Patru tipuri de pământ

Isus și echipa Sa de ajutoare au vizitat orașele și satele din ținutul Galileii, vindecând bolile oamenilor și predicând în sinagogi. În satul Nain, El chiar a înviat un om mort. Faptul de a fi martori la toate aceste lucruri neobișnuite a reprezentat o oportunitate de intensă pregătire pentru noii Săi ucenici.

Ei se întorseseră acum într-un loc din apropierea Mării Galileii, probabil la casa lui Petru din Capernaum. Și da, aici vindecase Isus pe omul posedat care era orb și mut și, tot aici, rostise avertismentul Său despre păcatul de neiertat. În timp ce Isus continua să-i învețe pe oameni, El a adus în discuție subiectul vorbirii neglijente. I-a avertizat pe ascultătorii Săi și a încercat să-i conștientizeze că se poate greși mult în acest aspect. Spre exemplu, în mijlocul unor certuri violente, oamenii spun lucruri neadevărate, dorind să câștige bătălia vorbelor. Apoi, pentru că sunt prea mândri să recunoască că au greșit, ei încearcă să demonstreze că au dreptate. Și mai grav este că, auzindu-și propriile lor dovezi false, încep să creadă chiar și ei că ceea ce știau a fi minciună, e adevărat.

Avertizarea lui Isus se aplică și acelor persoane care spun minciuni pentru a acoperi ceva ce au făcut greșit. În cele din urmă, ei ar putea ajunge să creadă că aveau, de fapt, dreptate. Gândurile și cuvintele noastre au o influență profundă asupra caracterului și asupra destinului nostru veșnic. Citește Matei 12:37. La un moment dat, fariseii L-au întrerupt pe Isus. Au cerut un semn ca dovadă că El a scos demonii prin puterea Duhului lui Dumnezeu și nu cu ajutorul lui Satana. Un semn! Întreaga țară știa că El a readus un mort la viață. Satana nu ar fi putut să facă asta. Ce semn mai mare puteau ei să primească? Ce le-a spus Isus? Matei 12:38-42

Ce s-a întâmplat cu omul din care Isus a scos afară un demon în acea zi? Nu știm. Dar Isus a avertizat că, dacă Duhul lui Dumnezeu nu umple locul eliberat de demon, acesta s-ar putea întoarce și ar putea aduce cu el alți șapte demoni mai răi. Matei 12:43-45

Aplicație: Acest avertisment este și pentru noi. Gândurile și faptele rele sunt „alungate” din noi prin convertirea adevărată. Dar fără studiul biblic zilnic și rugăciunea ca Dumnezeu să ne păstreze puternici pentru El, nu vom rămâne convertiți. Aceste rele, și altele, se vor întoarce. Adevărata convertire nu validează conceptul „odată salvat, pentru totdeauna salvat”, ci ea trebuie să fie „reînnoită zi de zi”. 2 Corinteni 4:16

Isus era foarte ocupat în zona Mării Galileii. Tocmai se întorsese din cea de-a doua călătorie în care predicase și îi vindecase pe oameni, iar acum avea nevoie de odihnă. Posibil că era în casa lui Petru, în Capernaum, când omul acela posedat de un demon, pe deasupra și orb, a fost adus înaintea Lui. Așa a înceși să-i vindece pe oameni, o zi care s-a terminat după predica din acea seară, de la malul mării.

Toate acestea se întâmplau în toamna anului 29 d.Hr., la aproximativ doi ani după botezul lui Isus și începutul lucrării Sale publice. În tot acest timp, probabil că El a avut multe zile similare cu aceasta.

Vestea că Isus avea o viață foarte ocupată a ajuns și la membrii familiei Sale din Nazaret, iar ei au fost tulburați de aceasta. Au auzit că uneori era atât de ocupat ajutând oamenii care se adunau în jurul Lui, încât nu avea timp nici să mănânce. Mai știau că uneori după o zi plină, El stătea treaz toată noaptea și se ruga. Și mai îngrijorător pentru familia Sa era faptul că unii credeau că Isus ar fi putut avea probleme psihice. Marcu 3:20,21; Luca 6:12

De asemenea, frații săi vitregi erau rușinați de faptul că El refuza să fie de acord cu ceea ce cărturarii și fariseii învățau. Așa că au decis să insiste ca El să se oprească din ceea ce făcea. Au convins-o și pe Maria să li se alăture. Drumul de la casa lor din Nazaret până la casa lui Petru din Capernaum dura aproape cinci ore, așa că, probabil, au plecat dimineața devreme. Isus încă predica în fața unei mulțimi de oameni atunci când ei au sosit. A fost înștiințat că mama și frații Săi erau afară. Ce a răspuns El? Matei 12:46-50

Aplicație: Isus a spus că oricine face voia lui Dumnezeu este rudă cu El. Când Îl accepți pe Isus ca Mântuitor al tău, iar El trăiește în tine, ești un frate sau o soră mai apropiată de El decât a fost propria Lui familie pentru cea mai mare parte din viața Sa. Ei nu L-au înțeles și adesea Îl răneau adresându-i cuvinte pline de răutate. Dar Isus știa că Tatăl Său din cer Îl înțelegea. Prietenia apropiată cu El Îi oferea această asigurare. Dumnezeu ne înțelege și pe noi, chiar și atunci când alții nu o fac.

