Zidurile Ierihonului

Israeliții ajunseseră, în sfârșit, în noua lor casă – Țara Promisă. Dumnezeu era atât de bun! El avusese grijă de ei încă din Egipt. Poporul și-a așezat tabăra lângă marea cetate a Ierihonului. Era un alt obstacol mare care le stătea în cale. Zidurile cetății erau înalte (întinde brațele în sus). Zidurile erau groase (întinde brațele). Zidurile erau foarte, foarte solide (ridică brațul pentru a sugera puterea). Dar Dumnezeu îi ajutase să treacă râul cel mare. Cu siguranță avea să îi ajute să treacă și de marea cetate a Ierihonului. Dumnezeu i-a spus lui Iosua ce să facă.

Poporul s-a trezit dis-de-dimineață. Șiau lăsat în urmă corturile, oile și pâinea caldă. Au mărșăluit în liniște în jurul zidurilor mari ale Ierihonului. Stâng, drept, stâng, drept! Nimeni nu scotea niciun sunet. Stâng, drept, stâng, drept! Apoi, s-au întors în tabără, și-au mângâiat oile și și-au mâncat pâinea. A doua zi, au făcut același lucru. Au mărșăluit în jurul cetății timp de una, două, trei, patru, cinci, șase zile. Poporul nu știa la ce avea să ajute această mărșăluire, dar a ascultat de Dumnezeu.

În ziua a șaptea, Dumnezeu i-a spus lui Iosua să facă ceva nou, iar Iosua i-a spus poporului ce să facă. Oamenii au zâmbit și au încuviințat. Da, aveau să se încreadă în Dumnezeu. Da, aveau să asculte de Dumnezeu. Stâng, drept, stâng, drept! Israeliții au mărșăluit în jurul marii cetăți. Dar nu doar o dată. Au mărșăluit o dată, de două ori, de trei ori, de patru ori, de cinci ori, de șase ori, de șapte ori! De data aceasta, nu au mai fost tăcuți. Preoții au suflat în trâmbițele lor în timp ce poporul mărșăluia. Stâng, drept, stâng, drept! Stâng, drept, stâng, drept!

După ce au mărșăluit de șapte ori în jurul cetății, preoții au suflat lung în trâmbițele lor. Tr-u-u-m! Apoi, Iosua a poruncit poporului: „Strigați” (Iosua 6:16). Poporul a strigat. Trâmbițele au sunat! Apoi s-a auzit un sunet diferit. Trosc, trosc, trosc! BUF! Dumnezeu a dărâmat zidurile Ierihonului! 

Nimic nu este prea mare sau prea greu pentru Dumnezeu! Putem avea încredere că El este liderul nostru. Când Dumnezeu spune în Biblie să îi ajutăm pe alții, putem asculta de El – chiar și atunci când am prefera să ne jucăm. Când Dumnezeu spune în Biblie să le vorbim altora despre iubirea Lui – putem asculta de El – chiar dacă suntem mai timizi. Dumnezeu vrea ce este mai bine pentru noi. El ne va ajuta. El a dărâmat zidurile mari ale Ierihonului. El poate să facă orice! Îți mulțumesc, Doamne! Ești puternic! (Spuneți împreună) Vreau să am încredere în Tine și să ascult de Tine!

Construiți o mică cetate a Ierihonului folosind cuburi, piese de domino, pahare de hârtie sau cutii goale. Prefaceți- vă că sunteți israeliții și mărșăluiți în jurul cetății. Numărați de șapte ori, apoi dărâmați zidurile cu un mare: Buf! 

Povestește cum au fost nevoiți israeliții să aibă încredere în Dumnezeu și să se supună, deși nu știau ce urma să se întâmple. Leagă-ți copilul la ochi și ia-l de mână. Plimbă-l prin cameră, ocolind obstacolele, și explică-i că poate avea încredere în tine pentru că tu îl conduci. Dă-i drumul la mână și oferă-i un set de instrucțiuni. Spune-i să le urmeze. Dezleagă-i eșarfa de la ochi. Vorbiți despre cum ne putem încrede în Dumnezeu și în faptul că El ne va conduce întotdeauna în cel mai bun mod. 

Exersați număratul până la șapte. Mergeți afară și numărați șapte lucruri asemănătoare (frunze, flori, pietre) sau găsiți șapte obiecte asemănătoare în interior (jucării, tacâmuri, șosete). Acesta a fost numărul special. Dumnezeu i-a cerut poporului să înconjoare cetatea de șapte ori în a șaptea zi. 

Decorați o bucată de hârtie folosind creioane colorate, acuarele sau sclipici. Rulați hârtia pentru a face o trâmbiță și lipiți-o cu bandă adezivă. Lasă copilul să se plimbe prin cameră, prefăcându-se că suflă în trâmbiță. 

În cadrul altarului, puneți în scenă istoria despre marșul israeliților în jurul cetății Ierihon. După ce „zidurile se dărâmă”, îngenuncheați împreună cu întreaga familie și mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru că este mereu cu noi.

Lupta de la Ierihon a fost un test al credinței pentru israeliți. Comandantul oștirii Domnului i S-a arătat numai lui Iosua și i-a spus planul de cucerire a cetății. Depindea de israeliți să aibă încredere deplină și să se supună poruncilor date lui Iosua de Însuși Dumnezeu.

Imaginează-ți că mergeau în jurul zidurilor cetății Ierihon întrebându-se: Cum vom cuceri cetatea aceasta? Au fost nevoiți să își pună toată încrederea în Dumnezeu. Minunea nu s-a produs imediat. A fost nevoie de o săptămână întreagă! O săptămână întreagă de umblat, urmat și ascultat. O săptămână întreagă în care au fost ironizați de inamic. „Dar însăși continuarea ceremoniei acesteia timp atât de îndelungat, înainte de prăbușirea zidurilor, le-a oferit israeliților prilejul să-și dezvolte credința. Trebuia să li se imprime în suflet faptul că tăria lor nu stătea nici în înțelepciune, nici în puterea omenească, ci numai în Dumnezeul mântuirii lor. Trebuiau să se deprindă să se încreadă cu totul numai în puterea Conducătorului lor divin” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 493).

Dumnezeu vrea ca și noi să avem încredere în El. Putem alege să ne punem încrederea în El și să-L ascultăm chiar și atunci când ni se pare că El nu lucrează sau că rugăciunile noastre întârzie să fie ascultate. Putem avea încredere că El este întotdeauna la lucru, chiar și atunci când nu putem vedea. Astfel crește credința noastră. „Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile” (Evrei 11:30). 

Îți vei pune astăzi încrederea în Dumnezeu? Te vei lăsa condus de El?