El a trecut pe terenul pe care trebuie să pășească orice om care ia Numele Lui și a ieșit din încercare curat și neîntinat de păcat. El a fost pilda noastră în toate privințele. – Mărturii, vol. 9, pp. 68–69
 

Lumea noastră a fost inundată de valurile puternice ale misticismului. Termenul „misticism” înglobează o diversitate de idei. Din perspectivă religioasă, înseamnă unirea dintre individ și divinitate sau Absolut, într-un fel de experiență spirituală sau transă. Acest fenomen caracterizează închinarea inclusiv în unele biserici. Manifestările misticismului pot varia ca formă și intensitate, dar întotdeauna au tendința de a înlocui autoritatea Cuvântului scris al lui Dumnezeu cu experiențele subiective ale individului. Biblia își pierde mult din rolul ei de a indica învățăturile adevărate, iar creștinul rămâne vulnerabil în fața propriilor experiențe. Acest gen de religie subiectivă nu oferă protecție împotriva amăgirilor, mai ales a acelora din vremea sfârșitului.

1. În lumina cuvintelor lui Isus din Matei 7:21-27, ce înseamnă să ne zidim casa spirituală „pe stâncă”, nu „pe nisip”?

Există o tendință puternică în lumea creștină postmodernă de a minimaliza relevanța învățăturilor biblice, considerate ecouri serbede ale unei forme învechite de religie. În acest demers, învățăturile Domnului Hristos sunt artificial înlocuite cu persoana Domnului Hristos – pe baza argumentului că, de exemplu, unele relatări biblice nu pot fi adevărate fiindcă Isus, așa cum e înțeles de postmoderni, nu ar fi permis niciodată să se întâmple după cum este scris. Sentimentele și gusturile personale ajung să devină criteriu de interpretare a Scripturilor sau chiar de respingere evidentă a ceea ce învață Biblia, deseori chiar în legătură cu ascultarea de Dumnezeu, despre care Isus a spus că este esențială pentru ca cineva să-și zidească propria casă pe stâncă.

Aceia care consideră că nu contează ce cred ca doctrină atâta timp cât cred în Isus Hristos se află pe un teren periculos. Inchizitorii catolici care au condamnat la moarte un număr incalculabil de protestanți au crezut în Isus Hristos. Cei care au „scos draci” în numele lui Isus (Matei 7:22) crezuseră în El. „Afirmaţia că nu este deloc important ce cred oamenii este una dintre cele mai reușite înşelăciuni ale lui Satana. El ştie că, atunci când este acceptat cu iubire, adevărul sfinţeşte sufletul. De aceea el caută continuu să-l înlocuiască prin teorii false, mituri și o altă evanghelie” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 520).

Cum putem lupta împotriva tendinței de a ne lăsa emoțiile și dorințele să ne determine să acționăm contrar Bibliei?

Comentariu EGW

Există un simțământ fals cu privire la iubirea lui Isus, mult răspândit acum peste tot, că trebuie să rămânem în această iubire, deoarece credința în Isus este singurul lucru de care avem nevoie, dar aceste suflete trebuie învățate că iubirea lui Isus din inimă va duce la umilință în viață și ascultare de toate poruncile Lui. „Cine zice: «Îl cunosc», și nu păzește poruncile Lui este un mincinos și adevărul nu este în el” (1 Ioan 2:4). Iubirea lui Isus care nu trece mai departe de buze nu va mântui niciun suflet, ci este o mare amăgire. … 
Aceia care resping adevărul Bibliei fac aceasta pretinzând că Îl iubesc pe Isus. Însă cei care Îl iubesc vor arăta această iubire fiind copii ascultători. Vor fi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători. Ei nu vor stărui spunând continuu: „Tot ce trebuie să facem este să credem în Isus.” Este cu totul adevărat, dar ei nu înțeleg și nu iau în serios această afirmație. A crede în Isus înseamnă să-L primești ca Mântuitor al tău, ca Model al tău. Toți cei care Îl iubesc pe Isus trebuie să urmeze exemplul Său. Ei trebuie să aibă o legătură strânsă cu Isus, așa cum este legată mlădița de butucul viței. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 299 (17 octombrie) 
Natura umană este oscilantă. Oamenii află adevărul prin puterea lor de înțelegere, dar nu vor să se despartă de lume. Nu vor să accepte să fie poporul deosebit al lui Dumnezeu. Ei cunosc adevărul Bibliei, dar nu vor să asculte și se întorc de la adevăr. Acționează potrivit cu necredința lor și asupra sufletului lor vine întunericul. Pentru că aleg să-și vadă de drumul lor, sunt lăsați să facă exact așa cum vor. Adevărul este batjocorit, Hristos nu este luat în seamă și, dacă nu se întorc și nu se pocăiesc, partea lor va fi pierzarea. – The Upward Look, p. 18
Credința și sentimentul sunt lucruri tot atât de distincte, cum este estul față de vest. Credința nu este dependentă de sentimente. Noi trebuie să ne consacrăm lui Dumnezeu în fiecare zi și să credem că Domnul Hristos înțelege și primește jertfa noastră, fără să ne cerceteze ca să vadă dacă trăim acea intensitate a sentimentelor despre care noi credem că ar trebui să corespundă credinței noastre. Nu avem noi asigurarea că Tatăl nostru ceresc dorește să le dea Duhul Sfânt celor ce I-L cer prin credință, mai mult decât doresc părinții să le dea daruri bune copiilor lor? Trebuie să înaintăm ca și când am fi auzit deja, din partea Aceluia ale cărui făgăduințe nu rămân niciodată neîmplinite, un răspuns la fiecare rugăciune pe care o înălțăm spre tronul lui Dumnezeu. Chiar și atunci când suntem cuprinși de tristețe, avem privilegiul de a lăsa ca inimile noastre să cânte înaintea lui Dumnezeu. Când procedăm astfel, norii care ne înconjoară vor fi risipiți și noi vom trece de la umbre și întuneric în lumina limpede a prezenței Sale. – Minte, caracter și personalitate, vol. 2, p. 537 
 

