1 Când[[xr:1]] vor veni asupra ta toate[[xr:2]] aceste lucruri, binecuvântarea și blestemul pe care le pun înaintea ta, dacă vei cugeta la ele[[xr:3]] în inima ta, în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi DOMNUL, Dumnezeul tău,

Le vei pune la inimă. Literal, să-i aduci înapoi la inima ta. Notează aceeaşi expresie în 1 Regi 8,47. Avea să fie necesar ca ei să mediteze asupra cauzelor exilului lor şi a legăturilor lor cu Iehova ca o măsură pregătitoare pentru refacerea lor faţă de favoarea lui Dumnezeu (vezi Levitic 26,40; Deutronom 4,29.30).


2 dacă[[xr:1]] te vei întoarce la DOMNUL, Dumnezeul tău, și dacă tu și fiii tăi veți asculta din toată inima și din tot sufletul de glasul Lui, întocmai cum îți poruncesc astăzi,

Întoarce. Aceasta trebuie să fie şi o întoarcere de la păcat şi o reîntoarcere la închinarea la Iehova (vezi Numeri 1,8.9). Sinceritatea avea să fie reflectată în ascultare.


3 atunci[[xr:1]] DOMNUL, Dumnezeul tău, te va aduce înapoi din robie și va avea milă de tine, te va[[xr:2]] aduna iarăși din mijlocul tuturor popoarelor între care te-a împrăștiat DOMNUL, Dumnezeul tău.

Va aduce înapoi robii tăi. Compară Psalmi 14,7; 85,1-3; 126,1.4; Ezechiel 16,53. Nu eliberarea din captivitatea fizică este cel mai important lucru, ci mai degrabă eliberarea din captivitatea păcatului (vezi Psalmi 41,4; Ieremia 3,22; 17,14; Osea 14,4; Matei 13,15).


4 Până la marginea cerului dacă vei[[xr:1]] fi risipit, chiar și de acolo DOMNUL, Dumnezeul tău, te va strânge și te va aduna.

Cealaltă margine a cerului. Profetul Neemia se referă la făgăduinţa acestui verset (Neemia 1,8,9). Pentru o expresie asemănătoare, vezi Deutronom 4,32; Psalmi 19,4; Isaia 13,5. Iehova nu avea să lepede pe poporul Său. Ca indivizi, El nu i-a lepădat niciodată. Pedeapsa lor avea să fie împrăştierea. Pedeapsa divină are întotdeauna un obiectiv deosebit. Când efectul acesta s-a realizat, Dumnezeu Se întoarce la copilul Său cu oferta de restaurare şi ajutor de aducere la îndeplinire (vezi Iov 23,10; Osea 6,1-3; Evrei 12,11).


5 DOMNUL, Dumnezeul tău[[xr:1]], te va aduce în țara pe care o stăpâneau părinții tăi și o vei stăpâni; îți va face bine și te va înmulți mai mult decât pe părinții tăi.

Îţi va face bine. Vezi Ieremia 32,42,43, cu privire la felul în care Dumnezeu a intenţionat să împlinească această făgăduinţă.


6 DOMNUL, Dumnezeul tău, va circumcide inima ta și inima urmașilor tăi ca să-L iubești pe DOMNUL, Dumnezeul tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău și să trăiești.

Îţi va tăia împrejur inima ta. Compară cu Levitic 26,41; Ieremia 31,33. A tăia împrejur inima înseamnă a însufleţi percepţia spirituală a cuiva şi a face sensibilă conştiinţa cuiva.


7 DOMNUL, Dumnezeul tău, va pune toate aceste blesteme asupra vrăjmașilor tăi și asupra celor ce te urăsc și te prigonesc.

Peste vrăjmaşii tăi. Adevărata pocăinţă inversează blestemul adus de încăpăţânare. Nu există nici o separare între Dumnezeu şi păcătos, atât de largă şi de adâncă încât să nu poată fi închisă imediat după întoarcerea din nou a păcătosului la Dumnezeu. Bucuria lui Dumnezeu este totală când un om se întoarce la El, pentru că atunci pot fi revărsate binecuvântările cerului. Păcătosul care stăruie în păcat este cel care trebuie să sufere blestemul deplin al păcatului.


8 Și tu vei asculta iarăși de glasul DOMNULUI și vei împlini toate aceste porunci pe care ți le dau astăzi.

Te vei întoarce. A reveni pe urmele paşilor săi, ca dintr-o călătorie. Aceasta se foloseşte adesea în mod figurat despre întoarcerea la Dumnezeu în pocăinţă umilită (vezi Isaia 10,21; 19,22; Ieremia 4,1; 15,19; 18,11; Ezechiel 18,23; etc.).