După mai multe ore de predicare și învățare, Isus a părăsit casa unde mama Sa și frații vitregi Îl găsiseră mai devreme în acea zi. Era obosit și a mers la malul mării, unde ucenicii Lui aveau o barcă gata pregătită ca să-L ducă pe malul celălalt al lacului să Se odihnească.

Dar oamenii erau acolo, la malul mării. Pe măsură ce vindeca pe cei bolnavi, mai mulți oameni continuau să vină. Mulțimea creștea la număr, așa că El a urcat în barca ce Îi fusese pregătită, iar ucenicii Săi au împins-o departe de țărm. Din acea barcă de pescuit, El a continuat să vorbească mulțimii de pe mal. Matei 13:1,2

Zicala: „O imagine face cât o mie de cuvinte”, înseamnă că a arăta oamenilor ceva este mai bine decât a încerca să descrii în cuvinte. Acesta era motivul pentru care Isus folosea povestiri despre lucruri pe care oamenii le cunoșteau bine. El dorea ca prin acele imagini să-i ajute pe ascultătorii Săi să înțeleagă lucruri de mare importanță. Astfel de povestiri sunt numite pilde, iar în acea zi Isus i-a învățat pe oameni dintr-o barcă de pescuit.

În zona rurală din apropiere se puteau vedea oameni care lucrau în mici ferme. În unele dintre ele, lucrătorii secerau cerealele coapte. În altele, semănau semințe pentru următoarea recoltă. Pentru a-i ajuta pe ascultătorii Săi să înțeleagă mai bine lucrurile importante despre Împărăția lui Dumnezeu, Isus a spus mai multe povestiri scurte, numite pilde, despre ce făceau acei agricultorii. Care a fost prima Sa povestire? Luca 8:5-8

Este ușor să-ți imaginezi un semănător împrăștiind sămânța sau să-ți imaginezi unde cădeau semințele în timp ce el le împrăștia. De asemenea, este ușor să-ți amintești cele patru tipuri de teren pe care au căzut semințele. Aceasta este povestirea — pilda. Dar ce înseamnă aceasta?

Aplicație: La sfârșitul acestei povestiri, Isus a spus: „Cine are urechi de auzit să audă”. Toți oamenii aveau urechi, dar cei mai mulți dintre ei nu au putut „auzi” sensul povestirii, pentru că ei nu au înțeles cine era Isus. Urechile tale vor să „audă” ce spune Isus?

Prima pildă spusă din barca de pescuit a fost despre un semănător care a semănat semințe în patru tipuri diferite de pământ.

Cei mai mulți oameni – inclusiv ucenicii Săi – nu știau sensul acestei povestiri. Deci, ceva mai târziu, când era singur cu ei, ucenicii L-au întrebat: „Ce înseamnă această pildă?” (Luca 8:9). Acesta este genul de întrebare pe care Isus o așteaptă de la toți oamenii care vor cu adevărat să cunoască sensul unor învățături din Biblie. Isus promite că, dacă noi chiar vrem să aflăm adevărul, vom fi ajutați să facem deosebirea între ce este adevărat și ce este doar interpretare omenească. Ioan 7:17

La fel ca semănătorul din această povestire, El „a ieșit să Își semene sămânța”. Isus „a ieșit” din cer și a venit pe pământ pentru a semăna sămânța Lui, iar aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu. El plantează semințele adevărului în mintea tuturor celor care ascultă sau citesc acest Cuvânt. Care sunt cele patru tipuri de „soluri” ale minții pe care El le descrie în Luca 8:11-15?

De multe ori, conștiința oamenilor se transformă fie într-o cărare bătătorită, fie într-un teren stâncos, fie într-unul acoperit cu spini. Mulți oameni, inclusiv copii, sunt astfel de ascultători care se aseamănă cu o cărare bătătorită. Ei nu acordă suficientă atenție înțelegerii „semințelor” adevărului predicate din Cuvântul lui Dumnezeu. În timp ce pastorul predică, se gândesc la altceva.

Prin urmare, semințele Cuvântului lui Dumnezeu nu se pot afunda în mintea lor. De ce? Pentru că este întărită de alte gânduri, asemenea acelei cărări bătătorite. Atunci Satana smulge semințele prețioase de adevăr, așa cum păsările mănâncă semințele care au căzut pe cărarea cea bătătorită. Biblia ne avertizează cu privire la acest lucru. Citește în Evrei 3:13.

Aplicație: Păcatul ne înșală și ne „închide” mintea cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Cât de tragic este să te afli într-o așa situație! Aceste semințe care au căzut pe calea bătătorită aveau viață în ele. Din ele ar fi putut să crească plante care să ofere hrană. Asemenea acestora, Cuvintele lui Isus din Biblia ta au viața Lui în ele. Dacă le studiezi, ele pot crește în mintea ta și îți pot oferi viața veșnică. 2 Timotei 3:15; Ioan 5:24; 6:63

Când fermierul împrăștia semințele cu mâna sa, unele au căzut pe un pământ care părea la fel ca toate celelalte de la fermă. Dar nu era același, deși diferența nu se observa. Într-un colț al câmpului, un strat de piatra era acoperit de un strat subțire de pământ, așa că piatra nu putea fi văzută.

