Ultima viziune a lui Daniel

Când Lucifer a fost dat afară din cer, Dumnezeu l-a pus pe Gabriel, un alt înger puternic, să ia locul lui Lucifer. Acum, Gabriel avea slava, onoarea și apropierea de Hristos de care se bucurase cândva Lucifer. În loc să fie invidios pe Hristos și să încerce să-i ocupe locul, Gabriel și-a dat seama că are nevoie de Hristos, la care se referă numindu-l Mihail.

 Așa cum noi nu putem face nimic fără Hristos, Gabriel, îngerul cel mai onorat, i-a spus lui Daniel că nu și-a putut duce la bun sfârșit treaba fără ajutorul lui Hristos (vezi Ioan 15:5; Daniel 10:13). Însă cu ajutorul lui Hristos, acest înger, el singur, a putut să oprească toate forțele întunericului. Cu Hristos alături, și noi putem avea asemenea victorii. Având de partea lui un Prieten atât de puternic, nu este de mirare că Pavel a exclamat: „Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4:13).

Dumnezeu l-a trimis pe Gabriel cu o misiune foarte importantă. El trebuia să-l influențeze pe conducătorul celui mai mare imperiu al timpului. Gabriel i-a dat profetului Daniel informații ce aveau să fie studiate de slujitorii lui Dumnezeu pentru restul timpului. Totuși, cerințele simple pe care ni le dă Dumnezeu nu sunt mai puțin importante. „Orice lucrare pe care o facem, fie că este vorba de spălarea vaselor, așezarea mesei, supravegherea bolnavilor, gătitul, spălatul rufelor, este de importanță morală majoră... Cele mai umile sarcini trebuie acceptate, iar aceia care le preiau ar trebui să simtă că ei aduc la îndeplinire o lucrare necesară și onorabilă și că, în această misiune, fie ea cât de umilă, ei fac lucrarea lui Dumnezeu, tot așa cum a făcut Gabriel când a fost trimis la profeți” (Căminul adventist, p. 12).

Câteodată, este posibil să lucrăm singuri în lucrarea noastră pentru Hristos. Câteodată, putem fi trimiși în misiuni în care este necesar să lucrăm cu alții, care nu înțeleg, și ne simțim singuri. Aceasta a fost misiunea lui Gabriel. El i-a spus lui Daniel: „Căpetenia împărăției Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile” (Daniel 10:13) – Cornilescu. Traducerea literală a versetului din engleză: „Am stat singur cu căpetenia împărăției Persiei.” Gabriel știa că nu era singur, căci Hristos înțelegea și i-a fost sprijin (vezi versetul 21).

Introducerea și salutul lui Gabriel ne oferă alte revelații. Îngerii buni și cei răi lucrează la nivelurile cele mai înalte ale conducerilor pământești. Solomon a declarat: „Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea” (Proverbele 21:1). Când un conducător persan avea să dea mai târziu ordinul de reconstrucție a Ierusalimului, începând astfel și profeția de 2 300 de zile, Ezra a spus: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul părinților noștri, care a pregătit inima împăratului ca să slăvească astfel Casa Domnului la Ierusalim” (Ezra 7:27).

Din acest motiv, Pavel ne spune: „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru” (1 Timotei 2:1-3).

Lucrarea lui Gabriel pe lângă împăratul Persiei nu s-a încheiat decât la sfârșitul unui efort de 21 de zile. El i-a spus lui Daniel că lupta va continua decenii la rând. „Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei și, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei!” (Daniel 10:20). Atunci când perseverăm și trecem peste dificultăți și obstacole, învățăm să lucrăm ca îngerii. (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea I.)

Din toate profețiile din Daniel, profeția care se întinde în capitolele 11 și 12 este cea mai detaliată. Ea cuprinde explicația deplină a lui Gabriel despre profeția din Daniel 8. În 58 de versete, sunt comprimate mai bine de două milenii de istorie!

