1 După ce DOMNUL, Dumnezeul tău, va[[xr:1]] nimici neamurile a căror țară ți-o dă DOMNUL, Dumnezeul tău, după ce le vei izgoni și te vei așeza în cetățile și în casele lor,

După ce. Vezi capitolul 12,29.

Vei locui. Problema în discuţie avea să se aplice în mod deosebit la situaţia din Palestina, o dată ce Israel urma să se aşeze în mijlocul ţării alese de Dumnezeu. Ceea ce urmează se aplică unei ordini de viaţă socială (vezi cap. 6,10).


2 să îți pui deoparte trei cetăți[[xr:1]] în mijlocul țării pe care ți-o dă în stăpânire DOMNUL, Dumnezeul tău.

Să desparţi trei cetăţi. Aşa poruncise Dumnezeu mai înainte de Moise (Numeri 35,14.15). Cele trei de pe partea de apus a Iordanului au fost hotărâte de Iosua după cucerire (Iosua 20). Cele trei de pe partea de răsărit a Iordanului fuseseră deja hotărâte de Moise, şi anume: Bezer, Ramot-Ghilead şi Golan (Deutronom 4,41-43).

În mijlocul. Nu exact în centrul geografic, dar distribuite aşa fel ca să le facă accesibile tuturor celor care aveau nevoie de ele. Cetăţile de scăpare arată inimii temătoare spre siguranţa în Isus Hristos.


3 Să stabilești distanțele și să împarți în trei cuprinsul țării pe care ți-o dă moștenire DOMNUL, Dumnezeul tău, pentru ca orice ucigaș să poată fugi acolo.

Drumuri. Literal, drumul adică şoseaua. Accesul la cetăţile de scăpare trebuia să fie uşor. Şoseaua trebuia să fie în mod clar însemnată şi bine întreţinută (PP 513), pentru că era în pericol viaţa oamenilor. Tot aşa trebuie să fie şi calea spre refugiul nostru în Isus Hristos, aşa de clară încât nimeni să nu se rătăcească pe ea (vezi Isaia 35,8).

Ţinutul. Adică regiunea (RVS). Fiecare cetate de scăpare avea să servească drept centru convenabil pentru districtul în care era aşezată şi nici un loc nu trebuia să fie prea îndepărtat de cetatea de scăpare. Aceleaşi aranjamente trebuie să fie făcute pentru toate părţile ţării.

Fugi în. Creştinul consacrat se va gândi cu siguranţă la privilegiul păcătosului de a fugi la Hristos. După cum porţile cetăţii de scăpare nu trebuiau să fie închise niciodată pentru cel care căuta să intre, tot aşa Hristos nu refuză niciodată pe omul care vine la El plin de remuşcări şi pocăit (Psalmi 51,17; Isaia 57,15).


4 Aceasta să fie rânduiala pentru ucigașul[[xr:1]] care va fugi acolo ca să-și scape viața când îl va ucide pe aproapele său fără voie și fără să-l fi urât mai înainte.

Fără voie. Adică, neintenţionat, literal, fără ştiinţă (Deutronom 4,42; Iosua 20,3.5). Fără să-i fi fost vrăjmaş. Bărbatul responsabil a lucrat neintenţionat (vezi Numeri 35,23). A cere viaţa unui astfel de ucigaş fără voie ar însemna să se verse sânge nevinovat.


5 De pildă, cineva se duce cu aproapele său să taie lemne în pădure, ridică securea cu mâna ca să taie copacul, fierul iese din coadă, îl lovește pe aproapele său și-l omoară. Atunci, ucigașul să fugă într-una din aceste cetăți ca să-și scape viața,

Lemne. Probabil pe o coastă de deal. După rapoartele egiptene, Canaanul era mult împădurit pe vremea patriarhilor. Acesta este cazul de omucidere fără premeditare (vezi Numeri 35,22). Omul a fost angajat într-o ocupaţie legală, şi moartea tovarăşului său a fost cu totul accidentală.

Coadă. Unii consideră că aceasta înseamnă că securea a sărit din pom deoarece cuvântul pentru pom este acelaşi ca acela tradus aici coadă. Dar poate că este mai bine a se înţelege aşa cum este redat în KJV, că a sărit fierul securii din coadă în timp ce omul tăia pomul.