Semințele care au căzut pe acel strat subțire de pământ au încolțit repede și au dat plante care păreau sănătoase la început. Însă, atunci când soarele a urcat pe cer și temperatura a crescut, s-au uscat. De ce? Pentru că rădăcinile lor nu au putut trece prin acel strat de piatră și nu s-au putut dezvolta. Așa se face că planta nu a putut să-și extragă hrana și apa, elemente atât de necesare supraviețuirii, din solul fertil de mai jos. Marcu 4:5,6

Acest fragment din parabolă îi descrie pe acei oameni care se alătură bisericii lui Dumnezeu, dar în curând pleacă. La fel cum stratul subțire de sol a primit semințele, acești oameni acceptă cu bucurie semințele adevărurilor din Biblie. Așa cum solul acoperea pietrele și, astfel, nu se vedea vreo diferență față de restul ogorului, tot așa, acești noi membri par la început să fie ca și ceilalți. Dar ce se întâmplă ceva mai târziu? Marcu 4:16,17

Acești oameni părăsesc biserica, dar nu pentru că au acceptat cu bucurie adevărurile lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie acceptat cu bucurie de către toți oamenii. Ei pleacă pentru că nu s-au înrădăcinat în acele adevăruri, ci au avut o credintă de suprafață. Acel strat superficial de sol reprezintă religia lor superficială, iar piatra de sub acel sol reprezintă egoismul care se ține legat de unele din vechile lor obiceiuri proaste. Rădăcinile plantelor nu au putut trece prin piatră către solul adânc și nu au putut să se hrănească.

Acesta este modul în care egoismul îi împiedică pe credincioșii de suprafață să se unească cu Isus, singurul care le poate hrăni viața spirituală. Ei cred teoria adevărului biblic, dar nu se predau complet lui Isus și nu cer ajutorul Său pentru schimbarea vieților lor. Atunci când apar încercări sau când standardele Bibliei îndeamnă către schimbări pe care nu sunt dispuși să le facă, ei pleacă. 1 Ioan 2:19

Aplicație: Nu accepta să se întâmple asta și cu tine. Extinde- ți rădăcinile adânc în hrană spirituală, citind Biblia în fiecare zi și rugându-L pe Dumnezeu să te facă asemenea Lui.

Isus și-a luat timp să explice înțelesul celor patru tipuri diferite de pământ pe care au căzut semințele. Semințele simbolizează Cuvintele Sale. Diferitele tipuri de sol reprezintă simboluri pentru cele patru feluri de persoane care aud sau citesc Cuvintele lui Dumnezeu. Am studiat ce înseamnă semințele care cad pe o cărare bătătorită și pe un sol pietros. Următoarea explicație vizează semințele care cad pe un teren care poartă în el germeni de spini. Atunci când ceea ce a fost semănat a germinat și a început să crească, spinii au făcut același lucru, dar într-un ritm alert. Aceștia au acoperit grâul, astfel încât acesta nu a putut aduce rod. Marcu 4:7

Terenul spinos simbolizează mintea acelor oameni care cred și acceptă adevărurile biblice, dar care nu întrețin solul minții lor cu studiu biblic zilnic și rugăciune și nu cer ca Dumnezeu să îi schimbe. Această neglijență dă o șansă spinilor lui Satana să crească în viața lor.

Între acești spini putem include munca în exces, grijile, jocurile sau acele plăceri care iau locul studiului Bibliei și al rugăciunii. Ei pot ocupa mintea noastră și ne pot opri creșterea spirituală. Marcu 4:18,19

Mulțumim lui Dumnezeu că mai există și o patra variantă, iar mintea noastră nu trebuie să se asemene cu vreunul dintre cele trei soluri despre care am studiat până acum. Există un al patrulea tip de sol — terenul bun, care este simbolul „unei inimi bune și curate”. Luca 8:15

Aceasta nu înseamnă că oamenii a căror minte este simbolizată de acest tip de sol nu sunt păcătoși. Ei sunt păcătoși, pentru că noi toți am păcătuit, dar se pocăiesc, își mărturisesc păcatele și sunt iertați. Dacă facem asta de fiecare dată când păcătuim și depindem de Isus să ne dea puterea de a face binele, putem să înțelegem și să ascultăm Cuvintele Sale din Biblie. Marcu 4:20

Aplicație: Pentru a crește ca plante puternice, care „să aducă rod” pentru slava lui Dumnezeu, să ne întreținem terenul minții noastre astfel:
1. Să ajungem să-L cunoaștem pe Isus prin studiul Cuvântului Său;
2. Să ne rugăm pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu în fiecare zi;
3. Să vorbim în mod constant cu El prin rugăciune în mintea noastră – Marcu 4:20.