De la înţelepciune la nesăbuinţă

Este un lucru înțelept să ascultăm de Dumnezeu și este un lucru neînțelept să nu ascultăm de El. Dacă am greșit, Dumnezeu ne va ierta bucuros și ne va ajuta să facem ce e bine.

Când a ajuns împărat – sau rege –, Solomon știa că avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Astfel, când Dumnezeu l-a întrebat: „Ce vrei să-ți dau?”, Solomon a răspuns: „Dă robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău!” Iar Solomon trebuia să fie foarte înțelept, pentru că mulți oameni voiau răspunsuri la întrebări grele.

Într-o zi, două femei i-au vorbit lui Solomon despre o problemă foarte mare. Amândouă locuiau în aceeași casă și fiecare din ele avea câte un bebeluș. Citește ce a spus prima femeie. 1 Împărați 3:19-21 Cealaltă femeie a spus:
— Ba nu! Copilul meu este cel viu, iar copilul tău e cel mort.
— Nu-i adevărat! Copilul tău e mort, iar copilul meu e viu, i-a răspuns prima femeie. Solomon asculta în timp ce femeile se certau. Cum să-și dea seama care femeie spunea adevărul? Dumnezeu l-a ajutat pe Solomon să știe ce să facă. 1 Împărați 3:24-26

Voia Solomon să-i facă vreun rău copilului? O, nu! El doar voia să afle care dintre cele două femei era adevărata mamă a copilului. Acum el știa. Adevărata mamă era cea care îl iubea pe copilaș și voia ca el să trăiască. Așa că Solomon i-a dat ei copilul.

Când au auzit această întâmplare extraordinară, oamenii și-au dat seama că Dumnezeu îl ajuta cu adevărat pe Solomon să fie un împărat înțelept și bun.

Solomon era un conducător foarte înțelept. Și avea nevoie de toată înțelepciunea pe care i-o dăduse Dumnezeu. De ce? 2 Cronici 9:22,23 Acești vizitatori importanți din alte țări nu știau nimic despre adevăratul Dumnezeu. Ei se închinau la idoli, iar Domnul voia ca Solomon să fie misionar și să-i învețe despre adevăratul Dumnezeu din cer. Apoi, când se întorceau la casele lor, ei aveau să le spună și celorlalți oameni despre Dumnezeu. Și Solomon a făcut exact acest lucru.

Împărăteasa din Seba a fost una dintre persoanele care au venit să-l vadă pe Solomon. Acolo departe, în țara ei, ea auzise despre înțelepciunea lui Solomon și despre frumosul templu pe care îl construise. Și ceea ce auzise era atât de uimitor încât ea se întreba dacă era totul chiar adevărat. Așa s-a hotărât să viziteze Ierusalimul și să-i pună lui Solomon multe întrebări grele.

Împărăteasa și slujitorii ei au făcut o călătorie lungă, având cu ei multe cămile încărcate cu o mulțime de cadouri frumoase pentru Solomon.

Când a ajuns în Ierusalim, împărăteasa i-a pus multe întrebări lui Solomon. Pe măsură ce îi răspundea, Solomon o învăța cu grijă despre Dumnezeul care a făcut lumea noastră și tot ce este în ea. Iar când i-a arătat templul cel frumos al lui Dumnezeu, Solomon continua să o învețe și mai mult despre Dumnezeu.

Solomon i-a explicat că adevăratul Dumnezeu din ceruri l-a ajutat să fie foarte înțelept. I-a răspuns Solomon la toate întrebările? 1 Împărați 10:3 Împărăteasa din Seba a rămas uimită. Ce i-a spus lui Solomon înainte să-și ia rămas-bun de la el? 1 Împărați 10:6-9

Dumnezeu stabilise mai multe reguli înțelepte pe care împărații israeliți să le respecte. El a spus:
1) Să nu te căsătorești cu o femeie care se închină la idoli.
2) Să nu ai multe soții.
3) Să nu strângi mulți cai și mulți bani.
4) Citește Legea lui Dumnezeu în fiecare zi și ascultă de ea cu mare atenție.

Atâta timp cât L-a ascultat și L-a iubit pe Dumnezeu, Solomon a fost un împărat bun și înțelept. Dar, din nefericire, Solomon a început să petreacă timp cu oameni care nu Îl iubeau pe Dumnezeu și, încetul cu încetul, a început să-i imite. Puțin câte puțin, el a ajuns să nu mai asculte de Dumnezeu.

Una dintre primele greșeli ale lui Solomon a fost că a ales o persoană nepotrivită care să coordoneze construirea templului. În loc să găsească pe cineva care Îl iubea pe Dumnezeu, Solomon l-a ales pe Hiram, un om care iubea banii. În scurt timp, numeroșii israeliți care au lucrat cu el au ajuns să iubească și ei mai mult banii decât pe Dumnezeu.

