„Taci! Fără gură!”

Ce zi! Începând cu vindecarea unui om posedat de demoni, Isus învățase și vindecase toată ziua. Probabil că era după-amiază când și-a început predica la Marea Galileii. Aceasta a fost prima dată când a predicat în pilde pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă cum este Împărăția lui Dumnezeu.

Este nevoie de doar câteva minute pentru a citi cele nouă pilde, dar a durat mult mai mult decât atât ca Isus să le spună. Vă puteți imagina cât de reală și fascinantă a făcut El fiecare pildă? Nu e de mirare că oamenii nu voiau ca El să se oprească. Ceea ce le spunea era foarte diferit de ceea ce ei fuseseră învățați toată viața lor.

Același lucru e valabil și în generația noastră. Pe parcursul vieții lor, milioane de oameni au fost învățați lucruri care nu reprezintă adevăruri biblice. Iată câteva exemple de astfel de doctrine false:
1. Ziua de duminică este Sabatul Domnului;
2. Un duh conștient, nemuritor, părăsește un trup mort și merge în cer. Aceste două învățături greșit înțelese sunt crezute în mod sincer de milioane de oameni.

Deci, ca și acel gospodar credincios din pilda lui Isus, trebuie să îi învățăm pe acești oameni prețioși adevărurile vechi ale Biblie — Evrei 13:9. Acestea vor fi adevăruri noi pentru ei. Povestirea despre adevărurile vechi și noi a fost ultima pildă a lui Isus în acea zi. El era acum foarte obosit. Ce le-a cerut ucenicilor Săi să facă? Marcu 4:35

Erau mai puțini oameni de cealaltă parte a lacului, iar Isus spera că acolo vor găsi un loc liniștit unde S-ar putea odihni. Era atât de obosit, încât s-a culcat la capătul din spate al bărcii și a adormit. Era o seară frumoasă și calmă în timp ce ucenicii vâsleau pe lacul liniștit și se îndreptau spre malul opus. Repede, oamenii au urcat în alte bărci și i-au urmat.

Aplicație: V-ați dori să fi fost într-una dintre aceste bărci?

Când ucenicii lui Isus au început să vâslească spre malul de est al Mării Galileii, vântul și apa erau calme. Dar, așa cum se întâmpla de multe ori pe acel mare lac, vremea s-a schimbat brusc. Nori uriași de furtună au umplut cerul și vânturi puternice se auzeau prin canioanele de pe malul estic al lacului.

Fulgerele izbucneau în flăcări orbitoare printre norii negri care lăsau să cadă o ploaie torențială. Tunetul era puternic. Vântul biciuia valurile uriașe, iar acestea umpleau barca cu apă mai repede decât puteau ucenicii să o scoată afară. Se auzeau sunete asurzitoare din fiecare direcție. Marcu 4:37

Acei ucenici erau oameni puternici și curajoși. Unii dintre ei erau pescari experimentați. Ei crescuseră în bărcile de pescuit de pe acel lac. Trecuseră prin multe furtuni și ajunseseră mereu în siguranță, dar nu mai trecuseră niciodată prin ceva asemănător.

În cele din urmă, și-au dat seama că nu exista nicio speranță să supraviețuiască. Atât ei, cât și oamenii din celelalte bărci care îi urmau erau siguri că se vor îneca. Apoi, dintr-o dată, și-au amintit că Isus era cu ei. Uitaseră de El în panica pe care le-o cauzase furtuna. Intraseră în această furtună atunci când făcuseră ceea ce Isus le ceruse. Acum, unde era? Îi părăsise? „Isuse! Isuse!” strigau ei. Furtuna le îneca vocile, dar ei strigau în continuare. Făcuseră tot ce se putea să se salveze, iar acum barca lor era pe cale să se scufunde.

Apoi, un alt fulger orbitor a luminat întunericul, iar ei au reușit să-L vadă pe Isus. Trezit în cele din urmă, Isus s-a ridicat și a zis: „Taci! Fără gură!” Ucenicii au fost uimiți că natura L-a ascultat imediat. Vântul și ploaia s-au oprit, norii au dispărut și totul era liniștit. Marcu 4:38,39

Aplicație: Uneori, atunci când facem ceea ce Isus ne cere, am putea avea necazuri așa cum au avut ucenicii în noaptea aceea. Dar nu trebuie să uităm niciodată, așa cum au uitat ucenicii, că El este întotdeauna cu noi. Ce a spus Isus despre asta? Marcu 4:40