Un argument popular în sprijinul ideii de nemurire naturală a sufletului este „experiența din preajma morții”. În cartea sa Life after Life ([1975], Viață după viață), Raymond A. Moody, Jr. prezintă rezultatele studiului său desfășurat pe cinci ani, pe mai mult de 100 de persoane intrate în „moarte clinică” și care ulterior au revenit la viață. Aceste persoane au pretins că, înainte să revină la viață, au văzut o ființă de lumină duioasă și caldă – fapt considerat „o dovadă mișcătoare a supraviețuirii sufletului uman dincolo de moarte”. De-a lungul anilor, multe cărți asemănătoare au fost publicate, promovând aceeași idee. (Vezi studiul 2.)

2. Citește 1 Împărați 17:22-24; 2 Împărați 4:34-37; Marcu 5:41-43; Luca 7:14-17 și Ioan 11:40-44. Vorbesc aceste pasaje despre o existență conștientă a morților reveniți la viață? De ce este important de știut acest lucru?

Toate experiențele din apropierea morții raportate în literatura modernă sunt despre oameni considerați morți din punct de vedere clinic, dar nu cu adevărat morți – spre deosebire de Lazăr, mort de patru zile, al cărui cadavru intrase în putrefacție (Ioan 11:39). Nici Lazăr, nici vreunul dintre cei înviați în timpurile biblice nu a menționat vreo experiență din viața de dincolo, fie din rai, din purgatoriu sau din iad. Acesta este de fapt un argument al tăcerii, în deplină concordanță cu învățăturile biblice privind starea inconștientă a celor morți.

Cum rămâne cu experiențele din preajma morții atât de frecvent relatate azi? Dacă acceptăm învățătura biblică potrivit căreia morții nu știu nimic (Iov 3:11-13; Ps. 115:17; 146:4; Ecl. 9:10), atunci ne rămân două posibilități: e vorba fie de o halucinație psihochimică naturală în anumite stări extreme, fie de o experiență înșelătoare satanică, de origine supranaturală (2 Cor. 11:14). Amăgirea lui Satana ar putea fi o explicație, mai ales pentru că, în unele cazuri, acești oameni pretind că au vorbit cu rudele lor decedate. Însă ar putea fi și o combinație între cele două posibilități. Deoarece această amăgire predomină și este foarte convingătoare pentru unii, este extrem de important să rămânem strâns legați de învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu, în ciuda oricăror experiențe pe care noi sau alții le-am putea avea și care sunt împotriva a ceea ce susține Biblia.

Mai nou, experiențele din apropierea morții se prezintă în numele științei. Ce învățăm de aici despre cât de atenți trebuie să fim chiar și în ce privește fenomenele presupus „dovedite” de știință?

Comentariu EGW

Prințul întunericului, care atâta vreme și-a dedicat lucrării de amăgire puterile minții lui pricepute, își adaptează cu măiestrie ispitele pentru oamenii din toate clasele și din toate categoriile sociale. Celor care au cultură și rafinament, el le prezintă spiritismul în aspectele lui rafinate și intelectuale și, în felul acesta, reușește să-i prindă pe mulți în cursele sale. Înțelepciunea pe care o dă spiritismul este aceea descrisă de apostolul Iacov, înțelepciunea care „nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească” (Iacov 3:15). Marele amăgitor o ascunde însă atunci când tăinuirea va împlini mai bine scopul lui. Acela care a putut să apară îmbrăcat în strălucirea serafimilor cerești în fața lui Hristos în pustia ispitei, vine la oameni în modul cel mai atractiv, ca un înger de lumină. El face apel la rațiune prin prezentarea subiectelor înalte, delectează imaginația cu scene răpitoare, câștigă sentimentele prin prezentări elocvente de iubire și de milă. Stimulează imaginația spre zboruri înalte, făcându-i pe oameni să se mândrească atât de mult cu propria înțelepciune, încât în inima lor să-L disprețuiască pe Cel Veșnic. Ființa aceasta puternică, ce a reușit să-L ducă pe Mântuitorul lumii pe un munte foarte înalt și să facă să-I treacă pe dinainte toate împărățiile pământului cu slava lor, își va prezenta ispitele înaintea oamenilor în așa fel, încât să pervertească simțurile tuturor acelora care nu sunt ocrotiți de puterea divină. – Tragedia veacurilor, p. 553
Astăzi, chiar numele vrăjitoriei este disprețuit. Pretenția că oamenii pot avea relații cu spirite rele este privită ca o invenție a Evului Mediu, dar spiritismul, care își numără adepții cu sutele de mii și chiar cu milioanele, care și-a făcut drum în cercurile științifice, care a invadat bisericile și este favorizat de corpurile legislative și chiar de curțile împăraților, această înșelătorie colosală, nu este decât o redeșteptare, sub o nouă mască, a vrăjitoriei condamnate și interzise în vechime. – Istoria mântuirii, p. 395
Citirea Bibliei, studierea riguroasă a subiectelor biblice, eseuri scrise pe teme care fac bine minții și oferă cunoaștere, studierea profețiilor sau a prețioaselor lecții ale lui Hristos, toate acestea vor avea o influență care întărește resursele mintale și sporește spiritualitatea. O bună cunoaștere a Scripturii ascute puterea de discernământ și întărește sufletul împotriva atacurilor lui Satana. ...
Mintea, la fel ca inima, trebuie consacrată slujirii lui Dumnezeu. El cere de la noi totul. Urmașul lui Hristos nu-și va îngădui nicio satisfacere a plăcerii și nu se va angaja în nicio activitate, oricât de nevinovată sau lăudabilă ar părea, dar despre care o conștiință iluminată îi spune că îi va slăbi zelul sau îi va coborî spiritualitatea. Orice creștin va lucra pentru a respinge valul răului.—Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, pp. 543–544 
 