Începând cu Cirus, împăratul persan, Gabriel i-a identificat pe următorii împărați ai Persiei, evidențiindu-i pe Xerxes și pe Ahașveroș, care apare în cartea Estera. După aceea, Gabriel a descris înălțarea lui Alexandru cel Mare, cuceririle lui militare, măreția și moartea timpurie, precum și dezintegrarea împărăției lui.

Gabriel a continuat să descrie lupta îndelungată dintre împărățiile Siriei și Egiptului, cu numeroase războaie ce vor aduce armate străine pe teritoriul Israelului. Cu toate că aceste bătălii vor fi deranjante pentru evrei, contactul pe care îl vor avea cu soldații străini va duce la răspândirea cunoștințelor despre Dumnezeu. Pe măsură ce evreii își vor vedea țara ocupată și invadată din nou și din nou, profeția va fi singura care nu-i va lăsa să dispere. Acei evrei care au studiat cu atenție această profeție își dădeau seama unde se află în arca timpului. Ei puteau recunoaște evenimentele caracteristice și cruciale care au apărut în timpul diverșilor conducători descriși dinainte. Ei au urmărit profeția progresând pas cu pas, descriind conducători semnificativi și schimbările importante.

Apoi, Gabriel și-a îndreptat atenția spre Roma, discutând despre această împărăție în ambele ei faze: cea păgână și cea papală. În câteva cuvinte, l-a descris pe Iulius Cezar, relația lui eșuată cu Cleopatra și asasinarea lui. Cu câteva secole înainte ca lucrurile acestea să se întâmple, Gabriel i-a spus lui Daniel despre Cezar Augustus și taxele lui, despre apariția lui Tiberius și despre moartea lui Hristos în timpul domniei acestuia.

Continuându-și prezentarea istorică, Gabriel a descris cu tristețe apostazia generală a creștinismului. A vorbit, însă, și de aceia care vor rămâne credincioși, împărtășind secretul credincioșiei lor: „Dar aceia din popor care vor cunoaște pe Dumnezeul lor vor rămâne tari și vor face mari isprăvi” (Daniel 11:32). Cunoașterea de Dumnezeu le dădea putere. Această cunoaștere le-a permis să împlinească lucruri mari pentru Dumnezeu.

Gabriel a dezvăluit persecuția crudă pe care cei neprihăniți o vor suferi de-a lungul secolelor. „Unii vor cădea pentru o vreme, loviți de sabie și de flacără, de robie și de jaf (Daniel 11:33). Chiar dacă vor fi perioade de răgaz, această persecuție va continua până la vremea sfârșitului. Totuși, Dumnezeu nu Și-a uitat poporul. Urmașii lui vor primi curaj și tărie ca să îndure (vezi Daniel 11:34)
Această persecuție, care a părut atât de apăsătoare și de dureroasă, a fost de fapt un beneficiu pentru poporul lui Dumnezeu, păstrând biserica relativ curată. Chiar prin acest proces, poporul a fost rafinat, purificat și albit (vezi Daniel 11:35).

Cu mare exactitate a fost descrisă și mândria papei, capul Romei papale. „Împăratul va face ce va voi; se va înălța, se va slăvi mai presus de toți dumnezeii și va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor” (Daniel 11:36). Nimic din toate acestea nu se va întâmpla fără permisiunea lui Dumnezeu. Chiar și în timpul acestei epoci întunecate, Dumnezeu a rămas Stăpânul pământului. Oamenii nu pot face nimic fără permisiunea Sa. Răul „va propăși până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini” (Daniel 11:36).

