1 Acestea sunt rânduielile și hotărârile[[xr:1]] pe care să aveți grijă să le împliniți în țara pe care v-o dă în stăpânire DOMNUL, Dumnezeul părinților voștri[[xr:2]]; să le împliniți cât veți trăi pe pământ.

Iată legile. Capitolule de la 12,1 la 26,19 au fost numite Cartea Legământului. Înclinaţia poporului de a uita cererile lui Dumnezeu a necesitat o repetare a voinţei Lui (vezi cap. 6,1).


2 Să nimiciți negreșit[[xr:1]] toate locurile în care neamurile pe care le veți izgoni le slujesc dumnezeilor lor – fie pe munții înalți[[xr:2]], fie pe dealuri, fie sub orice copac verde.

Orice copac verde. Literal, orice copac cu frunziş bogat. Cuvântul tradus verde este de la verbul a creşte bogat. Munţi, dealuri şi tufişuri sunt locurile favorite printre naţiunile păgâne pentru aşezarea unui idol şi a sanctuarului lui (vezi 1 Regi 14,23; 2 Regi 16,4; Isaia 57,5; 65,7; Ieremia 2,20; 3,13; Ezechiel 18,6.11.15; 22,9). În general, o astfel de închinare era însoţită de imoralitate sub înfăţişare religioasă.


3 Să le surpați[[xr:1]] altarele, să le sfărâmați stâlpii, să le ardeți în foc așerele și să doborâți chipurile cioplite ale dumnezeilor lor, ca să le ștergeți numele din locul acela.

Să le surpaţi altarele. Aceasta era absolut necesar, dacă trebuia ca idolatria să fie dezrădăcinată (vezi Levitic 26,1; Deutronom 7,5). Stâlpii. Cuvântul tradus stâlp se referă la o singură piatră. Altarele erau clădite pe una sau

mai multe pietre; stâlpul era o singură piatră şi de obicei era obiect de închinare. Acelaşi cuvânt este tradus chip şi chipuri in Exod 23,24; 34,13; Levitic 26,1; Deutronom 7,5; 16,22; 1 Regi 14,23; 2 Regi 3,2; 10,26.27; Osea 3,4).


4 Voi să nu[[xr:1]] faceți așa față de DOMNUL, Dumnezeul vostru,

Să nu faceţi aşa. Astfel de altare, tufişuri şi stâlpi sacrii nu trebuiau să fie folosiţi în închinarea faţă de Iehova. Totuşi, în istoria lor de mai târziu, copiii lui Israel n-au ascultat de porunca expresă a lui Dumnezeu (2 Regi 17,10.11; Ezechiel 20,28; Osea 4,13).


5 ci să-L căutați și să mergeți la locul pe care-l va alege[[xr:1]] DOMNUL, Dumnezeul vostru, dintre toate semințiile voastre ca locuință a Sa, ca să-Și așeze acolo Numele.

Să-şi aşeze numele Lui. Adică, unde avea să locuiască El personal – în Templu. Numele Iehova era sfinţit, şi nu trebuia să fie expus în locuri nevrednice (vezi Exod 20,24). Unde este numele lui Dumnezeu este un loc de scăpare (Psalmi 48,3; 76,1). Mai ales Psalmii sunt foarte bogaţi în referinţe cu privire la numele sfinţit (Psalmi 5,11; 29,2; 33,21; 72,17.19; etc.). Compară cu făgăduinţa din Maleahi către biserica rămăşiţei (Maleahi 4,2).

La locaşul Lui. Sanctuarul din Şilo şi mai târziu Templul in Ierusalim (vezi 2 Samuel 7,13; 1 Regi 3,2; 8,17-19,44.48; Isaia 18,7; Ieremia 3,17). În alte cazuri, referirea poate să fie la Ţara Sfântă.


6 Acolo[[xr:1]] să vă aduceți arderile-de-tot, jertfele, zeciuielile[[xr:2]], darurile mâinilor voastre, darurile pentru împlinirea unor juruințe, darurile de bunăvoie și întâii născuți din cirezile și turmele voastre.

Arderile voastre de tot. Adesea amintite împreună ca jertfele, întrucât erau cele mai

obişnuite dintre toate jertfele (Exod 10,25; 18,12; Iosua 22,26.28).

Zeciuielile. Vezi cap. 14,22,23.

