Căutându-i pe ai Săi

Isus a spus povestea despre samariteanul milos pentru a răspunde învățătorului Legii care Îl întrebase cine era aproapele său. Dar, de asemenea, a oferit acest răspuns pentru mulți alții, inclusiv pentru noi. Luca 10:29-37

Probabil că cei care Îl ascultau pe Isus povestind știau deja despre samariteanul care salvase viața iudeului bătut și jefuit de tâlhari. Nu se întâmplase cu mult înainte ca Isus să spună povestirea, deci toți știau că era adevărată. Dar ei nu învățaseră din această întâmplare lecția pe care El voia ca ei să o învețe.

Isus spusese povestea ca nimeni altcineva, și oamenii erau fascinați. El le-a arătat dragostea samariteanului pentru un iudeu care nu l-ar fi iubit la fel. Cum crezi că s-au simțit când El descria grija iubitoare acordată unuia dintre conaționalii lor de către un om, membru al unui popor pe care îl disprețuiau?

Învățătorul Legii nu văzuse nimic greșit în decizia preotului de a nu-l ajuta pe omul rănit, având în vedere că acesta din urmă putea fi un samaritean. Oamenii care ascultau probabil că se gândeau la fel. Dar, după ce L-a ascultat pe Isus descriind dragostea samariteanului pentru dușmanul său, învățătorul a recunoscut că acesta fusese „aproapele” omului rănit. Oamenii erau profund mișcați. Vorbind despre samaritean și faptul că a dat dovadă de dragoste și milă, Isus a descris ceea ce a făcut și face El pentru noi, cei care suntem răniți și zdrobiți de păcat ca și omul care fusese lăsat să moară la marginea drumului. Isaia 1:5; Romani 5:10

Dar spre deosebire de preot și levit, Isus nu ne „ocolește” și nu ne lasă să ne confruntăm cu moartea veșnică, ci are milă de noi asemenea samariteanului milos. El ne iubește, ne ajută și ne vindecă de păcat. Grija lui plină de dragoste ne ajută și pe noi să-L iubim. Citește 1 Ioan 4:19. Ce vrea El să facem? Ioan 13:34

Unele dintre cele mai importante învățături predate de Isus s-au desfășurat în momente și locuri ce pot părea total neplanificate. Învățătura Lui despre nașterea din nou a fost mai întâi prezentată lui Nicodim, noaptea. Și învățăturile din povestirea samariteanului milos au fost întâi prezentate în Ierihon, când era doar în trecere.

Isus era încă pe drumul spre Ierusalim. Aceasta fusese destinația Lui începând din momentul în care „Și-a îndreptat fața hotărât” să meargă acolo, plecând din Galileea. Călătoria Sa fără grabă Îl purtase prin locuri unde a putut să vorbească oamenilor în Samaria și Pereea, iar la revenirea în Iudeea se oprise în Ierihon.

Toate aceste călătorii se întinseseră pe câteva săptămâni, și iarna se apropia. Praznicul Înnoirii Templului (Hanukkah) avea loc în timpul iernii. Se pare că Isus voia să meargă la templul din Ierusalim ca să participe la această sărbătoare. Prezența Lui L-ar fi făcut cunoscut mai multor oameni, iar aceștia ar fi putut după aceea observa drumul Său către cruce.

Așa că El și ucenicii au părăsit Ierihonul pe același drum pe care călătorise și samariteanul milos când îl găsise pe omul rănit. Isus și ucenicii mergeau pe jos. Sunt aproximativ 24 km de la Ierihon la Ierusalim. Mare parte din acest drum este în urcare pentru că Ierusalimul se află la o altitudine cu aproximativ 1 km mai mare decât Ierihonul.

În timpul acestei călătorii obositoare, Isus a avut timp să se gândească la multe lucruri. El îi iubea pe oameni, dar ei nu Îl înțelegeau. „Nici frații Lui nu credeau în El” (Ioan 7:5). Ucenicii încă mai credeau că avea să întemeieze o împărăție pământească (Fapte 1:6). Liderii poporului Îl urau (Ioan 15:18). L-a descurajat acest lucru pe Isus? Citește Isaia 42:4.

Aplicație: Nici tu nu ar trebui să fii descurajat atunci când oamenii te urăsc. Iubește-i tu în schimb, așa cum l-a iubit și l-a ajutat samariteanul milos pe dușmanul său. Mai mult decât atât, Isus vrea să-i iubești pe ceilalți așa cum te-a iubit și El pe tine (Ioan 15:12,13). Dar cum poți face asta? Citește Ioan 17:26; Evrei 12:2.

