Elisei acceptă chemarea lui Dumnezeu

Prorocii lui Dumnezeu fac o lucrare specială pentru El. Noi ar trebui să îi respectăm întotdeauna. Dumnezeu răspunsese rugăciunilor lui Ilie. El trimisese foc din cer ca să ardă jertfa lui Ilie și ploaie după ce prorocul se rugase de șapte ori. Tot Dumnezeu l-a mai ajutat să alerge în fața carului lui Ahab prin ploaie, tot drumul, până la poarta cetății Izreel.

Într-adevăr, fusese o zi lungă și plină de emoții, iar acum Ilie era foarte obosit. În timp ce ploaia cădea în jurul lui, el s-a așezat pe jos, pe pământ, în afara porții cetății Izreel și a adormit. În acea seară, regele Ahab s-a dus la palatul lui și i-a povestit Izabelei tot ce se întâmplase. Izabela s-a înfuriat foarte tare pe Dumnezeu, atât de mult încât a hotărât să-l omoare pe Ilie, prorocul Lui.

Când un mesager l-a trezit pe Ilie și i-a spus ce plănuise Izabela să facă, dintr-odată Ilie a fost confuz și speriat. Fără să stea să se roage, el a sărit în sus și a fugit. A alergat tot drumul până la îndepărtata cetate Beer-Șeba. Apoi, el a mai alergat încă o zi prin pustie. În cele din urmă, Ilie a fost atât de obosit încât s-a oprit să se odihnească sub un pom. Se simțea foarte trist și dezamăgit... Înainte să adoarmă, ce L-a rugat pe Dumnezeu să facă? 1 Împărați 19:4

Oare ce avea să se întâmple cu Ilie acum? Avea Dumnezeu să facă ce îi ceruse Ilie? Oare avea să îl lase pe proroc să moară singur în pustie?

Ilie fugea de Izabela, care făgăduise să-l omoare. Când a fugit departe, în deșert, el s-a rugat ca Dumnezeu să-l lase să moară. În cele din urmă, Ilie a adormit. Dumnezeu știa că Ilie era foarte descurajat și nu l-a lăsat pe prorocul Lui să moară. De fapt, El a plănuit o modalitate specială de a-i arăta lui Ilie că încă îl iubea și îi purta de grijă.

Pe când Ilie dormea sub copac, cineva l-a atins ușor și i-a vorbit duios. La început, Ilie a sărit speriat, crezând că îl găsise Izabela. Dar nu un dușman îl trezise. Cine a fost? 1 Împărați 19:5
— Scoală-te și mănâncă ceva, i-a spus îngerul. Ilie s-a uitat în jur și a văzut niște pâine coaptă pe un mic foc din apropiere și un urcior cu apă lângă foc. El a mâncat și a băut apa. Apoi s-a culcat din nou. Ce s-a întâmplat după aceea? 1 Împărați 19:7,8 Când în sfârșit a ajuns pe munte, Ilie s-a dus într-o peșteră și a stat acolo în noaptea aceea. Pe când Ilie se afla acolo, Dumnezeu i-a vorbit cu un glas duios, calm.

— Ce faci aici, Ilie? l-a întrebat Dumnezeu. Ce altceva i-a mai spus Dumnezeu? 1 Împărați 19:18
Așadar, Ilie nu era singur. Mai erau încă 7000 de oameni care rămăseseră credincioși lui Dumnezeu. Vrei să-I fii credincios lui Dumnezeu chiar și atunci când cei din jurul tău aleg să nu Îl asculte?

Când a vorbit cu Ilie pe munte, Dumnezeu i-a spus să se ducă înapoi în Israel și să-l ungă pe un bărbat pe nume Elisei proroc după el. Așa că Ilie s-a supus și a pornit la drum înapoi, spre Israel.

În timpul secetei, toată familia lui Elisei Îi fusese credincioasă lui Dumnezeu. Toți au continuat să-L iubească pe Dumnezeu și au refuzat să se închine lui Baal, așa cum au făcut majoritatea israeliților.

Tatăl lui Elisei era un fermier bogat și ar fi putut să îi lase pe servitorii lui să facă toată munca. Dar el era mai înțelept. El l-a învățat pe fiul lui, adică pe Elisei, cât de importantă este munca fizică, grea, și cât de important este să faci fiecare lucrare bine și cu bucurie. Așa că Elisei ajunsese acum un bărbat puternic și un ajutor de nădejde la munca grea de agricultor.

Când Ilie a venit să-l caute pe Elisei, ce l-a găsit pe acesta făcând? Elisei ara cu niște boi, lucrând împreună cu servitorii tatălui său ca să pregătească pământul pentru plantarea semințelor.