Isus făcuse o minune prin care a salvat viața tuturor celor care erau în barcă cu El, precum și viața celor din bărcile care Îl urmau. În timp ce își dădea seama de ceea ce tocmai se întâmplase, chiar și Petru cel vorbăreț era tăcut. Probabil că și-au șoptit unul altuia: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar și vântul, și marea?” Marcu 4:41

Ține minte această minune! S-ar putea să nu fim niciodată într-o furtună ca aceea de pe Marea Galileii, dar, cu siguranță, ne vom afla în alte tipuri de furtuni ale vieților noastre. Și, în fiecare dintre acestea,vom avea nevoie de Isus la fel ca oamenii care, în acea noapte, au întâmpinat furtuna pe lac. Suntem la fel de neajutorați în a ne salva singuri, așa cum au fost și ei.

Furtunile ispitelor sunt uneori atât de mari, iar obiceiurile rele sunt atât de puternice, încât ne simțim ca și cum ne-am îneca. Este ușor să uităm că Isus vrea să fie cu noi și că atunci când apelăm la ajutorul Lui, El nu ne va lăsa niciodată „să ne înecăm”. Putem avea întotdeauna încredere în El. El are cea mai bună metodă ca să ne salveze.

Prima regulă de reținut în caz de furtună este să-L lăsăm pe Isus să fie responsabil de mintea noastră. Este natural să ne dorim să deținem controlul, dar oamenii care au lăsat în seama „sinelui” alegerile lor nu au experimentat pacea adevărată. Aceștia își doresc întotdeauna mai mult și nu sunt niciodată mulțumiți. Sunt ca marea tulbure, nu au pace. Isaia 57:20,21

Când lumina dimineții a început să strălucească peste Marea Galileii, ucenicii au văzut ceva ce arăta ca un loc liniștit pe malul din față. Ei au vâslit în acea direcție, dar nu știau că se îndreaptă către o furtună mai înfricoșătoare decât cea întâlnită pe lac.

Aplicație: Nu trebuie să ne temem de nici un fel de furtună. La fel de ușor cum a liniștit furtuna pe mare în acea noapte când a spus: „Taci! Fără gură!”, Isus poate să liniștească furtunile din viețile noastre tulburate.

După ce s-au confruntat cu o furtună teribilă și cu un miracol uimitor pe Marea Galileii, ucenicii au continuat să vâslească spre țărmul de est. Erau aproape ajunși, iar plaja din față părea pașnică și primitoare. Pe deal erau morminte, așa că ei au crezut că va fi un loc liniștit pentru ca Isus să se odihnească. Barca lor a ajuns la țărm, și în curând se plimbau pe plajă. Deodată au auzit urlete puternice.

Doi oameni cu probleme psihice, ieșiți dintre morminte, au venit alergând la ei. Părul lor era încâlcit, ochii lor păreau sălbatici, iar lanțurile rupte atârnau la încheieturile mâinilor și la gleznele lor. Pielea de pe corpurile lor murdare și goale era tăiată, și sângerau din rănile pe care și le făcuseră singuri cu pietre ascuțite.

Acești oameni bolnavi s-au dus spre Isus și ucenicii Lui ca animalele sălbatice. Speriați, ucenicii s-au întors și au fugit. Sigurul lor gând era că trebuiau să intre în barcă lor și să o împingă departe cât de repede puteau. Dar Isus nu era cu ei. S-au oprit, s-au uitat înapoi și L-au văzut înfruntându- i pe acei oameni sălbatici, pe măsură ce ei se apropiau de El urlând. Matei 8:28

Oamenii aceia erau sub controlul lui Satana și al îngerilor săi. Dar Isus îl întâlnise deja pe Satana în pustie și-l învinsese. El nu se temea privindu-i pe acei oameni sărmani, neajutorați și demonizați cum se apropie.

Când Isus a liniștit furtuna pe lac, El a ridicat mai întâi mâna. Acum, când a ridicat mâna pentru a calma o altfel de furtună, oamenii aceia s-au oprit. Stăteau nemișcați, neajutorați, țipând și scrâșnind din dinți, având spume la gură. Însă nu puteau merge mai departe.

Ei își doreau să fie eliberați de sub controlul spiritelor rele. Atunci când au căzut la picioarele lui Isus să ceară ajutor, demonii au început să vorbească. Ce spuneau ei? Matei 8:29

Aplicație: Dacă urmăm căile lui Satana, el ne va controla mintea și acțiunile așa cum a făcut și cu mințile acelor oameni. În felul acesta, noi nu putem să ieșim de sub puterea lui. Numai Isus ne poate salva. Dumnezeu dă „minte sănătoasă” tuturor celor care se lasă influențați de Duhul Sfânt prin studiul zilnic al Bibliei și prin rugăciune. 2 Timotei 1:7. De ce să nu ne predăm Duhului Sfânt, în loc să ne predăm controlului lui Satana?