Cele dintâi roade. Aceasta este o referire la primele roade de grâu, vin, untdelemn şi alte

produse ale pământului aduse în persoană (Numeri 18,11.12; Deutronom 18,4; 26,4,10). Închinătorul le-a cultivat prin propria lui muncă şi le-a cules cu propria lui mână.

Daruri de bunăvoie. Acestea erau jertfele aduse ca îndeplinire a unei juruinţe sau ca jertfe de mulţumire pentru o binecuvântare specială (vezi Levitic 7,16; 22,18.21; 23,28; Numeri 15,3; 29,39).

Întâii născuţi. Vezi Exod 13,2.12; 22,29; 34,19; Numeri 18,15-17.


7 Acolo[[xr:1]] să mâncați înaintea DOMNULUI, Dumnezeului vostru, și să vă[[xr:2]] bucurați voi și familiile voastre de toate realizările cu care vă va binecuvânta DOMNUL, Dumnezeul vostru.

Să mâncaţi. Adică, la mesele ceremoniale (Exod 18,12).

Înaintea Domnului. Preoţii mâncau în incinta sanctuarului (Numeri 18,10), dar poporul putea să mănânce numai aproape de Cortul Întâlnirii şi, în sensul acesta, în prezenţa lui Dumnezeu (Exod 18,21; 24,11; Deutronom 27,6,7).

Să vă bucuraţi. A se bucura înaintea Domnului este în Scripturi un subiect fără sfârşit (Levitic 23,40; Deutronom 16,11.14; 27,7; Psalmi 32,11; 97,12). În schimb, Dumnezeu se bucură de poporul Său (Ţefania 3,14-17).

8 Să nu faceți cum facem noi aici astăzi, când fiecare face după cum crede de cuviință[[xr:1]],

Face ce-i place. Adică, cu privire la prescripţiile ceremoniale la care tocmai se făcuse referire. Mereu trebuie să fie avut în vedere că multe din instrucţiunile date de Moise lui Israel în pustie n-au putut fi întru totul îndeplinite, până n-au ajuns să fie o comunitate stabil aşezată.

În propriii lui ochi. Adică, în mod conştient de acord cu Legea (vezi cap. 13,18).


9 fiindcă n-ați ajuns încă în odihna și în moștenirea pe care v-o dă DOMNUL, Dumnezeul vostru.

Locul de odihnă. Locul de odihnă, poate că ar fi mai bine (vezi şi 1 Regi 8,56; Psalmi 95,11). Numele de Noe este derivat din aceeaşi rădăcină. În Vechiul Testament există multe făgăduinţe frumoase despre odihnă, odihnă în prezenţa lui Dumnezeu (Exod 33,14), odihnă după osteneli (Isaia 14,3), şi liberare de vrăjmaş (Isaia 14,5-7).


10 Când veți trece[[xr:1]] Iordanul și vă veți așeza în țara pe care v-o dă moștenire DOMNUL, Dumnezeul vostru, și El vă va da odihnă din partea tuturor vrăjmașilor voștri dimprejur și veți locui în siguranță,

El vă va da. Comentatorii iudei aplică aceasta la glorioasa domnie a lui David (2 Samuel 7,1).


11 va fi un loc[[xr:1]] pe care-l va alege DOMNUL, Dumnezeul vostru, ca să-Și așeze Numele în el; acolo să aduceți tot ceea ce vă poruncesc: arderile-de-tot, jertfele, zeciuielile și darul mâinilor voastre și toate darurile alese făgăduite prin jurământ DOMNULUI.

Să aduceţi. Domnul a poruncit să-I fie aduse jertfe şi daruri, nu pentru vreo oarecare virtute inerentă în darurile însăşi, ci ca lecţie intuitivă prin care poporul să poată învăţa calea mântuirii. Fără sinceritatea de inimă din partea credinciosului, darul lui nu era primit înaintea lui Dumnezeu (1 Samuel 15,22; Isaia 1,11; Ieremia 7,22-24).

Juruinţelor voastre. Literal, toate alesele voastre juruinţe – toate darurile lor de plată a juruinţelor. Animalele de jertfă alese de ei trebuiau să fie desăvârşite, fără nici un defect.


12 Să vă bucurați[[xr:1]] înaintea DOMNULUI, Dumnezeului vostru, voi, fiii voștri și fiicele voastre, robii voștri și roabele voastre și levitul care va fi înăuntrul porților voastre, căci el nu are nici parte[[xr:2]], nici moștenire cu voi.