Isus și ucenicii Lui urcau pe drumul abrupt de la Ierihon spre Ierusalim. Era aproape timpul pentru Praznicul Înnoirii Templului. Isus se îndrepta spre Ierusalim pentru a participa la această sărbătoare. Și dușmanii Săi aveau să fie acolo, dar asta era de așteptat. Viața pe pământ nu a fost ușoară pentru El. Oamenii rău intenționați Îl urmau pe Isus aproape peste tot pe unde se ducea, făcând lucrarea Sa și mai dificilă. Luca 20:20

Isus nu avea nicio casa a Sa. El spunea că nu avea „unde-Și odihni capul” (Luca 9:58). Și, de asemenea, trebuia să depindă de alții pentru mâncare și orice altceva avea nevoie. Luca 8:1-3

Luând asupra Sa natura noastră umană, era normal să Se bucure de o casă unde să se poată relaxa împreună cu prietenii loiali și să nu fie deranjat de inamici. Ce binecuvântare a fost să găsească o astfel de casă în acest drum dinspre Ierihon!

Drumul pe care mergeau trecea prin satul Betania, care era la aproximativ 3 km est de Ierusalim (Ioan 11:18). Trebuie să fi fost foarte obosiți și înfometați când au ajuns acolo, „și o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei”. Luca 10:38

Se pare că Marta se ocupa de casă, dar ea nu locuia acolo singură. Avea un frate numit Lazăr și o soră pe nume Maria, care probabil era mai tânără decât Marta. Aceasta era prima vizită a lui Isus în casa lor. Imediat a legat o prietenie plină de dragoste cu ei, mai ales cu Lazăr, pentru care mai târziu a făcut cea mai mare minune. El a găsit în casa lor pacea și înțelegerea pe care le dorise. Învățând mulțimile care se înghesuiau aproape în fiecare zi, El folosea pilde aproape întotdeauna. Dar acest lucru nu era necesar în această casă. Ei înțelegeau și prețuiau importanța lecțiilor Lui fără a fi nevoie să le așeze în pilde pentru a Se proteja pe El Însuși de condamnarea fariseilor geloși.

Aplicație: Și tu ai început să înțelegi cele mai importante lecții biblice pe care Isus le-a prezentat prin povestirile Sale, nu doar povestirile pentru copiii mai mici.

În Betania, Isus și ucenicii Lui au fost primiți în casa lui Lazăr și a celor două surori ale sale, Marta și Maria.

Primirea de oaspeți — chiar și străini – în casa cuiva nu era ceva neobișnuit în timpurile biblice. Astfel de întâmplări menționate în Biblie sunt prea numeroase pentru a fi prezentate aici. Vom lua doar două dintre acestea ca exemple.

Citește în Vechiul Testament cum o femeie și soțul ei l-au primit pe profetul Elisei în casa lor (2 Regi 4:8-10). Apoi citește în Noul Testament despre o femeie de afaceri, Lidia, care îl ruga pe apostolul Pavel și pe cei care erau cu el să rămână în casa ei. Fapte 16:14,15

Ambele case au fost binecuvântate de prezența mesagerilor lui Dumnezeu. Dar casa lui Lazăr și a surorilor lui a fost binecuvântată de prezența Fiului lui Dumnezeu Însuși. Maria știa asta și s-a așezat la picioarele Lui hrănindu- se din Cuvintele Sale. Acestea erau mai prețioase pentru ea decât ce pregătea sora ei în bucătărie. Dar ce a spus Marta despre alegerea Mariei de a nu o ajuta? Luca 10:38-40 Ce i-a spus Isus Martei?

Luca 10:41,42 Dumnezeu are nevoie de oameni ca Marta, care lucrează din greu și întotdeauna pot fi de nădejde, dar ei nu trebuie să uite cel mai important lucru – să stea la picioarele lui Isus în fiecare dimineață și să învețe de la El, așa cum a făcut Maria.

