1 Omul, cel născut din femeie, are zile puține, dar necazuri[[xr:1]] din plin.

Viaţă scurtă. [De puţine zile, KJV]. Literal, "scurt de zile" (vezi Psalmi 90:10; Genesa 47:9).

Plină de necazuri. Acest text repetat deseori introduce un pasaj grăitor despre slăbiciunea şi fragilitatea omului.


2 Ca o floare răsare[[xr:1]] și se ofilește; fuge ca umbra fără să se oprească.

O floare. Scriitori biblici aseamănă adesea viaţa cu o floare sau cu iarba (vezi Psalmi 37:2; 90:5.6; 103:15; Isaia 40:6; Iacob 1:10.11; 1 Petru 1:24).

"Iată ce-i omul: azi odrăsleşte

Dulci frunze ale nădejdii; mâine-nfloreşte

Şi poartă-ale cinstirii mii cununi;

A treia zi vine-un îngheţ, omorâtor îngheţ,

Şi - când se crede, tihnitul om, mai sigur,

Mărirea lui la culme, - mor rădăcinile,

Şi atunci el cade." - Shakespeare.

O umbră. Nimic nu e mai lipsit de substanţă ca umbra (vezi 1Cronici 29:15; Psalmi 102:11; 144:4; Eclesiastul 6:12).


3 Și pe unul ca el[[xr:1]] îl țintuiești cu privirea? Tocmai pe mine să mă aduci la judecată cu Tine?

Ochiul deschis. [Îţi deschizi ochiul, KJV]. Adică "cercetezi atent o fiinţă atât de neînsemnată cu scopul de a o pedepsi?"

Mă tragi la judecată. Adică să fie chemat la judecată cineva atât de slab înaintea Cuiva atât de puternic?


4 Cine poate scoate ceva[[xr:1]] curat din ceva necurat? Nimeni!

Dintr-o fiinţă necurată. Iov îşi recunoaşte greşelile, dar întreabă: "Cum poate cineva să se aştepte ca eu să fiu fără greşeală? Fac parte dintr-un neam de păcătoşi. Atunci de ce mă urmăreşte Dumnezeu cu atâta înverşunare?"


5 Dacă[[xr:1]] zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai pus hotare pe care nu le poate trece,

Zilele lui sunt hotărâte. Scopul textului e de a arăta slăbiciunea omului. Viaţa lui e mărginită. În câţiva ani trece.


6 întoarce-Ți[[xr:1]] privirile de la el și dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfârșitul zilei[[xr:2]].

Întoarce-Ţi...privirile de le el. Iov stăruie pe lângă Dumnezeu să înceteze de a-l mai urmări atât de aproape, ca să aibă un scurt răgaz să răsufle înainte de a pleca de pe pământ. Răgaz. Literal, "încetare". Ideea nu este aceea de odihnă, ci ca Dumnezeu să nu-l mai supună suferinţei. Iov dorea ca Dumnezeu să-l lase în pace (cap. 10:20). Simbriaşul. Simbriaşul se bucură cu adevărat de ziua lui atunci când umbrele serii aduc cu ele odihna pe care o doreşte şi plata pe care a câştigat-o. Tot astfel, Iov îşi doreşte mulţumirea pe care

o va aduce sfârşitul trudei şi al întristării sale.


7 Până și un copac are nădejde: dacă este tăiat[[xr:1]], odrăslește din nou și nu încetează să dea lăstari.

Un copac. Iov văzuse copaci tăiaţi şi-i văzuse cum odrăslesc din nou şi cresc la fel de mult ca înainte. Dar un om nu are nici nădejdea pe care o are un copac.


8 Chiar dacă i-a îmbătrânit rădăcina în pământ și îi piere trunchiul în țărână,
9 când simte apa înverzește și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

Apei. Când cade pe neaşteptate, ploaia trezeşte la viaţă rădăcina aparent moartă, care odrăsleşte din nou ramuri.


10 Dar când omul moare și rămâne întins, când își dă ultima suflare, ce se mai alege de el?

Omul. Ebr. geber, "războinic", "om tare".

Îşi dă sufletul. Literal, "moare" sau "îşi dă duhul" (vezi la cap. 3:11).

Unde mai este? Iov nu reuşeşte să pătrundă viitorul. Amănuntele unei învieri a corpului n-au fost clar dezvăluite decât pe timpul lui Hristos (vez1 Ioan 5:28.29; 1 Corinteni 15:12-56; 1 Tesaloniceni 4:13-18; 2 Timotei 1:10).


11 Cum se duce apa din lac, cum scade și seacă râul,

Pier apele. Scena se schimbă. Omul nu este ca un copac care ar putea odrăsli din nou, ci ca un lac sau ca un râu care seacă şi dispare. Efectele morţii par irevocabile, ca şi cerurile neschimbătoare.


12 așa se culcă omul și nu se mai scoală. Cât[[xr:1]] vor ține cerurile, nu se va mai trezi, nu se va mai deștepta din somnul lui.
13 O, de m-ai ascunde în Locuința morților, de m-ai acoperi până-Ți va trece mânia și mi-ai rândui o vreme când să-Ți amintești de mine!

