Lecții despre slujire

După Praznicul Înnoirii Templului, Isus și ucenicii Săi au părăsit Ierusalimul și s-au întors în Pereea. Acesta era numele regiunii de „dincolo de Iordan”, unde El îi învățase și vindecase pe oameni înainte de a merge la Ierusalim de data aceasta. Ce au spus oamenii despre Isus când S-a întors la misiunea Sa după această scurtă absență? Ioan 10:40-42

În timpul acestei perioade, ucenicii lui Isus au venit la El în timp ce se ruga cu voce tare, probabil dimineața devreme. În timp ce ascultau în liniște, au început să-și dorească să se roage cum Se ruga Isus. Când El a terminat rugăciunea, unul dintre ei I-a cerut să-i învețe cum să se roage. Ceea ce i-a învățat se aseamănă cu ce a spus mulțimii adunate pentru a asculta predica Sa de pe munte. (Matei 6:9-13). Poate că ai învățat-o deja pe aceea. Isus nu ne-a sugerat să folosim întotdeauna aceleași cuvinte. În rugăciune ar trebui să amintim aceleași gânduri, în propriile noastre cuvinte. Compară modelul de rugăciune din Matei cu cel din Luca 11:1-4.

Lucrarea lui Isus în Pereea a fost mai mult decât învățare și vindecare pentru oamenii care se înghesuiau în jurul Lui. El le dădea ucenicilor Săi lecții importante pe care aveau nevoie să le învețe înainte ca El să-i părăsească, așa cum avea să se întâmple câteva luni mai târziu.

O parte din învățătura Sa către discipolii Săi le-a fost prezentată în privat, cum s-a întâmplat și cu rugăciunea model. De asemenea, următoarea lecție despre rugăciune probabil că a fost spusă în același timp. Este sub forma unei pilde. Citește în Luca 11:5-8. Următorul verset spune: „Cereți și vi se va da”. Și totuși, de ce nu primim tot ceea ce cerem? Citește răspunsul în Iacov 4:3.

Aplicație: Omul din pildă nu a cerut pentru sine, ci a cerut ca să poată ajuta pe altcineva. Când nu cerem egoist, Dumnezeu ne oferă atât pentru a-i ajuta pe alții, cât și să ne ajungă nouă înșine. A făcut deja asta pentru regele Solomon. 1 Regi 3:5,9-14

Era o zi de Sabat, iar Isus predica într-o sinagogă din Pereea. Conducătorul sinagogii privea și asculta cu atenție ce se spunea. Când Isus a văzut în publicul de acolo o femeie cocoșată, inima Lui plină de milă și dragoste S-a îndreptat către ea. Cunoștea regulile stabilite de oameni cu privire la vindecările în Sabat, dar a rugat-o să vină la El. Știa despre conducătorul sinagogii că respecta tradițiile.

Una dintre acestea spunea că o persoană cu o problemă urgentă putea primi ajutor în Sabat. Dar cineva care avea o suferință cronică ar fi trebui să aștepte până la sfărșitul Sabatului. Însă Isus nu-i trata așa pe oameni. Biata femeie fusese cocoșată timp de peste 18 ani. Chiar dacă Isus știa că era privit, intenționat nu a lăsat acest lucru să-L oprească din vindecarea ei.

Ea a mers la Isus, și El a pus mâinile peste ea, zicând: „Femeie, ești dezlegată de neputința ta”. În acel moment, ea s-a îndreptat și L-a slăvit pe Dumnezeu. Fața ei strălucea de fericire. Dar conducătorul sinagogii nu era fericit. Se gândea la acele reguli inventate cu privire la Sabat. Ce a spus acesta? Luca 13:14

Când Isus a răspuns, „toți potrivnicii Lui au rămas rușinați; și norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El”. Ce a spus Isus astfel încât oamenii au reacționat în acest fel? Luca 13:15-17 Dumnezeu spusese că Mesia avea să dea „robilor slobozenia și prinșilor de război, izbăvirea” (Isaia 61:1). El a făcut acest lucru atunci când a dezlegat-o pe acea femeie pe care Satana o ținuse legată timp de 18 ani.

Aplicație: Același lucru ne-a fost dat și nouă să-l facem. Citește Isaia 58:6,7. Cum poți urma îndemnurile lui Dumnezeu din acele versete?

