Dumnezeu are grijă de Ilie

Când ascultăm de Dumnezeu, putem avea încredere că El are grijă de noi. El ne va da mâncare și apă și alte lucruri de care avem nevoie.

După ce Solomon a murit, a urcat pe tron fiul lui, Roboam. Dar când au aflat că Roboam și-a făcut planul să fie foarte rău cu ei, majoritatea copiilor lui Israel au hotărât să-l facă rege pe Ieroboam în locul lui. Astfel că, acum, israeliții erau împărțiți în două tabere. Roboam era rege în Iuda și Ieroboam era rege peste celelalte 10 seminții. Acestea s-au numit Israel.

Când și-a început domnia în Israel, Ieroboam s-a îngrijorat cu privire la un lucru. De mai multe ori pe an, israeliții mergeau să se închine lui Dumnezeu la templu, în Ierusalim. Ce s-ar fi întâmplat dacă ei s-ar fi răzgândit și ar fi decis că îl voiau pe Roboam rege al lor?

Fiindcă Dumnezeu îl făcuse rege, putea Ieroboam să aibă încredere că Dumnezeu va avea grijă de el? Bineînțeles că ar fi putut. Dar Ieroboam nu s-a încrezut în Dumnezeu, așa că a încercat să-și poarte singur de grijă. Și atunci a făcut o mare greșeală. Ce a făcut? 1 Împărați 12:28,29

Ticăloșia lui Ieroboam a distrus împărăția lui Israel. Curând, majoritatea israeliților se închinau la idoli. Și, timp de sute de ani, ei au urmat exemplul lui greșit. Ce spune cea de-a doua poruncă a lui Dumnezeu despre lucrul acesta? Exodul 20:4,5 Trebuie să fim foarte atenți și să facem doar acele lucruri care îi vor ajuta pe alții să Îl iubească și să-L asculte pe Dumnezeu!

Ieroboam, care domnea în Israel, nu a vrut ca poporul lui să meargă la Ierusalim să se închine lui Dumnezeu, așa că a făcut doi idoli de aur care semănau cu niște viței și le-a spus oamenilor să se închine la ei. Cât de greșit a fost lucrul acesta!

Profeții lui Dumnezeu au spus că aveau să se întâmple lucruri îngrozitoare „din pricina păcatelor pe care le făcuse Ieroboam și în care târâse și pe Israel”. Chiar dacă Dumnezeu a trimis profeți ca să-l avertizeze, Ieroboam „nu s-a abătut de la calea lui cea rea”. Și, cu toate că Dumnezeu l-a pedepsit pe Ieroboam, regii care au venit după el au păcătuit din ce în ce mai mult.

În cele din urmă, Ahab a urcat pe tronul lui Israel. Cum a fost el? 1 Împărați 16:30

Ahab a fost mai rău decât oricare alt rege de dinaintea lui. De ce a fost el atât de rău? 1 Împărați 21:25 În loc să se căsătorească cu o femeie care Îl iubea pe Dumnezeu, Ahab a ales să se căsătorească cu cineva care Îl ura pe Dumnezeu. Soția lui, Izabela, era o femeie foarte rea care se închina la un idol numit Baal. Și, pentru a-i face pe plac, Ahab a construit chiar și un altar și un templu pentru idolul Baal. Apoi s-a închinat și el la idol.

Biblia ne prezintă alegerea greșită a lui Ahab ca să ne învețe ceva important. Mai sunt mulți ani până când vei crește mare ca să te căsătorești. Dar, când vei fi suficient de mare, e bine să te căsătorești cu cineva care nu Îl iubește pe Dumnezeu? Nu, niciodată! Copiii lui Dumnezeu ar trebui să se căsătorească doar cu cineva care Îl iubește și Îl ascultă pe Dumnezeu.

În Israel, lucrurile se înrăutățeau din ce în ce mai mult. După ce Ahab a construit un templu pentru idolul Baal și a început să se închine la el, Izabela, soția lui cea rea, a început să așeze și mai mulți idoli în diferite locuri.

Curând, Izabela avea sute de preoți nelegiuiți, adică foarte răi, care îi învățau pe copiii lui Israel să se închine lui Baal. Ei spuneau că Baal, idolul, nu Dumnezeu trimitea ploaie și rouă ca să facă să crească plantele. Nu a trecut mult până ce majoritatea poporului s-a închinat la Baal și a uitat de Dumnezeu. Cum putea Domnul să demonstreze că Baal nu putea face nici să plouă, nici să cadă rouă? Cum îi putea ajuta El pe israeliți să se pocăiască înainte de a fi prea târziu? Dumnezeu a hotărât să-l trimită pe profetul Ilie să-i transmită un mesaj lui Ahab.