Locuinţa morţilor. [Mormânt, KJV]. Ebr. she'ol. Somnul fără vise al morţii nu era un subiect înspăimântător pentru Iov. În starea în care se afla, el i-ar fi zis "bun venit". Ea ar fi fost un adăpost de mânia lui Dumnezeu. Vezi la Proverbe 15:11.

De mi-ai rândui o vreme. Acesta este momentul crucial al pasajului. Iov exprimă dorinţa ca dincolo de somnul morţii, într-o vreme când mânia divină va fi trecut, Dumnezeu să-Şi aducă aminte de el. Mintea omului nu poate fi mulţumită cu gândul desfiinţării inevitabile. Un asemenea gând duce la concluzia că viaţa e fără rost.


14 Dacă omul moare, va mai trăi el din nou? Atunci în toate[[xr:1]] zilele travaliului meu aș mai trage nădejde, până[[xr:2]] îmi va veni slobozirea.

Să mai învie? [Va mai trăi el din nou? KJV]. Iov pare să-şi încordeze privirea către orizonturile de dincolo de viaţa aceasta. El nu vedea turnurile acelei cetăţi îndepărtate a vieţii perpetue atât de clar ca scriitorii Noului Testament, dar vedea îndeajuns ca să-i inspire nădejde.

Tot timpul suferinţei mele. [Timpul rânduit mie, KJV]. Literal, "războirii mele". Limbajul pare să fie împrumutat din viaţa unui oştean. Războinicul luptă până când e lăsat la vatră.


15 Atunci m-ai[[xr:1]] chema și Ți-aș răspunde; Ți-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.

M-ai chema. O descriere a învierii. După cum cel ce doarme e chemat să se trezească dimineaţa, tot aşa Iov are încrederea că într-o zi va fi chemat la o viaţă nouă. Ţi-ar fi dor. [Vei avea o dorinţă, KJV]. Sau "ai dori [după]". Iov crede că Dumnezeu nu va uita lucrarea mâinilor Sale. Acesta e temeiul conform căruia aşteaptă învierea şi nemurirea.


16 Când mi-ai număra[[xr:1]] pașii, n-ai mai ține socoteala păcatelor mele;

Numeri paşii. Iov întrezărise o zi când Dumnezeu Îşi va aduce aminte de el cu îndurare. Dar viziunea piere şi Iov vede din nou suferinţa sa prezentă şi pe Dumnezeu cercetându-i cu atenţie viaţa.


17 fărădelegile mi-ar fi pecetluite[[xr:1]] mănunchi și nelegiuirile mi-ar fi acoperite.

Pecetluite. Aşa cum un casier îşi numără banii, îi coase într-o pungă şi pune un sigiliu pe ea indicând suma, tot aşa Dumnezeu ţine socoteală de fiecare păcat al lui Iov.

Unii interpretează v. 16.17 ca o descriere nu a supravegherii lui Dumnezeu, ci a făgăduinţei

Lui de iertare şi traduc versetele acestea în felul următor:

"Căci atunci Tu ai număra paşii mei,

nu ai veghea asupra păcatului meu;

fărădelegile mele ar fi pecetluite într-o pungă,

şi tu ai acoperi nelegiuirea mea."


18 Dar cum se prăbușește un munte, și se mută stâncile din locul lor,

Piere. Odată cu versetul acesta începe ultima strofă a cuvântării lui Iov. Iov îşi exprimase nădejdea - chiar dacă vedea în chip întunecos ca într-o oglindă (vezi 1 Corinteni 13:12). Acum Îl acuză pe Dumnezeu că îl tratează astfel în viaţa aceasta încât piere orice urmă de nădejde. Tragediile vieţii sunt asemenea unui munte care cade şi a unei stânci care se prăbuşeşte.


19 cum sunt netezite pietrele de apă și este luată țărâna de șuvoi, așa nimicești Tu nădejdea omului.

Nimiceşti Tu nădejdea. Aşa cum stâncile care se prăbuşesc şi râurile înfuriate distrug pământul, tot aşa nenorocirile vieţii, pe care Iov le atribuie lui Dumnezeu, nimicesc nădejdea din om.


20 Îl dobori pentru totdeauna și se duce; îi schimonosești chipul și apoi îi dai drumul.

Într-una. Adică fără încetare. Suferinţa neîncetată aduce în final moartea.


21 Dacă fiii lui sunt puși în cinste,[[xr:1]] el nu știe; dacă ajung neînsemnați, habar n-are.

Fiii lui. Textul acesta este o dovadă evidentă că Iov considera moartea ca un somn (vezi la Ioan 11:11).


22 Numai cât are carne pe el are durere; și cât timp are suflet jelește.”

Simte durere. Prin personificare poetică se spune că trupul are dureri în mormânt şi despre suflet se spune că se întristează. Acesta e un tablou viu al ravagiilor morţii. Pasajul acesta nu trebuie să fie interpretat ca însemnând că morţii simt ceva. În limbaj poetic adesea se atribuie inteligenţă, personalitate şi sentimente obiectelor sau concepţiilor lipsite de aceste atribute (vezi Judecători 9:8-15).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2 �

PP 754

4 �

�

DA 172; FE 173; MH 443; SC 20; 8T 306

10-12 �

GC 550

13 �

�

Ed 155

14 �

�

6T 230

21 �

�

GC 550