Noțiunea păgână de suflet nemuritor stă la baza teoriei nebiblice a reîncarnării, sau transmigrației sufletului. Această teorie a fost adoptată de unele religii mondiale semnificative. În timp ce majoritatea creștinilor cred în existența unui suflet nemuritor care locuiește definitiv în rai sau în iad după moarte, cei care cred în reîncarnare susțin că sufletul nemuritor traversează multe cicluri de moarte și renaștere aici, pe pământ. Unii cred că reîncarnarea este un proces de evoluție spirituală care îi permite sufletului să atingă niveluri superioare de cunoaștere și moralitate în parcursul său spre perfecțiune. Hindușii cred că sufletul etern trece printr-o progresie a conștiinței – sau prin samsara – în șase tipuri de viață: acvatică, a plantelor, a reptilelor și insectelor, a păsărilor, a animalelor și a ființelor umane, inclusiv a locuitorilor cerului.

3. Citește Evrei 9:25-28 și 1 Petru 3:18. Dacă Isus a murit „o singură dată” și, în același fel, toți oamenii mor doar „o singură dată”, de ce chiar și unii presupuși creștini cred într-o formă de reîncarnare?

Mulți oameni cred nu în ce ar trebui să creadă, ci în ce vor să creadă. Dacă o teorie le aduce pace și confort existențial, le e suficient ca s-o îmbrățișeze. Dar cei care iau în serios Biblia sub nicio formă nu pot accepta teoria reîncarnării. Iată de ce: (1) reîncarnarea contrazice învățăturile biblice referitoare la caracterul muritor al „sufletului” și la învierea trupului (1 Tesaloniceni 4:13-18); (2) contrazice învățătura despre mântuirea prin har, prin credința în lucrarea răscumpărătoare a lui Isus Hristos (Efeseni 2:8-10), și o înlocuiește cu faptele omenești; (3) contrazice învățătura biblică potrivit căreia destinul veșnic este hotărât pentru totdeauna de deciziile pe care omul le ia în această viață (Matei 22:1-14; Matei 25:31-46); (4) această teorie minimalizează semnificația și relevanța celei de-a doua veniri a lui Isus (Ioan 14:1-3) și (5) propune persoanei în cauză unele oportunități după moarte pentru a-și depăși dificultățile din viață, ceea ce este nebiblic (Evrei 9:27). Pe scurt, în credința creștină nu există loc pentru conceptul de reîncarnare.

Comentariu EGW

Satana îi înșeală pe oameni astăzi așa cum a înșelat-o pe Eva în Eden prin lingușire, aprinzându-i dorința de a obține ceea ce îi era interzis, trezindu-i ambiția după înălțare de sine. Hrănirea acestor gânduri rele i-a provocat căderea și, prin ele, Satana urmărește să aducă ruina oamenilor. „Veți fi ca Dumnezeu”, declarase el, „cunoscând binele și răul” (Geneza 3:5). Spiritismul învață că „omul este creația progresului; că destinul lui, chiar de la naștere, este să progreseze, până în veșnicie, spre Dumnezeu”. Și iarăși: „Fiecare inteligență se va judeca pe ea și nu pe alta.”„Judecata va fi dreaptă, pentru că este judecata proprie. ... Tronul este înăuntrul tău.” Un învățător spiritist spunea că în el s-a trezit „o conștiință spirituală: «Prietenii mei, toți am fost semizei necăzuți»”. Iar un altul declară: „Hristos nu este o ființă dreaptă și nici desăvârșită”.
În felul acesta, în locul neprihănirii și a desăvârșirii Dumnezeului nemărginit, adevăratul obiect al adorației, în locul neprihănirii desăvârșite a Legii Sale, adevăratul standard către care trebuie să tindă orice om, Satana a pus natura păcătoasă și greșită a omului ca fiind singurul obiect al adorării, unica regulă de judecată sau măsură a caracterului. Acesta este progres, dar nu în sus, ci în jos. – Tragedia veacurilor, p. 554
Satana căuta să îndepărteze de la oameni cunoaşterea de Dumnezeu, să le abată atenţia de la Templul lui Dumnezeu şi astfel să-şi statornicească propria împărăţie. Lupta lui pentru supremaţie păruse a fi aproape încununată de succes. Este adevărat că, în fiecare generaţie, Dumnezeu a avut reprezentanţii Săi. Chiar şi între păgâni erau oameni prin care Hristos lucra pentru a-i ridica din starea lor decăzută pe cei ajunşi în mocirla păcatului. Dar oamenii aceştia erau dispreţuiţi şi urâţi. Mulţi dintre ei au suferit o moarte violentă. Umbra întunecată pe care Satana o aruncase asupra lumii devenea din ce în ce mai adâncă şi tot mai adâncă. 
Prin păgânism, timp de veacuri, Satana îi îndepărtase pe oameni de la Dumnezeu, dar câştigase biruinţa cea mare prin pervertirea credinţei lui Israel. Contemplându-şi propriile idei şi închinându-se la ele, păgânii pierduseră cunoaşterea de Dumnezeu şi deveniseră tot mai corupţi. Tot astfel s-au petrecut lucrurile şi cu Israel. Principiul că omul se poate mântui prin faptele sale stă la baza oricărei religii păgâne şi acum devenise şi principiul religiei iudaice. Satana îl inspirase şi, oriunde se păstrează acest principiu, oamenii nu mai au nicio piedică în faţa păcatului. – Hristos, Lumina lumii, p. 35
 