Isus a arătat într-un mod frumos cum este dragostea lui Dumnezeu, prin vindecarea acelei femei cocoșate. Despre acest lucru am citit în lecția de ieri. El a vindecat-o atunci când a văzut-o. Nu a așteptat până a doua zi de după Sabat.

Evangheliile amintesc de cel puțin șapte momente în care El a ales în mod intenționat să facă vindecări miraculoase în Sabat. În lecția de astăzi vom citi despre cea de-a șaptea vindecare în Sabat. S-a întâmplat când Isus era invitat la cină în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ca de obicei, El era urmărit cu atenție de spionii care încercau întotdeauna să prindă orice cuvânt sau faptă ce ar fi putut folosi împotriva Lui. Totuși, deși trebuie să fi fost foarte obositor, Isus era întotdeauna foarte răbdător.

Poate că persoana care L-a invitat pe Isus la cină chemase în mod intenționat un om cu o boală care îi făcea corpul să se umfle și să fie dureros. Biblia o numește „dropică”. Isus l-a observat pe omul acela. Știa că toată lumea aștepta să vadă ce avea să facă.

Privind la învățătorii legii și la farisei, El i-a întrebat: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?” Ei nu au vrut să răspundă la întrebare, deci nu au spus nimic. Nici Isus nu a spus nimic. El doar l-a vindecat pe om, și toată lumea l-a privit cum pleacă bucuros. Ce a întrebat Isus apoi? Luca 14:5,6. Ca și mai înainte, nimeni nu a răspuns la întrebarea Lui.

Aplicație: Dacă ați avea un câine sau un alt animal de companie, și ar cădea într-o gaură adâncă în Sabat, l-ați scoate de acolo? Cu siguranță că da. Salvarea vieților și alinarea suferinței în Sabat, fie că e vorba de oameni sau de animale, sunt acte de milă foarte importante. Putem fi siguri că păstrăm Sabatul atunci când noi urmăm exemplul și învățăturile lui Isus.

După ce Isus a vindecat pe acel bolnav în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, El a dat oaspeților câteva sfaturi. Observase că fiecare dintre ei încercase în mod egoist să obțină un loc care ar fi arătat tuturor că erau respectați. Isus a spus că acest lucru nu era înțelept.

Ce s-ar fi întâmplat dacă un oaspete ar fi ocupat locul cel mai bun, dar un alt oaspete, care urma să sosească mai târziu, avea să fie mai important? Cât de jenant ar fi fost să i se ceară să se mute pe un loc mai puțin special!

Isus a sugerat că ar fi de dorit ca un oaspete să se așeze inițial pe locul cel mai puțin important. Apoi, dacă gazda avea să îl roage să avanseze într-un loc mai onorant, oamenii aveau să îl admire. Era mult mai bine decât să fii jenat din cauza faptului că trebuie să te muți pe un loc mai umil. Isus a încheiat acest sfat înțelept pentru oaspeți cu niște cuvinte pe care ar trebui să le memorăm. Ar trebui să ni le amintim de fiecare dată când ne aflăm în căutarea admirației altora. Citește ce a spus în Luca 14:11.

Apoi Isus i-a dat gazdei Sale un sfat înțelept. Când dai o masă specială, a spus El, nu invita întotdeauna numai dintre oamenii pe care îi cunoști și care „te vor chema și ei la rândul lor pe tine”, cum ar fi prieteni speciali, rude sau vecini bogați. Asta înseamnă, de fapt, să fii egoist. În felul ăsta nu faci decât să crești mândria ta și pe cea a oaspeților tăi.

În schimb, invită oameni care sunt săraci, cu handicap sau cu probleme de sănătate. Ei nu vor putea să „te cheme și ei la rândul lor pe tine”. Ei pot fi doar recunoscători pentru dragostea și grija pe care li le arăți. Iar la sfârșit de timp, fiecare persoana mântuită va fi răsplătită cu viața veșnică. Nicio persoană egoistă nu va primi acea recompensă. Luca 14:12-14

Aplicație: Isus vorbea pe un ton foarte amabil, iar ce spunea El era ceva ce toată lumea din casa fariseului avea nevoie să audă. Și noi trebuie să ascultăm și să facem ce a spus El în Sabatul acela.