9 DOMNUL[[xr:1]], Dumnezeul tău, va spori lucrul mâinilor tale, rodul pântecelui tău, al vitelor tale și al pământului tău, căci DOMNUL Se va bucura[[xr:2]] din nou să-ți facă bine, cum s-a bucurat să le facă bine și părinților tăi;

Te va umplea. Când un om iubeşte pe Dumnezeu şi ascultă de voinţa Lui (vezi Ioan 14,15), pentru că găseşte plăcere în poruncile lui Dumnezeu (vezi 1 Ioan 5,3), atunci principiile divine ajung să fie păstrate în inima lui (Psalmi 40,8). Aceasta îngăduie lui Dumnezeu să învioreze sufletul şi viaţa acelui om şi să adauge binecuvântări materiale (vezi Deutronom 28,63; Ieremia 32,41; Matei 6,33).


10 numai să asculți de glasul DOMNULUI, Dumnezeului tău, păzind poruncile și rânduielile Lui scrise în cartea aceasta a Legii, și să te întorci la DOMNUL, Dumnezeul tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău.

Acestei legi. De la Tora, care se referă la voia descoperită a lui Dumnezeu în general. Iudeii

o aplică de asemenea la Pentateuh şi chiar la Vechiul Testament în întregime.


11 Porunca aceasta pe care ți-o dau azi nu este peste[[xr:1]] puterile tale, nici departe de tine.

Mai presus de tine. Literal, şi nu este nici prea grea, adică nu este prea greu de înţeles (vezi Geneza 18,14; Deutronom 17,8; Ieremia 32,17.27; etc.).


12 Nu[[xr:1]] este în cer, ca să zici: «Cine se va sui pentru noi în cer și ne-o va aduce, ca s-o auzim și s-o împlinim?»

Cine se va sui. Este posibil că versetele 12 şi 13 citează o zicală proverbială. Sensul este că nu se cere ca cineva să întreprindă vreo lucrare supraomenească, să facă o călătorie lungă şi obositoare, sau să încerce să se suie în ceruri în scopul de a înţelege voia lui Dumnezeu pentru om. Dumnezeu a descoperit în mod clar gândul Său lui Israel, prin proorocul Său Moise. Poruncile Sale cele drepte au fost scrise; omul pe deplin informat Compară cu argumentul apostolului Pavel (Romani 10,5-13).


13 Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: «Cine va trece pentru noi dincolo de mare și ne-o va aduce, ca s-o auzim și s-o împlinim?»
14 Dimpotrivă, cuvântul este foarte aproape de tine, este în gura ta și în inima ta, ca să-l împlinești.

Aproape de tine. Moise făcuse cunoscută voinţa lui Dumnezeu nu numai prin cuvântul vorbit, ci şi sub formă de scriere. Compară cu apărarea lui Pavel (Fapte 20,26.27; Filipeni 1,8).


15 Iată, îți pun înainte astăzi viața[[xr:1]] și binele, moartea și răul.
16 Dacă alegi ceea ce îți poruncesc eu astăzi – să-L iubești pe DOMNUL, Dumnezeul tău, să umbli în căile Lui și să păzești poruncile, rânduielile și hotărârile Lui –, vei trăi, te vei înmulți, iar DOMNUL, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în țara pe care te duci s-o iei în stăpânire.
17 Dar dacă inima ta se va abate și nu vei asculta, dacă te vei lăsa amăgit și te vei închina altor dumnezei și le vei sluji,
18 te[[xr:1]] înștiințez astăzi că vei pieri negreșit. Nu vei avea zile multe în țara pe care te duci s-o iei în stăpânire, după ce vei trece Iordanul.
19 Iau astăzi martori împotriva ta cerul[[xr:1]] și pământul[[xr:2]] că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața ca să trăiești, tu împreună cu sămânța ta,
20 iubindu-L pe DOMNUL, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui și alipindu-te de El – căci El este viața[[xr:1]] ta și El îți dă zile multe –, și ca să locuiești în țara pe care DOMNUL le-a jurat părinților tăi, Avraam, Isaac și Iacov, că le-o va da!”

Atârnă viaţa ta. Mai bine, aceasta este viaţa ta, a-L iubi pe Dumnezeu. A avea o viaţă inspirată şi condusă de iubirea lui Dumnezeu înseamnă a avea viaţa veşnică. Posibilităţile vieţii pentru fiecare om sunt în cele din urmă reduse la două. Una este a iubi pe Dumnezeu cu toate puterile lui. Rezultatul final este viaţa în toată plinătatea ei, unindu-se până la urmă cu nemurirea. Alternativa este o neluare în seamă a bunei plăceri a lui Dumnezeu, cu viaţa cuiva care este consacrată lucrurilor acestui pământ. O viaţă petrecută în felul acesta în mod constant, duce la moarte veşnică. Aceste alegeri confruntă pe fiecare bărbat şi femeie născut/născută în această lume. Aici se termină a patra cuvântare a lui Moise.

Comentariile lui Ellen G. White

15 GC 544

16-18 SR 171

19 PK 393

19,20 PP 467