Cuvântul „necromanție” derivă din termenii grecești nekros („mort”) și manteia („divinație”). Practicată din timpuri străvechi, necromanția este o formă de invocare a presupuselor spirite active ale morților în vederea obținerii cunoașterii, deseori despre evenimente viitoare. Cultul strămoșilor, în schimb, este datina venerării strămoșilor care au decedat, sub motiv că ei fac încă parte din familie, iar spiritele lor, s-ar crede, pot influența acțiunile celor vii. Aceste practici păgâne pot fi foarte atractive pentru aceia care cred în nemurirea sufletului și cărora le e dor de cei dragi care au murit.

4. Citește 1 Samuel 28:3-25. Ce lecții spirituale extragi din experiența lui Saul cu vrăjitoarea din En-Dor care contrazic orice așa-zisă comunicare cu morții?

Biblia afirmă foarte clar că toți spiritiștii, toate mediumurile, toți vrăjitorii și necromanții din perioada teocrației antice a poporului Israel erau o urâciune înaintea Domnului și trebuiau omorâți cu pietre (Leviticul 19:31; 20:6,27; Deuteronomul 18:9-14). Potrivit cu această lege, Saul eliminase toți vrăjitorii și spiritiștii din Israel (1 Samuel 28:3,9).

Dar, după ce a fost lepădat de Domnul, Saul însuși s-a dus în cetatea canaanită En-Dor ca să consulte o vrăjitoare (1 Samuel 28:6,7,15; compară cu Iosua 17:11; Psalmii 83:10). El i-a cerut vrăjitoarei să-l scoale din morți pe profetul Samuel, despre care se spune că a apărut în vedenia necromantei și a vorbit cu Saul (1 Samuel 28:13-19). Duhul amăgitor, care a pretins că este Samuel, i-a spus lui Saul: „Mâine, tu și fiii tăi veți fi împreună cu mine” (1 Samuel 28:19). În timp ce prezicea moartea lui Saul, duhul înșelător care luase doar înfățișarea lui Samuel a reafirmat teoria nebiblică a nemuririi naturale a sufletului. A fost o amăgire puternică, dar Saul, în cunoștință de cauză, ar fi trebuit să nu ajungă implicat în ceea ce el însuși condamnase în trecut.

După mai bine de două secole, profetul Isaia a avut un mesaj în această privință. Citește-l în Isaia 8:19,20 (vezi și Isaia 19:3).

Cât de des, în condiții de stres, facem lucruri despre care știm că sunt greșite! De ce credința, rugăciunea și ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu reprezintă singura noastră apărare de noi înșine?

Comentariu EGW

Şi lucrul cel mai trist dintre toate este că, sub influenţa lui înşelătoare [a lui Satana], oamenii vor avea o formă de evlavie fără să aibă o legătură reală cu Dumnezeu. La fel ca Adam şi Eva, care au mâncat din rodul pomului cunoştinţei binelui şi răului, mulţi se hrănesc chiar acum cu fărâmiturile înşelătoare ale rătăcirii.

Agenţii lui Satana îmbracă în haine atrăgătoare teorii mincinoase, tot aşa cum, în Grădina Edenului, Satana şi-a ascuns identitatea faţă de primii noştri părinţi, vorbind printr-un şarpe. Aceşti agenţi ai lui inoculează în mintea oamenilor idei care, în realitate, sunt rătăciri mortale. Influenţa hipnotizatoare a lui Satana se va manifesta asupra celor care se abat de la Cuvântul clar al lui Dumnezeu, îndreptându-se către basme plăcute. – Mărturii, vol. 8, pp. 293–294

În acest veac degenerat, Satana deţine controlul asupra acelora care se îndepărtează de calea dreaptă şi se aventurează pe terenul lui. El îşi exercită puterea asupra acestora într-o manieră care ar trebui să ne alarmeze. Am fost îndreptată către aceste cuvinte: „Amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti”. Mi-a fost arătat că unii îşi satisfac curiozitatea cochetând cu Diavolul. Ei nu cred cu adevărat în spiritism şi s-ar da înapoi îngroziţi la ideea de a deveni medii. Cu toate acestea, se aventurează şi se aşază singuri într-o poziţie în care Satana îşi poate exercita puterea asupra lor. Astfel de oameni nu au intenţia conştientă de a se implica în această lucrare, dar nu îşi dau seama cu adevărat de ceea ce fac. Ei se aventurează pe terenul Diavolului şi îl ispitesc să îi ia sub stăpânirea lui. Acest nimicitor puternic îi consideră a fi prada care i se cuvine de drept şi îşi exercită puterea asupra lor, chiar împotriva voinţei lor. Atunci când ei vor să fie stăpâni pe ei înşişi, nu mai pot. I-au supus lui Satana mintea lor şi acesta nu vrea să renunţe la pretenţiile lui, ci îi ţine captivi. Nicio putere nu poate elibera sufletul prins în capcană, în afară de puterea lui Dumnezeu, oferită ca răspuns la rugăciunile urmaşilor Săi credincioşi. – Mărturii, vol. 1, p. 299