Într-o zi, când Ahab era în palatul lui, Ilie a intrat fără să fie invitat și s-a prezentat înaintea regelui, care a fost uimit. Ce i-a spus el lui Ahab? 1 Împărați 17:1 Apoi, fără să aștepte măcar ca regele să răspundă, Ilie s-a întors și a ieșit din palat. Dumnezeu știa că Ahab avea să fie foarte mânios, așa că i-a spus lui Ilie ce să facă mai departe. 1 Împărați 17:3,4

Ilie s-a supus și s-a dus repede spre o ascunzătoare lângă un pârâiaș numit Cherit. A stat acolo mult timp. Când îi era sete, Ilie bea apă din micul pârâu și, de două ori pe zi, niște păsări mari și negre, numite corbi, îi aduceau mâncare.

Ahab îl ura pe Ilie, pentru că Ilie spusese: „Nu va fi nici rouă, nici ploaie.” Și, într-adevăr, după aceea nu a mai fost rouă și nici ploaie. Iarba și pomii s-au veștejit, iar oamenii și animalele sufereau de sete. Ahab era furios și voia să-l omoare pe Ilie. Dar, oricât de mult l-a căutat, nu l-a găsit pe profetul pe care îl ura atât de mult. De ce? Pentru că Dumnezeu avea grijă de el. În fiecare zi, Ilie mânca ce îi aduceau corbii și bea apă din izvor.

Într-o zi, apa din izvor a secat. Ilie nu știa ce să facă mai departe, dar nu s-a îngrijorat, pentru că el avea încredere că Dumnezeu îi purta de grijă. Ce s-a întâmplat după aceea? 1 Împărați 17:9,10 În timp ce văduva se ducea să-i aducă o cană cu apă, Ilie a mai cerut și altceva:
— Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine, a spus el.

Când a auzit cuvintele acelea, femeia s-a oprit și s-a uitat la Ilie. Ce i-a spus lui Ilie? 1 Împărați 17:12 Pentru că nu ploua, plantele nu puteau să crească în grădină. Nu era prea multă hrană, așa că oamenii erau foarte înfometați. Femeia și fiul ei mai aveau mâncare doar cât pentru o singură masă sărăcăcioasă. După aceea, ei aveau să moară pentru că nu mai aveau nimic de mâncare. Vom descoperi ce i-a spus Ilie în următoarea secțiune a lecției noastre.

În timpul secetei, adică în perioada fără ploaie, Dumnezeu l-a trimis pe Ilie într-o cetate numită Sarepta. Dumnezeu a spus că o văduvă avea să-i dea apă și mâncare. Dar când Ilie i-a cerut văduvei o cană de apă și o bucată de pâine, ea i-a spus că nu mai avea pâine. Mai avea doar puțină făină și puțin ulei cât să mai facă o bucată mică de pâine pentru ea și fiul ei. Ce i-a spus Ilie? 1 Împărați 17:13,14

Văduva s-a hotărât să se încreadă în Dumnezeu. Așa că s-a dus și, folosind ultimul pumn de făină și uleiul care îi mai rămăsese, a făcut o mică pâine. Când a fost gata, femeia a luat pâinea și i-a dat-o lui Ilie.

Crezi că i-a fost greu femeii să-i dea lui Ilie ultima ei bucată de pâine? Da! Dar ea a fost bună și altruistă și a făcut ce îi ceruse slujitorul lui Dumnezeu să facă. După aceea, Dumnezeu a făcut exact ce promisese. În fiecare zi, Dumnezeu trimitea îngeri să mai pună făină în vasul ei și în fiecare zi îngerii lui Dumnezeu mai puneau ulei în urciorul ei. În felul acesta, Ilie, văduva și fiul ei au avut mâncare suficientă în fiecare zi. 1 Împărați 17:16

Pentru că femeia îl ajutase pe Ilie, Dumnezeu i-a dat hrană suficientă. Dumnezeu are întotdeauna grijă de oamenii care sunt buni, ascultători și altruiști. Isaia 33:15,16

Dumnezeu avea grijă de Ilie, de văduvă și de băiatul ei. În fiecare zi, Dumnezeu le dădea ce să mănânce. Dar, într-o zi, s-a întâmplat ceva foarte trist. Băiatul văduvei s-a îmbolnăvit foarte rău și apoi a murit. Sărmana văduvă era foarte îndurerată. Ea a alergat repede la Ilie și l-a implorat să o ajute.

— Dă-l încoace pe fiul tău, a spus Ilie. El a luat din brațele mamei băiatul mort și l-a dus sus, în camera în care locuia. L-a așezat ușor pe băiat pe patul lui, apoi s-a rugat. „Doamne Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!”

Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Ilie și l-a înviat pe fiul văduvei, Îți poți imagina cât de fericit a fost Ilie când copilul a deschis ochii și a început să respire iarăși? Ce a făcut Ilie după aceea? 1 Împărați 17:23

Ilie a locuit mult timp în casa văduvei pe perioada cât a continuat seceta. Dar israeliții tot se închinau la Baal. Preoții nelegiuiți ai Izabelei îl implorau pe Baal să trimită ploaie. Dar, bineînțeles, Baal nu putea, pentru că era doar un idol.

Zi după zi, Ilie se ruga lui Dumnezeu. Își dorea foarte mult ca israeliții să se întoarcă la Domnul și să-și regrete păcatele. Timp de trei ani și jumătate, Ilie a continuat să se roage și să aștepte ca Dumnezeu să îi spună ce să facă mai departe.

E bine să ne căsătorim cu o persoană care nu Îl iubește pe Dumnezeu? A influențat Ahab mulți oameni să se închine la idoli?

Tu ai vreo influență asupra prietenilor tăi? Pe tine te influențează prietenii tăi? Cine a avut grijă de Ilie la pârâul Cherit? Cine i-a dat văduvei mai multă făină și mai mult ulei în fiecare zi?

Poate Dumnezeu să aducă iarăși morții la viață? Dumnezeu a avut grijă de Ilie. Va avea El grijă și de tine?

Gândaci şi şopârle - Seria „Micuța Amy în Birmania” (VII). De Amy Sherrard

Există unele lucruri care nu le plac oamenilor, mai ales în țări ca India sau Birmania. Poți ghici care ar putea fi acelea? Multor oameni nu le plac țânțarii, muștele sau furnicile. O singură furnică le poate „spune” la alte o sută de furnici să vină după ea și, în scurt timp, ele mișună peste tot. O altă vietate pe care oamenii o urăsc este gândacul-de-bucătărie. În India și Birmania, gândacii aceștia sunt foarte mari, lucioși și maro și este foarte greu să scapi de ei. Mult timp, Amy nu a putut să mănânce curmale mari și delicioase, pentru că semănau prea mult cu gândacii.

Termitelor – sau furnicilor albe, cum se mai numesc – le place să lucreze pe întuneric. Ele pot să roadă cărțile și să le găurească și să distrugă casele înainte ca cineva să le sesizeze.

Tatăl lui Amy avea o servietă de piele pe care avea întotdeauna grijă să o pună acolo unde termitele nu o puteau ataca. Dar, într-o noapte, el a uitat și și-a lăsat servieta pe podea, aproape de biroul lui. Următoarea dată când i-a trebuit, nu a mai găsit-o.
— Ce s-o fi întâmplat cu ea? s-a întrebat el. Apoi a văzut niște bucăți de bronz pe podea. Termitele îi mâncaseră frumoasa servietă de piele și bucățile acelea erau tot ce mai rămăsese din ea. Misionarii s-au deprins să-și păstreze bucătăria foarte curată. Nici măcar o firimitură nu putea fi lăsată pe undeva. Dulapurile în care își păstrau alimentele erau dotate cu picioare care erau puse în vase cu apă. Și picioarele paturilor lor erau puse în mici recipiente cu apă, pentru că gândacilor nu le place să traverseze înot apa.

O creatură mică pe care misionarii au învățat să o îndrăgească era șopârla numită cheechucks. Dumnezeu i-a făcut piciorușele în așa fel încât să poată alerga pe tavan, cu capul în jos, fără să cadă. Șopârlele alergau pe acolo prinzând muște și țânțari. Într-o zi, o doamnă bogată venise să viziteze Birmania. În timp ce ea și mama lui Amy se aflau în sufragerie, doamna a observat o mică șopârlă pe tavan.
— O, nu vreau să cadă pe mine! spuse ea.
— Nu vă îngrijorați, îi zise Mami. Șopârlele acestea micuțe nu cad niciodată de pe tavan. Dar, chiar înainte ca Mami să termine de vorbit, șopârla a căzut de unde era exact în poala doamnei. Lui Mami nu îi venea să creadă în timp ce apucase șopârla și o ducea într-o altă cameră. Nu mai văzuse niciodată așa ceva și nici de atunci încolo n-a mai văzut. Crezi că doamna cea bogată a mai avut vreodată încredere în șopârle?

Șopârlele mai mari se numeau gecko, datorită sunetului strident pe care îl scot și care pare să fie ceva de genul: „Gecko! Gecko!” Deși ele mănâncă insectele, nimeni nu și le dorește în casă, pentru că sunt prea zgomotoase și îi trezesc noaptea pe oameni.

Apoi, mai erau unele creaturi care speriau pe toată lumea, pentru că erau foarte periculoase. Oameni chiar muriseră din cauza lor. Atât Amy, cât și mama ei ar fi putut fi mușcate de două ori de astfel de vietăți, dar îngerii lui Dumnezeu le-au salvat chiar la timp. Vom afla despre aceasta săptămâna viitoare. Ne salvează îngerii de rău fără ca noi să ne dăm seama măcar?