Levitul. Seminţia lui Levi a fost consacrată serviciului sfânt al lui Dumnezeu şi, prin urmare, nu avea nici o parte în ocupaţiile obişnuite prin care oamenii îşi câştigau existenţa. Levitul nu avea pământ (cap. 10,9) şi de aceea el primea întreţinerea de la adunare (cap. 14,27; 16,11.14; 18,1-8; 26,11).


13 Ai grijă ca nu cumva să-ți aduci arderile-de-tot în orice loc pe care îl vezi[[xr:1]];

În toate locurile. O aşezare frumoasă nu trebui să-i ademenească. Multe astfel de locuri, fără îndoială că mai înainte fuseseră ocupate de altare idolatre (vezi Ezechiel 20,27-29).


14 dimpotrivă, în locul pe care-l va alege[[xr:1]] DOMNUL într-una din semințiile tale, acolo să-ți aduci arderile-de-tot și acolo să faci tot ce-ți poruncesc eu.

În locul. Porunca aceasta a fost dată în mod repetat (v.5, 6, 11) ca o avertizare accentuată şi

o protecţie împotriva închinării idolatre. Numai când Dumnezeu a stabilit un loc, slujbele lor aduse acolo aveau să fie primite.


15 Totuși, vei putea să înjunghii vite și să mănânci carne înăuntrul porților tale cât vei dori[[xr:1]], după cum îți va fi dat prin binecuvântarea DOMNULUI, Dumnezeului tău; și cel necurat[[xr:2]], și cel curat vor putea să mănânce, cum mănâncă din căprioară și din cerb[[xr:3]].

Să înjunghii vite şi să mănânci. Aceasta este o modificare a legii în vigoare în timpul peregrinărilor prin pustie, care interzicea înjunghierea de animale pentru hrană decât înaintea uşii Cortului Întâlnirii (Levitic 17,3.4). Legea cea nouă s-a aplicat la şederea în Canaan.

Prin binecuvântare. Referirea de aici este la o mâncare obişnuită. După cât se pare vânatul căprioarelor nu era mai puţin obişnuit decât astăzi. Pentru că mâncarea aceasta nu era mâncare de jertfă, nu se insista asupra curăţirii ceremoniale ca în cazul unei mâncări de jertfă (Deutronom 12,22; Levitic 7,20).


16 Numai sângele să nu-l mâncați[[xr:1]], ci să-l vărsați pe pământ ca apa.

Sângele. În armonie cu prevederile stricte în vigoare încă de pe vremea când omului i s-a îngăduit să mănânce carne după potop (vezi Geneza 9,4-6).

Să-l vărsaţi. Sângele animalului de jertfă era stropit pe altar. Tot aşa, sângele unui animal înjunghiat pentru hrană nu trebuia să fie mâncat, ci vărsat pe pământ.


17 Nu vei putea să mănânci înăuntrul porților tale zeciuiala din grâul, mustul și untdelemnul tău, nici întâii născuți din cirezile și turmele tale, nici vreunul din darurile pentru împlinirea juruințelor, nici darurile tale de bunăvoie, nici darurile mâinilor tale.

Cetăţile tale. Adică, în particular, în propriile cămine. Aceasta este o repetare a versetului 7 cu privire la mâncarea jertfei, cu scopul ca să nu se facă confuzie cu privire la îngăduinţa acordată în versetul 15.

Zeciuiala. Aceasta nu poate fi prima zecime, care era folosită exclusiv pentru întreţinerea leviţilor (Numeri 18,24). Zecimea care era îngăduită poporului s-o mănânce, totuşi numai în apropierea sanctuarului iar nu în căminele lor, era cea de a doua zecime. Amănunte asupra acestei a doua zecimi sunt date în Deutronom 14,22-29.

Întâii născuţi. Vezi cap. 15,19,20. Întâiul născut de parte bărbătească din turme şi cirezi era în mod expres proprietatea Domnului (Exod 13,2.12.15; Numeri 18,15-18) şi aparţinea părţii preoţilor. Acest dar nu putea fi niciodată mâncat de poporul de rând. Se poate ca întâii născuţi la care se referă aici să fie întâi născuţi de parte femeiască. Aceştia trebuiau să fie partea poporului şi a preoţilor în prezenţa Domnului.