La înviere, lucrările rele se vor întoarce împotriva celor ce le-au înfăptuit. Morții neprihăniți vor primi „viața veșnică”, în timp ce nelegiuiții, „ocară și rușine veșnică” (Daniel 12:2). „Cel Atotputernic va interveni, iar biserica apostată, care a participat la înălțarea Satanei, își va primi sentința: «Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea și foametea. Și va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare»” (The Review and Herald, 12 septembrie 1893). (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)

Când Gabriel s-a simțit singur în lupta cu răul din Persia, Hristos i-a venit în ajutor, iar victoria a fost asigurată. La fel, chiar la sfârșitul timpului, când necazurile vor fi din abundență, iar poporul lui Dumnezeu se va simți părăsit, Hristos le va veni în ajutor urmașilor Lui, iar victoria finală va fi asigurată. De la început până la sfârșit, Isus este secretul succesului în Daniel 10–12.

Pe tot parcursul capitolului 11 din Daniel, un conducător ia locul altuia. Fiecare are propria idee despre cum să rezolve problemele și să aducă pace în lume. Rând pe rând, se face apel la armate, la bogății, la acte diplomatice și la intrigi. Aceste soluții nu doar că eșuează, dar lasă și lumea într-o stare mai gravă decât au găsit-o conducătorii. Aceste așa-zise soluții aduc întreaga lume într-o stare de haos.

Epocile diferite primesc nume diferite. În America, istoricii au dat diverse denumiri decadelor din secolul XX – cum ar fi „nebunii ani ’20”, „murdarii ani ’30”, „luptătorii ani ’40”, „grozavii ani ’50” și „dansanții ani ’60”. Biblia a numit perioada finală a istoriei pământului drept „vremea de strâmtorare”.

„Aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost” (Daniel 12:1). „Vremea de strâmtorare” este numele potrivit, căci oamenii din lume vor trebui să îndure necazuri de neimaginat. Seceta va aduce o foamete globală, iar grânarele continentelor vor rămâne goale. Uraganele și tsunami-urile vor face ravagii în orașele de coastă. În zonele dens populate, cutremurele vor aduce distrugeri devastatoare. Epidemiile de boli mortale vor paraliza societatea. Războaiele civile și violența vor aduce un plus de suferință, iar locuitorii lumii vor fi îngroziți. Dar Gabriel dă un mesaj de liniștire pentru apogeul acestei vremi de strâmtorare. Poporul lui Dumnezeu „va fi mântuit, și anume oricine va fi găsit scris în carte” (Daniel 12:1).

„În perioada de încheiere a istoriei pământului, Dumnezeu va lucra cu putere în favoarea acelora care vor sta neclintiți pentru dreptate. Acela care a umblat cu demnitarii iudei în cuptorul de foc încins va fi cu urmașii Săi oriunde se vor afla. Prezența Lui dăinuitoare îi va mângâia și îi va susține. În timpul de strâmtorare, o strâmtorare care nu a mai fost de când există națiunile, cei aleși ai Săi vor sta neclintiți. Satana împreună cu oștirea răului nu-l vor putea distruge pe cel mai slab dintre sfinții lui Dumnezeu. Îngerii care excelează în putere îi vor ocroti și, în favoarea lor, Iehova Se va descoperi ca „Dumnezeu al dumnezeilor”, în stare să-i mântuiască în chip desăvârșit pe aceia care și-au pus și își pun încrederea în El” (Profeți și regi, p. 201).

Cheia salvării este să avem numele trecut în cartea vieții a lui Dumnezeu. Nu este de mirare că Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Totuși să nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Luca 10:20)!

Aceia care s-au predat cu totul lui Hristos și au luat decizia de a-I sluji numai Lui au numele trecute în cartea vieții, căci „cartea vieții conține numele tuturor celor care au intrat în slujba lui Dumnezeu” (Tragedia veacurilor, p. 480 în orig.). În timp ce viziunea din Daniel 11 și Daniel 12 evidențiază unele dintre greutățile temporare pe care le-ar putea trăi cei care Îi slujesc lui Dumnezeu, dezvăluie în același timp și răsplata veșnică de care se vor bucura aceștia. „Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci” (Daniel 12:3). 

Nu vreți să vă hotărâți chiar acum ca numele voastre să fie trecute în cartea aceasta? (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea III.)