Viaţa. Compară cu Iosua 20,1-4 pentru amănunte suplimentare. Aceasta este o figură de exprimare evident simbolică a siguranţei pe care o poate găsi păcătosul în Isus Hristos. Persoana vinovată de sânge este curăţită în Isus (Romani 8,1), pentru că fiind socotiţi neprihăniţi prin credinţă, ei au pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos (Romani 5,1).


6 ca nu cumva răzbunătorul sângelui[[xr:1]] să-l urmărească, aprins de mânie, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, și să-l lovească de moarte pe cel care nu era vrednic de moarte, de vreme ce nu-și urâse aproapele mai înainte.

Răzbunătorul. Din acelaşi cuvânt tradus rudă (vezi Rut 2,20), şi răscumpărător (Iov 19,25; Psalmi 19,14; 78,35; Isaia 41,14; 43,14; 54,5).

Lung drumul. Acelaşi interes cu privire la lungimea şi inconvenienţa drumului le arătase Dumnezeu în legătură cu altarul central (cap. 12,21; 14,24).


7 De aceea îți dau porunca aceasta: să pui deoparte trei cetăți.

De aceea. Cele trei cetăţi au fost stabilite în diferite părţi ale ţării pentru a preveni o situaţie nenorocită ca aceea amintită în versetele precedente.


8 Când DOMNUL, Dumnezeul tău, îți va lărgi[[xr:1]] hotarele, după cum le-a jurat părinților tăi, și-ți va da toată țara pe care a făgăduit că le-o va da părinților tăi,

Lărgi. Vezi Geneza 15,18; Exod 23,31; Deutronom 1,7.


9 ai grijă să împlinești tot ce-ți poruncesc astăzi: iubește-L pe DOMNUL, Dumnezeul tău, umblă întotdeauna în căile Lui și mai adaugă[[xr:1]] trei cetăți la acestea trei,

Numai să păzeşti. Împlinirea făgăduinţelor despre lărgire era dependentă de ascultare (cap. 11,22-24). Compară cu făgăduinţa făcută lui Avraam (Geneza 15,18).

Mai adaugi trei cetăţi. În total aveau să fie nouă, deoarece se stabiliseră deja câte trei de fiecare parte a Iordanului (versetul 2; cap. 4,41-43). Totuşi nu există nici un raport al celor trei adăugate ca fiind vreodată hotărâte în istoria de mai târziu a naţiunii.


10 ca nu cumva să se verse sânge nevinovat în mijlocul țării pe care ți-o dă ca moștenire DOMNUL, Dumnezeul tău, iar sângele să fie asupra ta!

Nevinovat. Compară cu Deutronom 21,8; Ieremia 7,6. Cuvântul tradus astfel este din rădăcina unui verb care înseamnă a fi curat, a fi liber. Ideea inerentă în ea este a fi liber de obligaţiile care rezultă din vinovăţie.

Să fii vinovat de omor. Compară cu 2 Samuel 16,8; Osea 12,14. Sângele nevinovat asupra lor avea să fie al aceluia care a ucis pe cel care omorâse un om în mod întâmplător, şi n-a putut găsi un loc de refugiu înainte ca să fie omorât.


11 Dacă[[xr:1]] cineva îl urăște pe aproapele său, îl pândește și se aruncă asupra sa, îl lovește de moarte și apoi fuge într-una din aceste cetăți,

Vrăjmăşie împotriva lui. Pentru amănunte vezi Numeri 35,16-24. Ura în inima unui om face să întindă laţuri, apoi să se arunce asupra lui la momentul oportun, şi l-a lovit aşa încât i-a pricinuit moartea aproapelui pe care-l detesta (vezi Exod 21,14).


12 bătrânii din cetatea lui să trimită după el, să-l prindă și să-l dea în mâinile răzbunătorului sângelui, ca să fie omorât.

Bătrânii. Cei legal numiţi şi autorizaţi trebuiau să lucreze în acest domeniu important. Compară cu cap. 21,2.4.6.19, pentru exemple de bătrâni legal numiţi. Cât priveşte bătrânii acestor cetăţi, vezi Iosua 20,1-6.

Să-l dea. Dacă era găsit ca vinovat de ucidere cu premeditare el trebuia să fie predat răzbunătorului sângelui; altfel, trebuia să primească ocrotire (Numeri 35,12.24.25).