Prezicând o soartă nenorocită pentru Saul, prin femeia din En-Dor, Satana urmărea să prindă în cursă întregul popor Israel. Nădăjduia ca israeliții să ajungă să aibă încredere în vrăjitori și să se ducă să le ceară sfatul. În felul acesta, ei aveau să se îndepărteze de Dumnezeu ca sfătuitor al lor și să se așeze sub călăuzirea lui Satana. Ademenirea prin care spiritismul atrage mulțimile este pretinsa lui putere de a da la o parte vălul care acoperă viitorul și de a le descoperi oamenilor tainele pe care Dumnezeu le ține pecetluite.

Dumnezeu ne-a descoperit în Cuvântul Său marile evenimente viitoare – tot ce este necesar să știm – și ne-a dat o călăuzire sigură în mijlocul primejdiilor, dar scopul lui Satana este să nimicească încrederea oamenilor în Dumnezeu, să-i determine să fie nemulțumiți cu starea lor în viață, să-i facă să caute să cunoască ceea ce, în înțelepciunea Sa, Dumnezeu a ascuns de ochii lor și să disprețuiască ceea ce El le-a descoperit prin Cuvântul Său cel sfânt. – Patriarhi și profeți, p. 686

Similare cu necromanția sunt și personificările demonice ale celor morți și alte apariții demonice. Personificarea poate fi sub forma unui membru decedat al familiei, a unui prieten sau a oricui altcuiva. Atât înfățișarea fizică, cât și vocea sunt foarte asemănătoare cu ale celor decedați. Toate aceste înșelăciuni satanice vor fi folosite pentru a-i amăgi pe cei care nu sunt bine ancorați în Cuvântul lui Dumnezeu. Ellen G. White avertizează: „Dându-se drept sfinţii apostoli, aceste spirite mincinoase contrazic ce au scris aceştia sub inspiraţia Duhului Sfânt când au fost pe pământ” (Tragedia veacurilor, p. 624). Mai mult chiar, „ca încununare a marii drame de înșelăciune, Satana însuși Îl va întruchipa pe Domnul Hristos (Ibidem, p. 624).

5. Citește 2 Corinteni 11:14,15 și Efeseni 6:10-18. Cum ar trebui să ne apărăm de aceste amăgiri demonice?

Apostolul Pavel rostește o avertizare serioasă în Efeseni 6:12. Recitește acest verset. Ne putem pune la adăpost de aceste amăgiri doar dacă suntem îmbrăcați cu „toată armura lui Dumnezeu” (v. 11, NTR), descrisă în Efeseni 6:13-18. Personificările și întruchipările satanice pot fi foarte înspăimântătoare și înșelătoare, dar nu îi pot duce în eroare pe cei apărați de Dumnezeu și ancorați în Cuvântul Său. Din perspectivă doctrinară, cei care cred învățătura biblică a nemuririi condiționate a omului știu
că orice apariție sau comunicare cu morții este de la Satana și trebuie respinsă prin puterea harului lui Dumnezeu. Din nou, oricât de puternică, aparent reală și convingătoare ar fi manifestarea, noi trebuie să rămânem întotdeauna neclintiți la învățătura că morții dorm în mormânt.

Imaginează-ți însă că pierzi pe cineva drag și apoi ai impresia că acea persoană dragă ți se arată. Și își exprimă iubirea față de tine. Și îți spune cât de mult îi e dor de tine. Și spune lucruri pe care, da, doar ea le-ar cunoaște. Și îți spune că acum se află într-un loc mai bun. Dacă nu ești perfect ancorat în ce susține Biblia cu privire la starea morților, cât de ușor ai putea cădea pradă acestei amăgiri! Mai ales dacă îți și dorești să crezi amăgirea.

Ce înseamnă să îmbrăcăm „toată armura lui Dumnezeu” (NTR)? În sens practic, cum facem acest lucru zi de zi în fiecare domeniu al vieții noastre, nu doar în ce privește amăgirile din vremea sfârșitului?