Juruinţe. Acestea de asemenea aparţineau lui Iehova (Levitic 27,28) şi erau pentru preoţi (Numeri 18,14) când juruinţele erau făcute exclusiv lui Iehova. Alte daruri ca juruinţe erau mâncate la sărbători solemne cu preoţii şi puteau fi împărţite cu văduvele, orfanii şi cu cei săraci.

Cele dintâi roade. Cele dintâi roade din grâu, vin şi untdelemn erau de asemenea partea preoţilor (Numeri 18,12).


18 Pe acestea să le mănânci[[xr:1]] înaintea DOMNULUI, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege DOMNUL, Dumnezeul tău: să mâncați tu, fiul tău, fiica ta, robul tău, roaba ta, precum și levitul care este înăuntrul porților tale. Să te bucuri înaintea DOMNULUI, Dumnezeului tău, de toate realizările tale.
19 Ai grijă ca nu cumva să-l treci cu vederea pe levit[[xr:1]] cât vei trăi în țara ta.

Levit. Această avertizare divină contra neglijării celor din slujba sfântă este repetată în cap. 14,27. Aceasta era necesar pentru că nu era luată nici o măsură legală spre a obliga la plata zecimii. Leviţii puteau fi aduşi la o stare precară dacă poporul devenea neglijent şi nu plătea cu credincioşie zecimea. Apostolul Pavel aplică acest principiu al zecimii cu credincioşie la slujirea creştină (1 Corinteni 9,13.14).


20 Când DOMNUL, Dumnezeul tău, îți va lărgi hotarele, așa cum[[xr:1]] ți-a făgăduit, și vei zice: «Vreau să mănânc carne!», căci sufletul tău va pofti să mănânce carne, vei putea să mănânci după pofta sufletului.

vei putea să mănânci după dorinţa ta.

Hotarele. În armonie cu făgăduinţa din Geneza 15,18 (vezi şi Deutronom 1,21; 19,8; compară cu Exod 34,24).


21 Dacă este departe de tine locul pe care-l va alege DOMNUL, Dumnezeul tău, ca să-Și pună acolo Numele, să înjunghii animale din cirezile și turmele pe care ți le va da DOMNUL, după cum ți-am poruncit, și să mănânci din ele înăuntrul porților tale, după pofta sufletului.

Departe. În timpul peregrinărilor prin pustie, sanctuarul era aproape de popor; de aceea toată carnea era mâncată în prezenţa lui Dumnezeu (Levitic 17,3.4). O dată cu lărgirea hotarelor naţiunii, avea să fie o călătorie grea şi costisitoare pentru mulţi spre a ajunge într-un singur loc, indiferent unde acesta era ales. Distanţa până la un loc central de închinare avea să fie pentru cea mai mare parte din popor prea departe din motive de comoditate.

Cetăţile tale. Poporul putea să mănânce din cirezile şi turmele lui acasă. O elaborare a versetelor 15 şi 16 şi o modificare a prescripţiei stricte de a nu face aşa în timp ce se aflau în pustie.


22 Totuși, să mănânci din ele cum se mănâncă din căprioară și din cerb[[xr:1]]; și cel necurat, și cel curat vor putea să mănânce din ele.

Căprioară. Aceasta şi cerbul nu erau considerate ca animale de jertfă (v.15).

Cel necurat şi cel curat. Vecinătatea faţă de altar făcea locul sfânt şi numai cei curaţi în mod levitic se puteau apropia de loc. Când oamenii mâncau la casele lor, persoana ce nu era curată ceremonial putea să participe şi ea.


23 Numai[[xr:1]] ferește-te cu tot dinadinsul să mănânci sângele, căci sângele[[xr:2]] este viață; să nu mănânci viața împreună cu carnea.

Numai, vezi. Porunca împotriva sângelui este cea mai accentuată şi literal se citeşte Să devii tare ca să nu mănânci sângele.

Sângele este viaţa. Vezi Geneza 9,4; vezi şi Levitic 17,11.14; 1 Samuel 14,32-35.


24 Să nu-l mănânci, ci să-l verși pe pământ ca apa.
25 Să nu-l mănânci, ca să vă fie bine[[xr:1]] ție și fiilor tăi după tine; astfel vei săvârși[[xr:2]] ce este drept înaintea DOMNULUI.