Opoziția avansează cu lucrarea

După aceea, ne-am mutat cortul la Healdsburg, dar ne-am continuat în același timp și întâlnirile de la Piner. Aici, ne-am trezit cu opoziție dintr-o sursă neașteptată – părinții și rudele unora dintre convertiții noștri.

Jackson Ferguson era unul dintre administratorii Școlii Monroe. După ce a obținut un răspuns favorabil de la un al doilea administrator, a anunțat o întâlnire acolo pentru următorul Sabat. În timp ce mă îndreptam spre școală devreme în dimineața de Sabat, am trecut pe lângă un bărbat care mergea la Santa Rosa cu o încărcătură de lemne. Acesta mi-a strigat: „Frate, vei avea probleme astăzi! Bătrânul domn Morton nu te va lăsa să intri în școală. Am de dus încărcătura mea de lemne, dar mă voi opri și voi vedea cum iese totul.”

Când am ajuns la ora zece, mi-am legat calul în spatele clădirii și am intrat. Doar femeile erau înăuntru. Bărbații erau cu toții în stradă și vorbeau cu domnul Morton, care era atât de agitat încât nici nu m-a văzut intrând. El spunea: „Loughborough nu va intra în această casă astăzi!” „Dar el este deja acolo”, a râs unul dintre bărbați. Auzind acestea, Morton s-a repezit înăuntru, m-a prins de braț și a strigat: „Ieși din casa asta, mincinosule, hoțule, hulitorule!” M-a tras spre ușă și m-a împins în stradă.

„Ce vrei să spui cu aceste acuzații?”, l-am întrebat pe bărbatul furios. El a răspuns: „Ai mințit spunând că cei răi vor fi arși cu tot cu rădăcină și ramură.” „Acestea sunt cuvintele din Maleahi 4:1”, i-am răspuns calm. După aceea, a spus: „Ești un hoț; mi-ai furat fiul. Învățătura ta că sufletul nu e nemuritor este o blasfemie!” Când am făcut referire la câteva versete, el a început să-și învârtă bastonul peste capul meu, ca și cum ar fi vrut să mă lovească, și a strigat: „Ești un mormon!”

Unul dintre bărbații care stăteau și priveau de pe margine a început să-și scoată haina, spunând: „Frate, lasă-mă să mă ocup de omul ăsta. Nu ar trebui să te abuzeze așa.” „Păstrează-ți haina pe tine”, i-am spus, „el de fapt ne ajută mai mult decât ne rănește”.

Lângă terenul școlii se afla un crâng de stejari înfrunziți, dintre care unul avea ramuri întinse, oferind umbră pe o distanță de 18 metri. Oamenii noștri s-au adunat și s-au așezat pe iarbă sub acest copac pentru serviciile de Sabat. Opoziția domnului Morton a făcut să fie posibil să avem propriul nostru loc. Proprietarul celor două loturi pe care fusese întins cortul ne-a dat în proprietate terenul, oferindu-ne și 500 de dolari. Mulți au promis donații în numerar, iar un constructor s-a oferit să supravegheze ridicarea clădirii.

Din moment ce Școala Piner fusese întotdeauna deschisă pentru slujbele religioase, am anunțat că următoarea întâlnire de Sabat va avea loc acolo, neștiind că ne vom confrunta cu o nouă opoziție din partea domnului Peugh, tatăl a două persoane recent convertite. Peugh împărtășea și el părerea lui Morton cum că am fi mormoni. După ce l-am asistat pe fratele Bourdeau la întâlnirea din Healdsburg din timpul săptămânii, m-am pregătit pentru slujba de Sabat de la Școala Piner. Soția mea mi-a spus: „Sunt foarte convinsă că vom avea necazuri. Mâine o să vin cu tine.”