13 Ochiul tău să nu-i arate milă[[xr:1]], ci să[[xr:2]] îndepărtezi din Israel sângele celui nevinovat, ca să-ți fie bine.

Să n-ai milă. Vezi versetul 21.

Să ştergi. Literal să consumi sau să arzi arătând îndepărtarea completă.


14 Să[[xr:1]] nu muți hotarul aproapelui tău, ci să-l lași așa cum va fi pus de la început în moștenirea pe care o vei primi în țara pe care ți-o dă în stăpânire DOMNUL, Dumnezeul tău.

Să nu muţi. Literal, muţi înapoi, adică, aşa fel ca să lărgeşti propria bucată de pământ şi să micşorezi corespunzător pe cea a vecinului. Din vechi timpuri, semnele de hotar au fost considerate ca inviolabile. Asupra aceluia care muta pe furiş semnele de hotar era pronunţat un blestem (Deutronom 27,17; vezi şi Iov 24,2; Proverbe 22,28; 23,10; Osea 5,10).

Puse de strămoşi. Sau de cei de mai înainte. Nu se referă la generaţiile timpurilor trecute ajungând până la antichitate, ci la cei care au împărţit la început pământul şi au pus semn hotarelor.


15 Un singur[[xr:1]] martor nu va fi de ajuns împotriva cuiva pentru vreo vină sau pentru vreo nelegiuire, oricare ar fi păcatul care s-a săvârșit; pe mărturia a doi sau trei martori să fie întemeiată orice pricină.

Un singur martor. Un om nu putea fi osândit pe mărturia unui singur martor, fie învinuire civilă, fie penală (compară cu Deutronom 17,6; Numeri 35,30).


16 Când[[xr:1]] un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire,

Martor mincinos. Un martor mincinos trebuia să fie pedepsit (versetul 19).


17 cei doi oameni cu pricina să se înfățișeze înaintea[[xr:1]] DOMNULUI, și anume înaintea preoților și a judecătorilor care vor fi atunci în slujbă.

Înaintea Domnului. Un caz mai greu putea fi adus la o instanţă superioară la uşa sanctuarului Domnului, unde părţile avea să fie în faţa lui Iehova (cap. 17,8-12).


18 Judecătorii să cerceteze bine, iar dacă se află că martorul acela este un martor mincinos și că a dat mărturie mincinoasă împotriva fratelui său,

Martor mincinos. Sperjurul este cea mai odioasă crimă, totuşi mulţi nu ezită să mintă chiar sub jurământ. Unul care nu spune în mod public adevărul păcătuieşte împotriva lui însuşi, a vrăjmaşului lui şi împotriva lui Dumnezeu.


19 să-i faceți[[xr:1]] cum plănuia el să-i facă fratelui său. Să îndepărtezi[[xr:2]] astfel răul din mijlocul tău.

Cum avea el de gând să facă. Un martor mincinos avea să sufere pedeapsa pe care el a avut de gând să i-o aplice învinuitului (vezi Deutronom 19,21; compară cu Exod 23,1; Psalmi 35,11). Aceasta este legea pedepsei juste.


20 În felul acesta, ceilalți vor[[xr:1]] auzi și se vor teme și nu se va mai face o asemenea nelegiuire în mijlocul tău.

Nu se va mai face. Această lege a fost dată pentru a înfrâna egoismul şi tindea să ridice pe o treaptă mai înaltă slujba publică şi moralitatea (vezi cap. 13,11; 17,13).


21 Ochiul tău să nu arate milă[[xr:1]]: viață[[xr:2]] pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.

Să n-ai nici o milă. Sfatul acesta este dat judecătorilor, ca să nu fie ispitiţi a fi mai îngăduitori decât cerea stricta dreptate.

Viaţă pentru viaţă. Pentru mai multe amănunte, vezi Exod 21,23-25; Levitic 24,19.20. O conspiraţie care urmăreşte depunerea unei mărturii mincinoase şi, prin aceasta, punerea unui om nevinovat în primejdie, este de neiertat, pentru că reprezintă o crimă latentă în inima martorului mincinos (vezi Matei 5,22). Groaza pe care a inspirat-o în inima vecinului său nevinovat trebuia să fie propriul său mormânt.