De asemenea, Solomon a început să fie mândru. Nu le mai spunea vizitatorilor că Dumnezeu îl făcuse înțelept. Apoi a strâns din în ce în ce mai mult aur, argint, care și cai. O altă greșeală enormă a fost că s-a căsătorit cu fiica faraonului, o femeie care se închina la idoli. Ce altceva a mai făcut Solomon? 1 Împărați 11:1,2

Exact așa cum îl avertizase Dumnezeu, acele femei „i-au plecat inima spre alți dumnezei și inima nu i-a fost în totul a Domnului Dumnezeului său”. Solomon a amenajat niște locuri ca soțiile lui să se închine la idolii lor și el însuși s-a rugat acelor piese urâte din lemn și din piatră. Of, ce lucru trist! Foarte trist!

Din cauză că nu a ascultat de Dumnezeu, înțeleptul împărat Solomon a devenit un om nechibzuit. Acum, el făcea în mod egoist tot ce îi plăcea. Se închina la idoli, cumpăra ce voia, mergea unde dorea și mânca orice voia ori de câte ori avea chef. Și mulți oameni s-au luat după el și au făcut lucrurile greșite pe care le făcea el.

L-a făcut păcatul mai fericit pe Solomon? Nu. El se simțea groaznic și fără speranță. Mintea și corpul i-au slăbit, iar mai târziu el spus: „Am urât viața.” Solomon Îl uitase pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu îl uitase pe Solomon. El încă îl iubea pe împărat, așa că a permis să aibă multe probleme ca să-l ajute să învețe că avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

Într-un final, Dumnezeu a trimis un profet să-i spună ceva foarte grav lui Solomon. 1 Împărați 11:11,12 Dintr-odată, Solomon „s-a trezit”. Acum el a înțeles cât de rău fusese și s-a simțit foarte vinovat. Dar cuvintele profetului i-au dat și speranță. Regele și-a dat seama că Dumnezeu încă nu renunțase la el. Dumnezeu era gata să-l ajute pe Solomon să aleagă să facă iarăși ce e bine.

Solomon i-a spus lui Dumnezeu că îi părea rău, și Dumnezeu l-a iertat. Solomon nu a putut să anuleze efectele sau influența răului pe care îl făcuse. Dar a făcut tot ce a putut pentru a-i ajuta pe oameni să aleagă să asculte iarăși de Dumnezeu. El chiar și-a scris trista poveste în cartea Eclesiastul, pentru a-i avertiza pe oameni cu privire la urmările îngrozitoare ale păcatului.

Vrei să eviți greșelile lui Solomon? Atunci, să respecți întotdeauna regula aceasta simplă: „Să faci întotdeauna ce spune Dumnezeu.” Eclesiastul 12:1,13,14

Când Solomon s-a pocăit, Dumnezeu l-a iertat bucuros. Dar multe lucruri regretabile aveau să se întâmple din cauza păcatelor lui.

Dumnezeu îi promisese lui Solomon: „Dacă (...) vei face tot ce ți-am poruncit (...) voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăției tale în Israel.” Dar a ascultat Solomon de Dumnezeu? Nu. Așa că fiul lui Solomon nu avea să fie împărat peste tot Israelul, așa cum fusese tatăl lui.

Într-o zi, când mergea pe drum, Ahia, profetul lui Dumnezeu, s-a întâlnit cu Ieroboam, slujitorul lui Solomon. Ahia purta o haină nouă. El și-a rupt haina în 12 bucăți și i-a dat 10 lui Ieroboam. Ce însemna acest lucru? 1 Împărați 11:31

După moartea lui Solomon, regatul lui avea să fie împărțit în două. Roboam, fiul lui Solomon, urma să fie rege peste seminția lui Iuda, iar Ieroboam, slujitorul lui Solomon, peste 10 seminții.

După ce a domnit 40 de ani, Solomon a murit, iar Roboam, fiul lui, a făcut planuri să devină următorul rege. Dar israeliții nu erau siguri dacă îl voiau rege pe el. Solomon fusese foarte aspru cu ei, le luase banii și îi pusese să muncească din greu... Ce i-au spus lui Roboam? 1 Împărați 12:4

Acei oameni îi cereau lui Roboam să fie bun cu ei și să nu îi pună să muncească din greu. Roboam le-a spus să aștepte trei zile și după aceea avea să le dea un răspuns.

Timp de trei zile, oamenii au așteptat răspunsul lui Roboam. Avea el să decidă să fie bun cu ei? Sau nemilos, la fel ca tatăl lui, Solomon? Roboam nu știa ce să le spună, așa că i-a întrebat pe niște oameni mai în vârstă ce ar trebui să facă. Ce i-au spus ei? 1 Împărați 12:7

Dar lui Roboam nu i-a plăcut răspunsul lor, așa că i-a întrebat pe prietenii lui tineri ce credeau că ar trebui să facă. Prietenii lui i-au spus să le transmită oamenilor că avea să fie chiar mai rău decât tatăl lui, Solomon. Lui Roboam i-a plăcut ideea de a fi un rege puternic, care să le spună tuturor ce să facă. Așa că el a făcut ce i-au sugerat tinerii. Dar, când le-a spus planurile lui, israeliții nu l-au lăsat să fie rege peste ei. Astfel că Roboam a fost rege doar peste seminția lui Iuda.