În dimineața de Sabat din data de 19 iunie, am înhămat calul la trăsurică și ne-am dus la doamna Skinner, unde am sosit la ora 7 dimineața. Aici am aflat că domnul Peugh bătuse în cuie ferestrele și ușile școlii spunând: „Loughborough nu va intra din nou în acest loc.” De asemenea, ascuțise un cuțit mare de măcelar și pregătise o bâtă lungă, ca să mă pândească și să mă ucidă. După micul dejun, l-am văzut înarmat cu cuțitul și cu bâta, trecând pe lângă casă și mergând pe drumul pe care tocmai venisem din Healdsburg. Bineînțeles, nu ne aștepta până la ora întâlnirii. I-am spus doamnei Skinner: „Sper că se va distra pe drum, așteptându-mă.”

La întâlnire, am vorbit din Filipeni 3:14: „Alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” Aproape de finalul predicii, domnul Peugh a intrat în curte. A văzut că ceva nu mergea bine cu planurile lui. Am anunțat o întâlnire în același loc pentru următorul Sabat, după care am încheiat serviciul divin. După aceea, bărbații au format o barieră în jurul bărbatului supărat până ce am plecat de acolo. 

În săptămâna următoare, domnul Peugh a mers la un tribunal ca să facă o plângere împotriva mea și pentru a cere să nu mai predic. Dar judecătorul, după ce a aflat despre amenințarea pe care o făcuse la adresa vieții mele și despre închiderea ilegală a școlii, i-a spus: „Domnule Peugh, du-te acasă și taci, căci prin acțiunile tale te-ai expus urmăririi penale.”

Lucrați pentru Domnul

Lucrarea tuturor credincioșilor este de a coopera cu Hristos în căutarea celor pierduți. Domnul Hristos a dat această lucrare urmașilor săi, iar la judecată, membrii bisericii vor fi arătați în fața lui Dumnezeu ca fiind necredincioși dacă nu vor întreprinde această lucrare cu dezinteres și cu dedicare. Mulți vor spune că sunt alte îndatoriri care îi împiedică să facă lucrare și, prin urmare, se vor scuza de la datoria de a fi misionari pentru Dumnezeu.

„Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci.” Există mulți tineri creștini care ar putea face o lucrare bună dacă ar învăța lecțiile din școala lui Hristos de la marele Învățător. Chiar dacă pastorii, evangheliștii și profesorii ajung să neglijeze căutarea celor pierduți, copiii și tinerii nu trebuie să ajungă să neglijeze împlinirea cuvântului în viața lor. Lecția Domnului Hristos din această Scriptură trebuie să fie primită, crezută și urmată în conformitate cu credința vie. Lăsați tinerii, femeile și copiii să meargă să facă lucrare în numele lui Isus. Lăsați-i să se unească conform unui plan și să acționeze. Nu puteți forma un grup de lucrători și să stabiliți un timp pentru a vă ruga împreună și a-I cere Domnului să vă dea harul Său și să îndepliniți acțiuni unite? Ar trebui să vă sfătuiți cu oamenii care Îl iubesc și se tem de Dumnezeu și care au experiență în lucrare, pentru ca, sub îndrumarea Duhului lui Dumnezeu, să puteți face planuri și să dezvoltați metode prin care să lucrați serios și cu anumite rezultate scontate. Domnul îi va ajuta pe cei care își vor folosi capacitățile încredințate de Dumnezeu pentru slava numelui Său.

Vor deveni tinerii noștri bărbați și tinerele noastre femei care cred adevărul, misionari vii? Prindeți-vă de făgăduințele lui Dumnezeu: „Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide.” Cereți binecuvântări pentru astăzi; și oră după oră, clipă de clipă, trăiți-vă rugăciunile pentru astăzi. Nu sunteți chemați să rezistați ispitei de mâine; dar putem considera următoarea zicere ca fiind semnificativă: „În ziua de azi se găsește puterea zilei de mâine.” În timp ce vă rugați pentru puterea de a rezista ispitelor astăzi, vegheați asupra rugăciunii tot astăzi. Cereți călăuzirea Duhului Sfânt și, rămânând cu Hristos, veghind și rugându-vă și rezistând ispitei, veți deveni puternici pentru îndatoririle de mâine. Aceasta este asigurarea care ne este dată. „Oricine cere primește; cel ce caută găsește; și celui ce bate, i se va deschide.” Dumnezeu a făcut această promisiune și Și-a ilustrat dorința de a o îndeplini, prezentând dorința părinților pământești de a oferi daruri bune copiilor lor. El spune: „Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru ceresc le va da Duhul Sfânt celor care îl cer?”