Ilie s-a dus la Elisei și și-a pus pe umerii lui una dintre haine, care se numea manta. Apoi Ilie a plecat. Elisei știa ce însemna acest lucru. Dumnezeu voia ca el să lucreze cu Ilie. Elisei a alergat repede la Ilie. Ce i-a spus? 1 Împărați 19:20

După ce și-a luat la revedere de la părinți, Elisei a mers să lucreze cu Ilie. La început, Elisei a fost slujitorul lui Ilie, făcând multe treburi mărunte ca să-l ajute. El asculta cu atenție tot ce îi spunea Ilie, pentru că voia să învețe cum să fie un bun lucrător pentru Dumnezeu.

De mulți ani, școlile profeților pe care le înființase Samuel erau închise. Acum, Ilie a deschis școli la Ghilgal, la Betel și la Ierihon și i-a învățat pe tineri despre Dumnezeu și despre Legea Lui. Ilie și Elisei au lucrat împreună mulți ani. Apoi, într-un final, lucrarea lui Ilie era aproape încheiată. El s-a hotărât să viziteze încă o dată cele trei școli și să-i ajute iarăși pe învățători și pe elevi.

După ce au terminat de predat la școala din Ghilgal, Ilie i-a zis lui Elisei:
— Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Betel. Dumnezeu îl punea la încercare pe Elisei. Avea el să fie loial și să-și continue lucrarea cu Ilie? Sau avea să se oprească? Elisei nu s-a oprit din lucrare. El învățase de la tatăl lui să muncească până ce lucrarea era terminată. Așadar, el a răspuns:
— Nu, nu mă despart de tine. De trei ori i-a cerut Ilie lui Elisei să rămână, dar de fiecare dată Elisei a spus
— Nu, nu, nu mă despart de tine.

Atunci când finalizezi atent sarcinile pe care ți le dau părinții tăi, crezi că înveți să fii un bun lucrător pentru Dumnezeu? Luca 16:10

Lucrarea lui Ilie ca profet se terminase. Dar el nu știa că Dumnezeu îi spusese lui Elisei un secret special: în loc să-l lase pe Ilie să moară, Dumnezeu plănuise să-l ia la cer. Elisei știa lucrul acesta, așa că a stat aproape de Ilie. După ce au vizitat împreună cea de-a treia școală, cea din Ierihon, Ilie și Elisei trebuiau să traverseze râul Iordan. Ilie și-a dat jos mantaua, a făcut-o sul și a lovit apa cu ea. Imediat, Dumnezeu a făcut un drum uscat prin mijlocul râului ca ei să poată merge spre celălalt mal.

Ilie și Elisei au traversat râul și au mers pe drum, vorbind unul cu celălalt. Ce și-au spus unul altuia? 2 Împărați 2:9

La fel ca împăratul Solomon, Elisei nu a cerut putere sau mulți bani. Mai mult decât orice, el voia ca Dumnezeu să-l ajute să fie un profet bun și înțelept ca Ilie.

Deodată, ceva uimitor și minunat s-a întâmplat. 2 Împărați 2:11 Elisei a văzut totul. El a ridicat mantaua lui Ilie, care căzuse lângă el, și a pornit pe drumul spre Ierihon. Când a ajuns la râul Iordan, Elisei a lovit apa cu mantaua lui Ilie și a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Israel?” Imediat, Dumnezeu a făcut un drum prin mijlocul râului, iar Elisei l-a traversat ca pe uscat.

Dumnezeu îl luase pe Ilie la cer și acum Elisei era profetul lui Dumnezeu. Mulți ani, el a lucrat din greu pentru a-i ajuta pe israeliți să se întoarcă la Dumnezeu. Și Dumnezeu l-a folosit pe Elisei să facă multe lucruri minunate ca să-i ajute pe israeliți.

Pe când Elisei se afla la Ierihon, niște bărbați din cetate l-au rugat să-i ajute. Care era problema lor? 2 Împărați 2:19 Dumnezeu l-a ajutat pe Elisei să știe ce să facă.

— Aduceți-mi o farfurie nouă și puneți sare în ea! le-a zis Elisei, după care a vărsat sarea în apele rele ale izvorului. Așa vorbește Domnul: „Vindec apele acestea!” După aceea, apa a fost mereu bună de băut. Apoi, Elisei s-a dus să viziteze școala de la Betel. Ce s-a întâmplat în timp ce el se apropia de cetate? 2 Împărați 2:23

Elisei s-a întors și s-a uitat la acei băiețași obraznici. Ei își băteau joc de modul în care Ilie fusese luat la cer și râdeau de noul profet, adică de Elisei. Ei nu Îl respectau pe Dumnezeu și pe prorocii Lui, iar acesta era un lucru grav. Dumnezeu l-a ajutat din nou pe Elisei să știe ce să facă. Ce s-a întâmplat? 2 Împărați 2:24 Aceea a fost o pedeapsă groaznică, dar trebuia să fie aplicată. Elisei a slujit ca profet al lui Dumnezeu 55 de ani și nimeni nu și-a mai bătut joc de el vreodată.