Comentariu EGW

Oamenii înşelaţi li se închină îngerilor răi, crezând că aceştia sunt spirite ale prietenilor lor morţi. Cuvântul lui Dumnezeu afirmă clar că morţii nu mai au parte de nimic din tot ce se întâmplă sub soare. Spiritiştii spun că cei morţi ştiu tot ce se întâmplă sub soare şi pot să comunice cu prietenii lor de pe pământ, dându-le informaţii preţioase şi făcând minuni. Psalmii 115:17: „Nu morţii Îl laudă pe Domnul şi nici vreunul din cei ce se coboară în locul tăcerii.” Satana, transformat într-un înger de lumină, lucrează cu toată înşelăciunea nelegiuirii. Acela care a putut să-L ia pe Fiul lui Dumnezeu, care fusese făcut pentru puțină vreme, cu puţin mai prejos decât îngerii, şi să-L ducă pe streaşina templului, iar apoi pe un munte înalt, de unde I-a trecut pe dinainte toate împărăţiile lumii, îşi poate exercita puterea şi asupra familiei omeneşti, care Îi este cu mult inferioară Fiului lui Dumnezeu în putere şi în înţelepciune, chiar şi după ce El a luat asupra Sa natura umană. – Mărturii, vol. 1. p. 298
„Noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui”, spunea Pavel, „ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac” (Efeseni 6:12). Până la încheierea vremii va dăinui conflictul dintre biserica lui Dumnezeu și aceia care se găsesc sub stăpânirea îngerilor răi.
Primii creștini erau deseori chemați să întâmpine puterile întunericului față în față. Prin amăgiri meșteșugite și prin prigoană, vrăjmașul s-a străduit să-i abată de la dreapta credință. În vremea de acum, când sfârșitul tuturor lucrurilor pământești se apropie cu pași iuți, Satana depune sforțări disperate să prindă lumea în cursă. El născocește multe planuri pentru a ocupa mințile și a abate atenția de la adevărurile absolut necesare mântuirii. În fiecare loc, uneltele lui se grupează cu sârguință alături de aceia care sunt potrivnici Legii lui Dumnezeu. Arhiamăgitorul este la lucru pentru a introduce elemente de confuzie și răscoală și oamenii sunt plini de un zel care nu este în armonie cu cunoștința pe care o au. – Faptele apostolilor, p. 219
Hotărât să șteargă chipul lui Dumnezeu din om Satana lucrează cu un efort intens ca să-L ascundă vederii omului pe Dumnezeu. El nu face lucrarea pe față, ci pe ascuns, amestecând omenescul cu divinul, falsul cu autenticul, căutând astfel să aducă adversitate și confuzie. Dar îndurarea divină este descoperită proporțional pentru a împiedica această lucrare păcătoasă pentru a aduce la lumină scopurile ascunse ale vrăjmașului. 
Poporul lui Dumnezeu trebuie să dea o mărturie hotărâtă și puternică în favoarea adevărului, prin propovăduire și prin scris, descoperind planurile lui Dumnezeu. Credincioșii Săi trebuie să meargă din loc în loc și să vestească solia din Cuvântul lui Dumnezeu, trezind interesul oamenilor pentru înțelegerea adevărului. …
În doctrina sănătoasă există veridicitate, realism. Ea nu este ca un abur care trece. Lumina din Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să strălucească. Dumnezeu Își cheamă poporul să vină mai aproape de El. Nimeni să nu se interpună între El și poporul Său. Hristos bate la ușa inimii dorind să intre. Vrei să-I deschizi și să-L primești înăuntru? – Astăzi cu Dumnezeu, p. 308 (26 octombrie)
 

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Evanghelizare, secțiunea 18; Confruntarea cu ispita, capitolul „Spiritismul”

Există o fundație care susține că lucrează la crearea unei tehnologii de intrare în contact cu morții. Numindu-i pe morți PMP (persoane postmateriale), site-ul fundației pretinde că, atunci când mor, oamenii doar trec „într-o altă fază a eternului”. Mai mult, cei de la Soulphone susțin că vor concepe o tehnologie în trei faze de comunicare între persoanele materiale și cele post-materiale. Prima fază „va permite comunicarea prin mesaje-text cu familia, prieteni și experți post-materiali din orice
domeniu de activitate”. Faza a doua presupune „posibilitatea de a vorbi cu cei dragi care trăiesc într-o altă parte a eternului”. Și a treia fază, se spune, va crea posibilitatea „auzirii și vederii acelora care experimentează domeniul tuturor posibilităților dintr-un punct de observare diferit”. Deosebit de înfricoșătoare este modalitatea de testare dacă morții care comunică sunt cu adevărat cei care pretind că sunt.

„Uneori, duhurile se arată unor persoane sub înfățișarea prietenilor lor decedați, le povestesc întâmplări din viața lor și fac lucruri pe care le făceau în timpul vieții” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 684).

Studiu zilnic:

2 Împărați 5

2 Împărați 6

2 Împărați 7

2 Împărați 8

2 Împărați 9

2 Împărați 10

2 Împărați 11

 Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 11 (de la par. „Dacă vrem ca rugăciunile noastre să fie ascultate...” până la par. „Dumnezeu răspunde la rugăciune la timpul rânduit de El”)

1. Din ce cauză au părăsit sirienii tabăra de război?

2. Ce dar a transportat Hazael pentru Elisei și în ce fel?

3. La ce idoli s-a închinat Iehu?

4. În ce loc a murit Atalia?

5. Ce se întâmplă dacă ne rugăm fără să ne cunoaștem pe noi înșine?

Comentariu EGW

Studiu suplimentar

Divina vindecare, capitolul „Teoriile panteiste”; Evanghelizare, capitolul „Diverse forme ale spiritismului”.