Să fii fericit. O făgăduinţă deseori făcută (cap. 4,40; 5,29; 6,18). Fără îndoială sunt incluse ambele binefaceri, atât fizică, cât şi spirituală.


26 Dar lucrurile sfinte pe care le vei avea[[xr:1]] și darurile pentru împlinirea unei juruințe[[xr:2]] să le iei și să le duci în locul pe care îl va alege DOMNUL.

Lucrurile. O declaraţie generală care cuprinde jertfele (Exod 28,38; Levitic 22,2.3; Numeri 18,8) şi zecimile (Levitic 27,30) şi astfel de jertfe speciale pe care o persoană putea dori să le facă. Aceasta este o repetare că jertfele ceremoniale trebuiau să fie aduse la altar.


27 Să-ți aduci[[xr:1]] arderile-de-tot – carnea și sângele – pe altarul DOMNULUI, Dumnezeului tău; sângele jertfelor tale să fie vărsat pe altarul DOMNULUI, Dumnezeului tău, iar carnea s-o mănânci.

Pe altarul. Vezi versetul 6. Vărsat. În aceste cazuri, sângele era sfânt, nu ca sângele animalelor înjunghiate acasă, care era vărsat pe pământ. Carnea s-o mănânci. Adică după ce preoţii şi leviţii îşi primiseră părţile cuvenite lor.


28 Păzește și ascultă de toate aceste porunci pe care ți le dau, ca să vă fie bine ție și fiilor tăi după tine[[xr:1]] pe vecie; astfel vei săvârși ce este bine și drept înaintea DOMNULUI, Dumnezeului tău.

Ca să fii fericit. Vezi versetul 25. Ce este bine si ce este plăcut. Vezi cap. 6,18. Fericirea lor viitoare ca popor şi ca indivizi depindea de colaborarea cu voinţa exprimată a Domnului.


29 După ce DOMNUL,[[xr:1]] Dumnezeul tău, va înlătura neamurile pe care te duci să le izgonești, după ce le vei izgoni și te vei așeza în țara lor,

Nimici toate neamurile. Vezi Deutronom 19,1; Iosua 23,4.


30 ai grijă ca nu cumva să te lași prins în cursa lor[[xr:1]] și să le urmezi, după ce vor fi nimicite dinaintea ta; să nu cumva să-i cauți pe dumnezeii lor, zicând: «Oare cum slujeau neamurile acestea dumnezeilor lor, ca să fac și eu la fel?»

Vezi să nu. În noua patrie aveau să se ivească pentru ei tot felul de ispite.

Prins în cursă. Era o credinţă comună printre vechile popoare că era fatal să se neglijeze închinarea la zeii speciali ai localităţii în care se putea afla o persoană (vezi 2 Regi 17,26). Aceasta explică accentuarea pe care o face Dumnezeu de a nu se închina la zeii ţării în care aveau să intre. Acest început de închinare a fost rădăcina depravării locuitorilor păgâni care aveau să fie alungaţi sau nimiciţi (Deutronom 7,16.25).


31 Să nu faci așa[[xr:1]] față de DOMNUL, Dumnezeul tău, căci ele au făcut pentru dumnezeii lor toate urâciunile pe care le urăște DOMNUL – până și pe fiii și pe fiicele lor i-au ars[[xr:2]] în foc pentru dumnezeii lor.

Să nu faci aşa. Riturile şi ceremoniile idolatriei nu trebuiau să fie preluate de poporul lui Dumnezeu şi folosite în închinarea adusă Lui.

Fiii…lor. Vezi Levitic 18,21; 20,2; 2 Regi 17,31; Ieremia 7,31; 19,5; 32,35. Jertfirea de copii la vechile popoare păgâne este cu totul legalizată. Au fost cunoscute cazuri izolate de acestea în India modernă (vezi India, Census, Ethnography, 1901-1931, tipărită de tipografia Guvernului Indiei, New Delhi, 1937, pag. 65).


32 Aveți grijă să împliniți toate poruncile pe care vi le dau; să nu adăugați[[xr:1]] nimic la ele și să nu scoateți nimic din ele.[[fn:a]]

Toate lucrurile. Acesta este versetul 1din cap. 13 din textul ebraic. El se aplică cu forţă egală atât la capitolul 12, cât şi la capitolul 13.

Comentariile lui Ellen G. White

7 SC 108

8 PP 634

16 AA 191

19 Ed 149

28 PP 634