Curând, celelalte 10 seminții l-au făcut pe Ieroboam regele lor. Când a aflat, Roboam și-a pregătit armata să lupte cu Ieroboam și cu celelalte 10 seminții. Dar Dumnezeu i-a trimis o solie – sau un mesaj. Care a fost acela? 1 Împărați 12:24 Totul s-a întâmplat exact așa cum spusese Dumnezeu. Ieroboam a fost regele celor 10 seminții și Roboam, fiul lui Solomon, a fost regele lui Iuda. Acum erau două regate în loc de unul: regatul din nord, al lui Israel, și regatul din sud, al lui Iuda.

Săptămâna viitoare vom învăța mai multe despre ce s-a întâmplat cu Ieroboam și cu regatul lui Israel.

Cine l-a ajutat pe Solomon să îi înapoieze adevăratei mame bebelușul care trăia? Are grijă Dumnezeu de bebeluși? Îi pasă lui Dumnezeu de tine?

Cine l-a ajutat pe Solomon să răspundă la toate întrebările pe care i le-a pus împărăteasa din Seba? Ce anume i-a răpit fericirea lui Solomon? L-a iubit Dumnezeu în continuare pe Solomon chiar dacă el a fost foarte rău? Te iubește mereu Dumnezeu?

După ce Dumnezeu l-a iertat pe Solomon, a încercat Solomon să îi ajute pe cei pe care îi influențase să păcătuiască? Vrei să fii înțelept și să asculți de Dumnezeu?

O casă mare pentru amy şi familia ei - Seria „Micuța Amy în Birmania” (VI). De Amy Sherrard

Încă nu sunt case disponibile la centrul de misiune, spuse Tati într-o zi, și noi avem nevoie să locuim într-o casă care să fie a noastră. Mami a fost de acord, iar Amy era încântată. Dar oamenii care locuiau la etajul superior al casei mari în care locuiseră Amy și familia ei erau drăguți și aveau să le simtă lipsa.

— Dar de Jocko nu o să-mi fie dor, le spuse Amy părinților ei. Îmi plac maimuțele din cuștile de la grădina zoologică, dar nu mai vreau să fiu în apropierea unei maimuțe de casă! Casa pe care Tati o găsise pentru familia lor era mai mare decât aveau ei nevoie. Așa că părinții lui Amy s-au hotărât să locuiască la etajul superior, iar într-o cameră de la parter să deschidă o școală pentru copiii de la biserică. Mai erau, de asemenea, și camere de găzduit musafiri.

Tati a făcut rost de bănci, de table și de alte lucruri necesare în sălile de clasă și, curând, erau mulți copii care participau la ore, iar în recreație se jucau afară. Dar Amy nu se număra printre ei. Tati și Mami hotărâseră că nu era o idee bună ca fetița lor să stea în bancă atâtea ore pe zi.
— Nu vrem ca tu să începi încă școala, îi spuseră ei. Dacă vrei, poți să te joci cu copiii în recreație. Noi vrem să mergi la piață cu Mami și să faci alte lucruri împreună cu noi. O să fie suficient timp pentru școală când vei crește puțin mai mare.

Părinții lui Amy aveau dreptate. Ea nu era mai ageră decât alți copii și avea aproape 10 ani când a mers la o școală obișnuită. Dar, când profesorii i-au dat niște teste, ea a trecut în clasa a patra, iar după câteva săptămâni, direct în clasa a cincea. Învățase foarte multe lucruri cât stătuse acasă!

Mersul la piață era unul dintre numeroasele lucruri pe care Amy și Mami se bucurau să le facă împreună. Servitorii se înghesuiau întotdeauna în jurul lor, dar era un băiat pe care Mami, dacă putea, îl alegea mereu. Nu era foarte mare, dar era puternic pentru vârsta lui. El nu împingea și nu se îmbrâncea ca ceilalți băieți, ci rămânea pe loc, zâmbind și sperând să-l aleagă cineva. Și Mami îl alegea mereu pe el.

După ce le ajuta să pună coșurile în ricșă, micul slujitor alerga lângă cel care o trăgea, râzând și vorbind în timp ce alergau. Dacă Mami și Amy alegeau să meargă cu trăsura trasă de cai, băiețelul se așeza lângă vizitiu în timp ce caii tropăiau. Când ajungeau acasă, el le ajuta să ducă coșurile cu mâncare în casă.

Amy îi dădea întotdeauna să bea apă, iar Mami îi dădea ceva de mâncare și un cartonaș cu un verset de memorat sau o mică ilustrație din Biblie, înainte să-l plătească. Lucrul acesta îl bucura foarte mult. El le zâmbea larg, își împreuna palmele și se înclina politicos pentru a le mulțumi. Apoi le făcea cu mâna în semn de rămas-bun și se grăbea spre piață.

Mami spunea că mulți copii ar putea învăța de la acel scump băiețel o lecție despre cum să fii politicos și de ajutor.