Aplicație: Ți-ar fi plăcut să fii în casa lui Lazăr în ziua aceea când Isus era acolo? De fapt, Îl poți avea la tine acasă în fiecare zi. Viața Lui este în Cuvântul Său, Biblia (Ioan 6:63), și pe măsură ce îl studiezi, vei sta ca Maria, la picioarele Lui. Studiul tău din Biblie îți poate oferi o legătură cu Isus care nu va fi luată de la tine. Acesta este răspunsul pe care i l-a dat El Martei cu privire la Maria, care asculta Cuvintele Sale în acea zi. Luca 10:42

Isus și ucenicii Lui s-au bucurat de vizita odihnitoare în casa lui Lazăr și a surorilor lui, Marta și Maria. Dar această vizită a însemnat pentru Isus mai mult decât odihna fizică și hrana bună pregătită de Marta. Crease o legătură spirituală cu această familie. El i-a vizitat adesea după aceea. Casa lor a devenit un refugiu pentru El, iar vizitele Sale au fost o binecuvântare și pentru ei. Ce spune Biblia despre primirea de oaspeți? Evrei 13:2

Sosise timpul să plece din acest refugiu de pace și liniște și să meargă la Ierusalim. Era acum iarnă, și mulțimile de oameni aveau să se adune la sărbătoarea de la templu. Poate că Lazăr și surorile lui au mers la sărbătoare împreună cu Isus și ucenicii Lui. Am aflat, într-o lecție anterioară, că sărbătoarea aceasta se ținea în cinstea momentului în care un nou altar de sacrificiu fusese inaugurat de Iuda Macabeul cu aproape 200 de ani înainte. Altarul anterior fusese întinat de un rege păgân numit Antioh Epifanul, care îl folosise pentru sacrificiul animalelor necurate, inclusiv porci.

Acea sărbătoare care urma să aibă loc era uneori numită „sărbătoarea luminilor ” (sau Praznicul Înnoirii Templului). Acum este numită Hanukkah, care înseamnă „dăruire”. Se celebrează în decembrie sau ianuarie, în funcție de calendarul sacru evreiesc.

Când a fost întrebat dacă El era Hristos, Isus le-a reamintit liderilor religioși că le spusese deja că El este Păstorul cel bun, dar ei nu Îl crezuseră. Când a spus: „Eu și Tatăl una suntem”, au fost din nou gata să-L ucidă cu pietre, cum se întâmplase la sărbătoarea Corturilor. „Dar El a scăpat.” Ioan 10:26-30,36-39

Aplicație: Cum a putut fi Isus așa răbdător cu acei lideri religioși? Doar pentru că era una cu Tatăl Său. Și singurul mod în care putem fi răbdători este de a fi una cu Isus.

Când liderii religioși din Ierusalim erau gata să-L ucidă cu pietre, El a scăpat de ei. De ce? Nu venise El să moară pentru noi? Nu era Ierusalimul locul unde avea să se întâmple lucrul acesta? El Își „îndreptase fața hotărât” când plecase din Galileea. De ce acolo a vrut să scape de la moarte? Observă următoarele motive: prin profetul Daniel, Dumnezeu a spus că Isus avea să fie botezat în toamna anului 27 d.Hr. și așa a fost. Aceeași profeție spunea că avea să moară în primăvara anului 31 d.Hr., iar acel moment încă nu sosise. Poți revedea profețiile lui Daniel în lecțiile B–3, B–4 și B–5.

Mielul de Paște era un tip (simbol) al lui Isus, așa că El trebuia să fie sacrificat în timpul Paștelui, care întotdeauna era în primăvară. El nu ar fi trebuit să fie sacrificat prin lapidare. Îi spusese lui Nicodim că trebuie să fie „înălțat”, adică El avea să fie ridicat pe o cruce. Ioan 3:14

Știa că acea cruce era destinația Lui. Prezența Lui la Praznicul Înnoirii Templului era doar o parte din călătoria Sa către acel scop final. S-a întâmplat așa pentru a Se descoperi cât mai multor oameni. El spusese despre aceasta: „Voi atrage la Mine pe toți oamenii”. Ioan 12:32

Voia să-i atragă și pe acei lideri religiosi. Vorbind cu ei la sărbătoarea din acea iarnă, le oferise șansa de a-L accepta ca Mesia. Dar ei nu au crezut ceea ce a spus El. Ioan 10:26 Isus trebuie să se fi simțit trist când a părăsit templul în ziua aceea. El avea să moară în curând, astfel încât toți oamenii să poată avea viața veșnică. Dar, respingându-L, ei alegeau moartea veșnică.

Aplicație: Oamenii încă aleg așa cum au făcut acei lideri religioși — fără să creadă ceea ce spune Isus. Noi trebuie să credem ce spune El în toată Biblia. Dar a crede nu este suficient. Chiar și demonii cred (Iacov 2:19). Noi trebuie să ascultăm, amintindu-ne că numai rămânând aproape de Isus este posibil să-L lăsăm să trăiască în noi. Ioan 15:5