9 Și mi-a spus: Harul meu îți este de ajuns, fiindcă puterea mea este făcută desăvârșită în slăbiciune. De aceea cu cea mai mare plăcere mă voi lăuda mai degrabă în neputințele mele, ca puterea lui Cristos să rămână peste mine.

El mi-a zis [El a zis, KJV]. Forma verbului în textul grecesc denotă caracterul hotărât al răspunsului lui Dumnezeu. Harul. Gr. charis (vezi la Romani 3,24).

De ajuns. [Suficient, KJV]. În textul grecesc, cuvântul acesta este în poziţie emfatică. Rugăciunea lui Pavel nu i-a adus apostolului eliberare de suferinţă, dar i-a dat har să o suporte. Fără îndoială, Pavel s-a rugat pentru eliberare de slăbiciunea sa pe temeiul că era o piedică pentru slujba lui. Hristos împlineşte peste măsură nevoia lui, cu o abundentă revărsare de har. Dumnezeu n-a făgăduit niciodată să schimbe împrejurările sau să-i ferească pe oameni de necaz. Pentru El, slăbiciunile corporale şi situaţiile grele sunt lucruri secundare. Tăria lăuntrică pentru a suporta e o manifestare mai înaltă de har dumnezeiesc decât îndepărtarea dificultăţilor vieţii. În exterior, un om poate fi sfâşiat, obosit şi aproape zdrobit, şi totuşi înăuntru e privilegiul lui – în Hristos – să se bucure de o pace desăvârşită (vezi la Isaia 26,3.4).

Mă voi lăuda... cu slăbiciunile mele. Sau, mă voi lăuda în slăbiciunile mele. Acceptarea slăbiciunilor personale fără de resentimente e un semn de biruinţă. Ca cineva să se bucure de ceea ce îi displace şi de care doreşte să fie scăpat înseamnă supunere deplină. Şi Hristos a ezitat în faţa jignirilor, ruşinii şi batjocurii ce era chemat să le sufere cu prilejul judecării Sale. O astfel de supunere faţă de voia lui Dumnezeu înseamnă o completă renunţare la sine (1 Corinteni 2,3-5).

Rămână. Sau, să sălăşluiască. Pavel aici vorbeşte despre puterea lui Hristos coborâtă asupra lui, lucrând înăuntrul lui şi dându-i ajutor şi tărie.