Privire generală
Lumea noastră acceptă din ce în ce mai mult manifestările supranatu­ralului. Misticismul, relatările despre experiențe din apropierea morții, cre­dința în reîncarnare, necromanția, cultul strămoșilor și spiritismul con­tribuie la normalizarea acestor lucruri în societatea noastră și la con­fuzia cu privire la viața de după moarte. Dar Dumnezeu ia foarte în serios tot ce are legătură cu spiritismul, iar Biblia ne avertizează printr-un limbaj categoric cu privire la aceste practici deoarece ele sunt o amăgire a lui Satana. La avertismentele precedente, cartea Apocalipsa adaugă că la sfârșitul timpului acțiunea de amăgire a lui Satana se va intensifica (vezi în special Apocalipsa 9:5,6,10,11,19; 12:9; 16:13,14). Prin urmare, este extrem de important să avem arme împotriva unei asemenea înșelăciuni. Trebuie să fim întemeiați pe Cuvântul lui Dumnezeu și umpluți cu Duhul Sfânt ca să rămânem tari în adevăr și să nu cădem în plasele lui Satana. 

Comentariu
În acest studiu ne vom concentra pe ce putem face ca să fim puternici în fața capcanelor diavolului și vom studia mai aprofundat capitolul 6 din Efeseni și accentul pe care Pavel îl pune pe armura lui Dumnezeu.
Armura lui Dumnezeu (Efeseni 6:10-18)
În cartea Efeseni, Pavel folosește mai multe metafore pentru a descrie biserica. În primul rând, el numește biserica templul/locașul/casa lui Dumnezeu (Efeseni 2:19-22); biserica este o clădire în care locuiește Dumnezeu în persoana Duhului Sfânt. În al doilea rând, biserica este trupul lui Hristos (Efeseni 4:1-16), în cadrul căruia noi colaborăm, fiecare făcându-și partea ca să putem crește în Hristos. În al treilea rând, biserica este mireasa lui Hristos (Efeseni 5:25-27), Hristos fiind Mirele care Își pregătește mireasa (El este cel care acționează în fiecare din noi, transformându-ne și convertindu-ne.) Ultima metaforă a lui Pavel este cea a bisericii văzute ca o armată (Efeseni 6:10-17. Această armată este bine pregătită pentru bătălie.
Pavel începe prin a-i încuraja pe credincioși să se întărească „în Domnul și în puterea tăriei Lui” (Efeseni 6:10). Primul termen folosit pentru „a se întări” este endunamoo, al cărui sens de bază este acela de „a fi în stare” sau „a avea puterea” de a face ceva. Astfel, Pavel îi îndeamnă pe credincioși să creadă că au puterea de care au nevoie pentru a face ce trebuie făcut în bătălia spirituală din lume. Ei au această capacitate datorită „tăriei” lui Hristos.
După acest îndemn, Pavel le spune credincioșilor să ia armura lui Dumnezeu (Efeseni 6:11). Apostolul folosește stilul discursurilor de luptă din Vechiul Testament (Deuteronomul 20:2-4; 2 Cronici 20:13-19; 32:6-8) pentru a-i inspira și motiva pe credincioși să se încreadă în ce poate face Dumnezeu. Dar Pavel specifică faptul că scopul întregii ar­muri este de a „ține piept [...] uneltirilor diavolului” (Efeseni 6:11). Termenul grecesc pentru „uneltiri” este methodeia, care înseamnă „și­re­­tenie”. Mai este folosit doar o singură dată în Noul Testament, tot în Efeseni: „Ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia [methodeia] lor în mijloacele de amăgire” (Efeseni 4:14). În acest pasaj, Pavel pune în contrast faptul că noi suntem zidiți ca o biserică unită în credința și cunoașterea de Dumnezeu cu faptul de a fi niște copii animați de orice sună bine, dar care în realitate vine de la Satana. Apos­tolul Pavel îi mai avertizează pe credincioși să fie vigilenți „ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câștig de la noi, căci nu suntem în neștiință despre planurile lui” (2 Corinteni 2:11).
Amăgirea lui Satana este reală, periculoasă și prezentă în toate secolele. Dar cartea Apocalipsa ne spune că șarpele este furios din cauză că „știe că are puțină vreme” (Apocalipsa 12:12). Prin urmare e logic că, cu cât ne apropiem de sfârșit, cu atât Satana va deveni mai furios, turbat și în același timp ocupat. În epistolele lui, Pavel folosește deseori verbele „a sta” și „a rămâne” (Romani 14:4; 1 Corinteni 16:13; Filipeni 1:27; 4:1; 1 Tesaloniceni 3:7,8) și îi somează pe credincioși să rămână sau să stea tari. În acest pasaj, Pavel folosește „a sta/a rămâne” de patru ori (Efeseni 6:11,13,14, NTR). El repetă pentru a sublinia că ei trebuie să rămână în Hristos. Pentru ca să rămână tari împotriva uneltirilor diavolului, ei trebuie să poarte armura lui Dumnezeu.
Interesant, Pavel nu spune că oamenii credincioși ar trebui să lupte împotriva diavolului, ci să stea tari. De ce? Pentru că Dumnezeu este Cel care luptă. De fapt, Dumnezeu a câștigat deja victoria la cruce și prin înviere; așadar, biruința finală la întoarcerea Sa este asigurată. Noi doar trebuie să rămânem neclintiți și să ne prindem strâns de Dumnezeu și de Cuvântul Său.