Isus și mulți alții erau la masă în casa unuia dintre conducătorii fariseilor și le spunea să împărtășească binecuvântările lor cu ceilalți. Ei nu împărtășeau cu lumea nici binecuvântările fizice și nici pe cele spirituale. Chiar îi disprețuiau pe samariteni și pe celelalte neamuri. Prin ceea ce spunea, Isus le expunea egoismul și mândria, făcându-i neliniștiți. Deci, într-un efort de a schimba subiectul, ce a făcut unul dintre ei? Luca 14:15

Acel om mândru a vorbit ca și cum nu s-ar fi îndoit că avea să meargă în Împărăția lui Dumnezeu. Celor mai mulți farisei de atunci le plăcea să se gândească cum va fi când vor participa la un ospăț în Împărăția lui Dumnezeu, iar cei dintre „neamuri” vor sta afară, dorindu-și să fi putut și ei să fie invitați la sărbătoare.

Gândirea acelui fariseu era la fel ca gândirea multor oameni de acum. Le place să creadă că sunt „mântuiți”, dar viețile lor nu arăta că ei Îl cunosc pe Dumnezeu, deoarece nu respectă poruncile Lui. Citește ce spune Biblia despre asta în 1 Ioan 2:3,4.

Isus știa ce gândea acel fariseu. L-a privit cu atenție și a început să spună o pildă. Avea să arate că nici el, nici majoritatea conaționalilor săi nu acceptaseră invitația la „Cina cea mare” din Împărăția lui Dumnezeu. Citește Luca 14:16-24. Ospățul cel mare din pildă Îl reprezintă pe Isus. El este pâinea vieții, iar viața Lui este în Cuvântul Său. Precum oamenii care au primit prima invitație la „Cina cea mare”, națiunea evreiască primise prima invitație pentru a-L accepta pe Isus și Cuvântul Lui ca Pâine a vieții. Fapte 13:46

Dar cei din pildă au respins invitația, și alții le-au luat locul. De asemenea, poporul evreu L-a respins pe Isus, iar biserica creștină i-a luat locul. Ioan 1:11,12

Aplicație: Credeți că cei care au respins invitația voiau cu adevărat să meargă la sărbătoare? Sau doar găseau scuze pentru că planurile proprii erau mai importante pentru ei? Cei care au respins invitația au fost mai interesați de lucrurile lumești. Acest lucru încă îi împiedică pe oameni să Îl accepte pe Isus și să studieze Cuvântul Său. Nu lăsa ca asta să se întâmple și cu tine.

Isus îi învățase pe oameni în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Fusese invitat acolo pentru cină într-un Sabat. Lectiile pe care le-a predat celorlați oaspetii îi convinseseră că aveau nevoie să facă schimbări în modul în care trăiau. Unii dintre acei oaspeți de la cină ar fi putut fi dintre cei din „mulțimile mari” care Îl urmau pe Isus în fiecare zi. Mulți dintre oamenii din mulțimea uriașă credeau porbabil că era Mesia. Sperau, de asemenea, că în curând avea să se declare pe El Însuși rege al lui Israel.

Știind gândurile lor și marea dezamăgire pe care aveau să o trăiască în curând, Isus S-a oprit brusc. Ar fi vrut să vorbească cu ei despre aceasta. Întorcându-Se cu fața spre oameni, le-a spus câte ceva despre ce însemna să-L urmeze. Ce le-a sugerat că ar fi trebuit să facă ei mai întâi? Luca 14:25-27 Cuvântul „ură” din versetul 26 este o „figură de stil”. Nu înseamnă că trebuie să ne dorim răul nostru și al altora, ci înseamnă să-L iubești pe Isus mai mult decât pe oricine altcineva. Citește cum este scris în Matei 10:37.

Isus a continuat prin a spune alte două pilde prin care arăta cât de important este să cunoști mai întâi costul de a fi creștin. Pentru unii ar putea însemna pierderea prietenilor lor necreștini. Pentru alții ar putea înseamnă pierderea unui loc de muncă din cauza Sabatului. Citește aceste pilde în Luca 14:28-33. Isus a vorbit apoi despre sare (Luca 14:34,35).

Într-un alt moment a spus: „să aveți sare în voi înșivă” (Marcu 9:50). Sarea este un simbol pentru neprihănirea Lui, și ca să avem neprihănirea Lui în noi înșine, trebuie să avem viața Lui în noi. Galateni 2:20

Aplicație: Pentru a fi creștini adevărați, trebuie să fim întotdeauna dispuși să renunțăm la tot pentru a asculta de Isus (versetul 33). Unii copii și tineri au făcut asta când părinții lor necreștini i-au dat afară din casele lor. Ce spune Biblia despre ei? Psalmii 27:10