Vor considera cei care vor citi aceste cuvinte că trebuie să întreprindă fapte bune, încrezându-se pe deplin în Isus Hristos pentru harul și belșugul Lui? Aveți promisiunea lui Dumnezeu că El va fi un ajutor prezent în orice moment de nevoie. Puneți-vă toate puterile voastre morale și fizice sub controlul Duhului Sfânt. Domnul Isus, care Și-a dat propria viață pentru voi, vă va întări, așa cum a promis, dându-vă Mângâietorul. Lumina va străluci în inimile voastre și veți fi adevărați soldați în armata Domnului.

Pe măsură ce lucrați pentru alții, puterea divină a Duhului va lucra asupra sufletelor lor; căci ei au fost cumpărați cu sângele singurului Fiu născut al lui Dumnezeu. Putem avea succes în câștigarea sufletelor pentru care Domnul Hristos a murit doar dacă vom depinde de harul și puterea lui Dumnezeu pentru a face lucrarea de convingere și de convertire a inimii. În timp ce le prezentați adevărul lui Dumnezeu, necredința și incertitudinea se vor strădui să împiedice mintea; lăsați, însă, cuvântul lui Dumnezeu să alunge îndoiala din inimile voastre. Credeți-L pe Dumnezeu pe cuvânt și lucrați cu credință. Satana va veni cu sugestiile lui pentru a vă face să nu aveți încredere în cuvântul Tatălui vostru ceresc; dar gândiți-vă la următorul verset: „Tot ce nu vine din încredințare e păcat.”

Îndrăzniți să mergeți prin credință prin umbra întunecată a lui Satana, poposiți la capacul ispășirii și nicio îndoială să nu vă distragă. Acesta este singurul mod prin care veți câștiga o experiență și vei găsi dovezi atât de esențiale pentru pacea și încrederea voastră. Pe măsură ce experiența voastră crește, sufletul va avea o râvnă sporită și o iubire mai caldă pentru slujirea lui Dumnezeu, pentru că veți ajunge să fiți una în scop cu Isus Hristos.

Simpatiile voastre sunt născute din Duhul Sfânt. Voi purtați jugul împreună cu Hristos și sunteți împreună lucrători cu Dumnezeu.

Sufletul care este impregnat de dragostea lui Isus nu își va pierde niciodată interesul pentru sufletele care pier. Un astfel de om își găsește plăcerea în contemplarea lui Isus și, privindu-L, se va schimba după asemănarea Lui. Domnul Isus Hristos, nădejdea slavei, locuiește în inima lui. Încrederea lui crește că este iubit de Dumnezeu, iar dragostea lui se adâncește și se lărgește, deoarece are siguranța că rămâne în Hristos și Hristos în el. – The Youth’s Instructor, 9 august 1894

Nu mă sperie încercările – partea a 2-a de pastorul Scott Griswold

ASAP Ministries l-a ajutat pe Blan Le să-și ia un moped. Îi este mult mai ușor acum să călătorească între cele 19 biserici din case, făcând parteneriat cu 16 lucrători laici.

Dar creșterea aduce provocări. Câteodată, poliția venea să oprească grupurile de la închinare la Dumnezeu. „Nu sunteți în legalitate. Primiți sprijin de la oameni din afara țării. Folosiți materiale străine.” Blan Le își amintește cum era când era polițist și lucra împotriva poporului lui Dumnezeu. El le reamintește polițiștilor că ceea ce face el este de fapt un ajutor pentru țară. El ajută oamenii să se întoarcă de la rău spre bine. Câteodată le oferă DVDuri, amintindu-și cum și el L-a descoperit pe Dumnezeu ascultând o predică de contrabandă. Nu contează încercările, el trebuie să meargă înainte.