Pavel continuă, afirmând că noi nu luptăm împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva conducerilor, împotriva autorităților, împotriva pu­teri­lor acestui veac (Efeseni 6:12, NTR). Termenul „luptă” derivă din grecescul pale, care înseamnă „bătălie” sau „conflict”. Este foarte interesant că acest cuvânt apare doar o singură dată în Noul Testament, adică aici. Ne-am putea înșela gândind că bătălia noastră se dă împotriva oamenilor, dar de fapt este împotriva puterilor satanice. Conflictul cosmic este împotriva tuturor forțelor satanice, care sunt descrise prin diferiți termeni, poate pentru a demonstra cât de amplă este amenințarea.
Deoarece lumea forțelor satanice este invizibilă, putem foarte ușor să ne liniștim și să uităm că dușmanul, și opoziția lui față de Dumnezeu, chiar există. Dar Pavel nu este neștiutor în privința confruntării dintre bine și rău. A dat piept cu ea de multe ori de-a lungul lucrării sale; Satana a încercat să-l anihileze ani la rând. Așa că Pavel a naufragiat, a fost bătut, lovit cu pietre și alungat din cetăți, iar majoritatea acestor lucruri s-au întâmplat de mai multe ori. Pavel arată că nu doar oamenii au fost împotriva lui, ci în spatele opoziției lor exista o putere. Totuși Dumnezeu a continuat să-i dea forța să meargă înainte, și astfel dorința lui de a predica Cuvântul nu s-a diminuat.
A lua armura lui Dumnezeu este o metaforă și sugerează să ținem la diferitele aspecte ale Cuvântului lui Dumnezeu și la încrederea în El. Metafora este construită pe imaginea armurii soldatului roman. „Centura” adevărului cu care să ne legăm mijlocul (Efeseni 6:14) ne amintește de cât de imperios necesar este să ținem de adevăr și să nu-l lăsăm să ne scape, „ca să lucrăm împreună cu adevărul” (3 Ioan 8). Platoșa neprihănirii (Efeseni 6:14) ar trebui să ne determine să ne gândim la ce a făcut Hristos pentru noi pe măsură ce suntem acoperiți cu neprihănirea Sa, deoarece nu ne putem făuri o neprihănire proprie. Domnul Isus este Cel care ne transformă prin prezența Sa. Ca încălțăminte, avem nevoie de zelul Evangheliei păcii (Efeseni 6:15). Aici este singurul loc din Biblie în care Evanghelia este numită Evanghelia păcii. Evanghelia, vestea bună despre Isus, le aduce pace acelora care Îl acceptă pe Isus în viața lor. Pavel ne spune să primim Evanghelia, dar și să o ducem oriunde mergem și să le oferim celorlalți speranța ei. Scutul credinței (Efeseni 6:16) servește la pararea săgeților celui rău. Diavolul știe ce să țintească din caracterul fiecăruia dintre noi ca să ne facă să ne împiedicăm și să cădem: cuvinte aspre la unii, alcool sau sex la alții. Dar luarea scutului credinței înseamnă rezistență la îndoială, păcat și ispită, pentru că avem încredere că Dumnezeu are puterea de care avem nevoie. El a promis că, atunci când suntem slabi, El este tare (2 Corinteni 12:10). 
Coiful mântuirii (Efeseni 6:17) ne amintește de speranța vieții veșnice datorită jertfei și învierii lui Hristos. Asigurarea mântuirii ne menține mintea liniștită. În final, sabia Duhului (Efeseni 6:17), care este Cuvântul lui Dumnezeu, arată nevoia noastră după Scriptură ca armă pe care s-o folosim împotriva uneltirilor diavolului. Din acest motiv, memorarea versetelor biblice este de o mare importanță. Dacă ținem scutul credinței într-o mână și Cuvântul lui Dumnezeu (sabia) în cealaltă, atunci nu avem nicio mână liberă cu care să apucăm răzbunare, răutate, răspunsuri tăioase, imoralitate, comportament lipsit de etică, ispită, senzualitate, ură sau înșelăciune. Dacă folosim ca arme ale noastre doar credința și Cuvântul, nu vom cădea în descurajare și disperare așa de des.
Pavel încheie acest pasaj spunându-ne să ne rugăm permanent prin Duhul (Efeseni 6:18). Dacă nu vrem să cădem din cauza intrigilor lui Satana, atunci avem nevoie să ne rugăm. Trebuie să ne rugăm pentru Duhul Sfânt; trebuie să ne rugăm pentru puterea de a rezista; trebuie să ne rugăm pentru tărie în fața ispitei; trebuie să ne rugăm pentru înțelepciunea de a lua decizii cu Dumnezeu; trebuie să ne rugăm pentru dragoste față de oameni; trebuie să ne rugăm pentru o credință mai mare; trebuie să ne rugăm pentru îndrăzneala de a vorbi despre Hristos. Satana vrea să ne sperie sau să ne ademenească departe de Dumnezeu cu perspective de distracții, senzații și libertate, dar Dumnezeu vrea să ne echipeze să rămânem în Hristos deoarece adevărata libertate și fericire vin doar de la El. 

Aplicație
1. Pentru ce aspect din viața ta ai nevoie de putere ca să îi ții piept? Trebuie să aperi pe cineva sau ceva ori să fii mai îndrăzneț în a-L predica pe Hristos? Roagă-te să îmbraci armura lui Dumnezeu în viața ta și, numind fiecare element al ei, cere-I lui Dumnezeu să te echipeze complet. Roagă-te pentru aceasta în fiecare zi timp de o lună și urmărește ce schimbări se produc în viața ta.
2. Gândește-te la cineva pe care îl cunoști personal și care se luptă cu tentațiile diavolului. Ia-ți timp să te rogi ca persoana respectivă să îmbrace armura lui Dumnezeu. Din nou, menționează fiecare element al armurii și cere-I lui Dumnezeu ca mintea și inima acestei persoane să fie schimbate și protejate de atacurile diavolului.