Casa lui Dumnezeu

Cling, cling! se auzeau monedele care cădeau în coș. O fetiță bătea din palme. Era nespus de fericită să Îi dăruiască ceva lui Dumnezeu. Un alt copil aștepta în spatele ei, cu un vas de aur în brațe. Și acela era pentru Dumnezeu! Toți oamenii din tabără s-au așezat la rând ca să Îi ofere lui Dumnezeu darurile lor prețioase. Aveau inele strălucitoare, vase și obiecte din aur. Aveau pahare și boluri din argint și din bronz. Aveau bijuterii care străluceau în soarele auriu. Dăruiau lucrurile acestea pentru casa lui Dumnezeu.

Noua casă a lui Dumnezeu avea să strălucească. Dar, mai presus de toate, avea să fie chiar în mijlocul taberei! Dumnezeu îi spusese lui Moise să îi construiască o casă pe care a numit-o „cort”. El voia să locuiască împreună cu poporul Său chiar acolo, în mijlocul lor.

Coșurile cu monede erau pline. Cling, cling! Oamenii au continuat să dăruiască. Grămezile de aur se făceau tot mai mari. Din ce în ce mai mari. Până când… stop! Moise și-a ridicat mâinile. A numărat coșurile. Aveau mai mult decât suficient. Era atât de fericit. Oamenii lucraseră împreună și oferiseră o mulțime de lucruri prețioase. Acum puteau să construiască frumoasa casă a lui Dumnezeu.

Poporul ajuta cum putea. Unii au devenit constructori (arată cu degetul spre constructori). Cioc, cioc, cioc! băteau cu ciocanul. Constructorii au folosit lemn, aur, argint și bronz pentru a face lucruri frumoase pentru casa lui Dumnezeu. Unii oameni cărau lucruri grele, în timp ce alții le arătau unde să le pună (arată imaginea). Unii oamenii au devenit cusători (arată cusătorii). Aceștia coseau de zor cu acele lor mici. Au făcut perdele roșii, violet și albastre pentru casa lui Dumnezeu. Unii oameni au devenit ajutoare (arată ajutoarele care servesc mâncarea). Ei le duceau lucrătorilor mâncare și apă.

Oamenii erau fericiți fiindcă Dumnezeu avea să locuiască în mijlocul taberei lor. Erau bucuroși să Îl ajute pe Dumnezeu. Așa cum israeliții au dăruit cu bucurie, și noi putem să Îi dăruim cu bucurie lui Isus. Lui Isus Îi place când Îi oferim rugăciunile, cântecele și timpul nostru pentru a asculta istorisiri biblice. Îi place când Îi aducem darurile noastre. Îi place când colaborăm pentru a ajuta la lucrarea Lui. (Spuneți împreună): Mulțumesc, Isus, fiindcă pot lucra împreună cu alții ca să Te ajut!

Confecționează un cort folosind cuburi sau cartoane.

Discutați despre faptul că israeliții au dăruit cu bucurie lucrurile lor cele mai de preț. Discutați despre faptul că israeliții I-au dăruit totul lui Dumnezeu cu bucurie în suflet. Permite-i copilului tău să te ajute la treburi săptămâna aceasta pentru a câștiga câțiva bănuți. În dimineața de Sabat, amintește-i de bănuții pe care i-a câștigat și întreabă-l dacă ar dori să Îi dea lui Isus. Puneți-i în coșulețul pentru daruri de la Școala de Sabat sau de la biserică. 

Exersați lucrul în echipă în timpul săptămânii. Gândește-te la ce treburi poate da o mână de ajutor copilul tău (împăturirea hainelor sau curățenie). Invită-l să participe la micile sarcini din cursul săptămânii. Încurajează-l și evidențiază calitățile lui speciale: voioșie, atenție, entuziasm etc. Dumnezeu ne-a creat diferiți ca să ne putem împărtăși talentele și să lucrăm bine împreună. 

Gândește-te la un gest de bunătate pe care l-ați putea face împreună săptămâna aceasta ca să fiți asemenea lui Isus și să-i iubiți pe ceilalți! Ați putea face o felicitare pentru cineva bolnav, ați putea pregăti un orez cu lapte sau ați putea coace niște brioșe pentru un vecin, sau ați putea să o ajutați pe bunica la grădinărit. Mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru că putem lucra împreună cu El pentru a-i ajuta pe ceilalți. 

Mulțumiți-I lui Dumnezeu fiindcă ne cere ajutorul, deși El este împăratul universului! Cereți-I să vă arate cum Îl puteți ajuta în săptămâna aceasta. În familie, gândiți-vă sau scrieți numele unor persoane nevoiașe pe care credeți că Dumnezeu vă cere să le încurajați și să le ajutați.

La fel ca în cazul lui Moise și Bețaleel, Dumnezeu ne-a încredințat o sarcină specială: aceea de a deschide inima și mintea copiilor noștri, astfel încât El să locuiască în ei. Timpul și talentul pe care le investim în a-i aduce în prezența lui Dumnezeu reprezintă cea mai bună lucrare pe care o putem face!

Știm că Isus iubește copiii. Chiar El ne-a spus cât de mult Îi prețuiește: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei” (Matei 19:14). Dumnezeu vrea ca inima copiilor noștri să fie prioritatea noastră. El dorește să ne angajăm să folosim timpul petrecut la altarul familial pentru a le deschide inima ca să-L primească. Cum arată altarul familiei voastre? Este făcut în grabă? Este puțin inconsecvent? Puteți apela întotdeauna la ajutor. „Tați și mame, oricât de presante ar fi treburile voastre, nu uitați să vă adunați familia în jurul altarului lui Dumnezeu. Cereți paza îngerilor sfinți în căminul vostru” (Ellen G. White, Îndrumarea copilului, p. 520). 

Așa cum israeliții și-au dăruit inima lui Dumnezeu, să dăruim și noi cu aceeași hotărâre și bucurie. Ei au fost încântați să dăruiască Domnului. De fapt, au dat mai mult decât avea El nevoie. Să fim și noi încântați să Îl facem cunoscut pe Domnul copiilor noștri. Fie ca altarul nostru zilnic să devină un loc în care copiii noștri să simtă dragoste și bucurie atât din partea noastră, cât și din partea Domnului! Și să fim plini de bucurie la gândul că Dumnezeu trăiește în inima și în casa noastră!