Isus îi înfrunta fără teamă pe cei doi oameni care erau controlați de îngerii lui Satana. Oamenii aceia doreau să fie eliberați, iar demonii L-au rugat pe Isus să-i lase să meargă într-o turma mare de porci. Animalele se hrăneau pe o pantă abruptă în apropiere.

Păstorii păzeau aproximativ 2 000 de porci, dar, de asemenea, priveau la Isus și la cei doi oameni bolnavi cum coborau pe plajă. Oamenii aceia fuseseră teroarea întregii zone rurale. Nimeni nu îndrăznea să se apropie de ei de teamă să nu fie ucis.

Păstorii aceia au privit cu uimire cum cei doi demonizați furioși, dintr- o dată s-au transformat în oameni liniștiți, îngenuncheați la picioarele lui Isus. Dar la fel de brusc, porcii pentru care erau responsabili au început să fugă spre lac. Când au ajuns la plaja îngustă în partea de jos a dealului, alergau așa de sălbatic încât nu s-au putut opri. Toți au căzut în apă și s-au înecat. Ce se întâmplase? Matei 8:30-32

Păstorii fuseseră neputincioși. Nu au avut nicio posibilitate să-i oprească pe acei porci și să-i salveze de la înec. Îngroziți, au alergat în localitatea din apropiere. Au început să le povestească proprietarilor porcilor cele întâmplate, și mulți oameni s-au adunat în jurul lor. Toți erau uimiți și îngrijorați, dar au mers către lac pentru a se convinge.

Între timp, pe plajă lucrurile mergeau din ce în ce mai bine. Cei doi bărbați din care Isus izgonise demonii își curățaseră corpurile murdare și făcuseră o baie în lac. Apoi, ucenicii posibil că le dăduseră din hainele lor. Oh, cât de mulțumitori erau oamenii aceia! Mintea lor era clară și corpurile lor erau curate. Isus îi salvase. Acum, cea mai mare bucurie era să învețe tot ce le spunea Isus.

Aplicație: Dacă Isus ne-a salvat și pe noi, cea mai mare bucurie va fi să aflăm tot ce ne spune El în Biblie.

Isus tocmai făcuse o minune mai mare decât calmarea teribilei furtuni de pe lac. El a făcut ca îngerii răi să plece din acei doi bărbați și să intre în porci. După ce întreaga turmă de porci s-a grăbit într-o frenezie violentă în lac și s-a înecat, speriați, păzitorii au fugit în localitatea lor din apropiere și au povestit tot ce se întâmplase. Când oamenii au auzit povestea lor, au fost speriați, de asemenea.

Toți, inclusiv proprietarii porcilor, au mers la malul lacului pentru a vedea ei înșiși cele întâmplate. Și au avut ce sa vadă! Porcii dispăruseră, dar au coborât pe plajă, iar cei doi bărbați de care se temeau stăteau pe nisip și-L ascultau pe Isus. Acum, în loc să țipe, ei lăudau pe Dumnezeu. Poate că ar fi fost bine ca acei locuitori din cetate, privind în jos spre acea scenă liniștită, să fi lăudat și ei pe Dumnezeu. Doi dintre conaționalii lor fuseseră eliberați de sub controlul Satanei, iar acum oricine putea să circule fără frică în zonă. Dar în loc să se bucure de asta, se gândeau la cât de mulți bani au pierdut proprietarii odată cu cei 2 000 de porci care s-au înecat.

Alții care se aflau în acea mulțime erau îngroziți că acest lucru li s-ar putea întâmpla și lor, dacă Isus ar rămâne în ținutul acela. Așa că toți au coborât la plajă. Fiind înfricoșați, ce au cerut ei lui Isus? Matei 8:34

El nu i-a mustrat și nici nu le-a predicat despre pericolul iubirii de bani. El și ucenicii Săi au urcat în barcă, au împins-o departe de țărm și s-au întors spre cealaltă parte a lacului.

Aplicație: Cei doi foști demonizați au vrut să meargă cu Isus, dar El le-a spus să rămână și să spună oamenilor de acolo ceea ce făcuse pentru ei. Știa că ei aveau să învețe poporul, și asta avea să consolideze nou-născutele vieți spirituale. Dacă vorbim despre lucrurile pe care Isus le-a făcut pentru noi, viața noastră spirituală se va consolida, iar inimile altor oameni vor fi atinse și schimbate. Marcu 5:19,20