Ar trebui să râdem de slujitorii lui Dumnezeu, de educatori, de profesori, părinți sau de profeți? Nu! Ar trebui să-L cinstim mereu pe Dumnezeu, respectându-i.

Putem întotdeauna să avem credință în Dumnezeu? Indiferent ce s-ar întâmpla în jurul nostru sau cu noi? Pe cine a trimis Dumnezeu să îl ajute pe Ilie când era singur în pustie?

Când ești obosit și speriat, te va ajuta Dumnezeu și pe tine? Când Elisei era mic, ce l-a învățat tatăl lui? Era Elisei conștiincios în munca pe care o făcea acasă, împreună cu tatăl lui?

A fost el conștiincios în activitatea lui împreună cu Ilie? A putut avea Dumnezeu încredere în el, că va fi un profet credincios? De ce este important să înveți să fii harnic? Cum poți învăța să Îl respecți pe Dumnezeu?

Spaimă la ora de culcare - Seria „Micuța Amy în Birmania” (IX). De Amy Sherrard

Niciodată, dar absolut niciodată, să nu te dai jos din pat pe întuneric, fără să aprinzi lanterna, o avertiză Mami pe Amy. Poți călca foarte ușor peste un miriapod sau un scorpion ori chiar pe un șarpe!

Amy știa că lucrul acesta era adevărat și își amintea întotdeauna de el. Mă rog, aproape întotdeauna, pentru că doar o dată a uitat. S-a întâmplat într-o noapte când i s-a dat voie să meargă la o întâlnire de studiu biblic cu părinții ei și cu un musafir care stătea la ei. Era târziu când au ajuns acasă, iar Amy cea somnoroasă era bucuroasă că în curând avea să fie în patul ei.

Casa cea mare în care locuiau avea dormitoare pe fiecare latură, având în centru o cameră spațioasă și lungă. Salonul era la un capăt, iar sufrageria, la celălalt capăt. Când au ajuns acasă, Tati, Mami și musafirul s-au așezat la masa din sufragerie pentru a mai conversa puțin. Lumina din sufragerie era suficientă ca să se vadă puțin și în dormitor.

Amy s-a urcat în patul ei, și-a dat jos hainele și s-a îmbrăcat în cămașa de noapte. Apoi s-a dat jos din pat și s-a așezat pe jos ca să-și scoată din picioare încălțămintea și șosetele. Când s-a ridicat ca să se urce înapoi în pat, ceva rece i-a atins partea din spate a picioarelor. Instantaneu, ea a alergat în sufragerie, țipând:

— Un șarpe! Un șarpe! Mami a sărit în picioare când Amy a ajuns în brațele ei. Mami o ținea în timp ce ea se zbătea tare și țipa. Atât Tati, cât și musafirul au sărit și ei în picioare și s-au grăbit să o ajute pe Amy. Ei puteau vedea ceva negru mișcându-se încoace și-ncolo sub cămașa de noapte a lui Amy, în timp ce ea se zbătea să nu fie mușcată. Încercau din răsputeri să îl prindă, dar Amy se zvârcolea așa de tare încât nu reușeau să îl prindă.

— L-am prins, l-am prins! strigă Tati, într-un final, punând piciorul pe el. Dar, când a văzut ce era sub talpa lui, Tati a început să râdă. Musafirul s-a uitat la ce era sub piciorul lui Tati și a început și el să râdă. Au râs atât de mult încât abia se mai țineau pe picioare. Mami s-a uitat în jos și a văzut de ce râdeau, dar ea nu a râs.

— L-au prins? suspină Amy.
— Da, draga mea, l-au prins, îi spuse Mami, dar nu era deloc un șarpe. Tati și musafirul nostru sunt pur și simplu bucuroși că tu ești bine.

Cineva uitase pliciul de muște cu mâner de sârmă pe patul lui Amy. Când ea s-a dat jos din pat, acesta se prinsese de cămașa ei de noapte. Când s-a ridicat de pe podea să se așeze din nou în pat, mânerul rece de sârmă al pliciului i-a atins piciorul. Cât de bucuroși au fost cu toții că Amy era în siguranță! Ar fi putut foarte ușor să fie un șarpe, așa că I-au mulțumit lui Dumnezeu că nu fusese cazul.

Crezi că după această întâmplare Amy și-a amintit să folosească mereu lanterna? O, da!