Persecuția nu este singura încercare cu care s-a confruntat Blan Le și alți membri. Viețile oamenilor de pe dealurile din Vietnam nu sunt ușoare. Aceștia sunt fermieri, plantează porumb și orez și cresc vite. Câteodată este secetă. Blan Le învață oamenii să îngenuncheze și să-L roage pe Dumnezeu, Creatorul, să trimită ploaie. Ei au văzut răspunsurile și binecuvântările lui Dumnezeu de multe ori. În alte anotimpuri, au loc furtuni teribile care mătură totul în cale, distrugând case și lanuri de cereale.

Într-un an, un taifun a distrus totul. Oamenii erau înfometați. A fost o foamete adevărată. ASAP Ministries a trimis bani pentru orez, atât pentru hrană, cât și pentru noile culturi. Au fost săpate fântâni pentru ca oamenii să aibă apă curată din nou. Trei familii au primit un nou și extraordinar suflu de viață când au primit câte o vacă. Odată ce fătau viței, aceștia erau dăruiți altor grupuri, sperând să ajute fiecare adunare în creștere. Aceasta este Evanghelia în acțiune: nu doar cuvinte, ci un ajutor adevărat, generos.

Și astfel, bunătatea plină de iubire a lui Dumnezeu i-a ajutat să treacă prin încercările lor. Își aminteau unii altora de cuvintele lui Petru: „În ea, voi vă bucurați mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțină vreme prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El fără să-L vedeți și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită, pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre” (1 Petru 1:6-9).

În fiecare încercare, este alegerea noastră să ne încredem, să ne bucurăm, să continuăm să facem ceea ce este corect, ceea ce ne rafinează și ne face tot mai asemănători cu aurul. Aceasta este atitudinea lui Blan Le, care a spus că versetul lui preferat este cel din Filipeni 4:4: „Bucurați- vă întotdeauna în Domnul!” În timp ce vorbeam cu el, dintr-odată a sărit în sus de bucurie, ne-a strâns mâinile și nu a vrut să ne mai dea drumul. „Amintiți-vă”, a spus, „că Isus a murit pentru păcatele noastre și ne iubește!” A început să cânte în engleză: „Sunt bucuros azi, sunt bucuros azi, alături de Isus Domnul meu, sunt fericit azi, pentru că El mi-a luat păcatele asupra Lui și de aceea sunt fericit azi.” Această bucurie este contagioasă.

Asta a făcut diferența pentru comunitatea și familia lui. Opt băieți i-au călcat pe urme în lucrarea de slujire. Până și tatăl lui, care era un membru marcant al Partidului Comunist, l-a urmat pe omul acesta plin de energie și a devenit un credincios al Dumnezeului viu. Și noi trebuie să dăm exemplu printr-o slujire plină de bucurie pentru Dumnezeu. Să arătăm că pentru credința noastră merită să trăiești și să mori. Lăsați-vă credința să fie încercată și curățită precum aurul înainte de venirea persecuției, slujindu-I acum.

Chiar dacă părinții voștri nu-I slujesc lui Dumnezeu, voi puteți fi deschizători de drum. Puteți fi un martor puternic pentru Dumnezeu. Sunt multe resurse pe site-ul nostru reachtheworldnextdoor.com, care vă vor ajuta să aflați cum să dați mărturie, chiar și unor oameni care vorbesc o limbă diferită. Vă încurajez să vă uitați peste acestea. Economisiți-vă bănuții, cumpărați DVD-urile acelea, sprijiniți lucrătorii Evangheliei asemenea lui Blan Le și slujiți-I lui Dumnezeu cu familia voastră. Împreună să AJUNGEM LA OAMENI – A.S.A.P (As Soon As Possible)!