În sfârşit împărat!

Saul făcuse ultima lui alegere. Îl părăsea pe Dumnezeu pentru totdeauna. El petrecuse noaptea într-o peșteră cu una dintre vrăjitoarele lui Satana, iar unul dintre îngerii lui care semăna cu Samuel i-a spus lui Saul multe lucruri care l-au speriat. Așa că, a doua zi, când a mers să lupte cu filistenii, el era sigur că avea să piardă bătălia.

Cum era de așteptat, a fost o bătălie cumplită, iar filistenii au câștigat. Mulți israeliți au murit, inclusiv Saul și Ionatan, fiul lui. Păcatele lui Saul cauzaseră multă durere și moarte, exact așa cum spune Biblia. Romani 6:23

Trei zile mai târziu, un sol – sau un mesager – a alergat la Țiclag și i-a dat lui David groaznicele vești. Unii oameni au crezut că David avea să fie fericit acum. La urma urmei, Saul încercase să-l omoare de multe ori. În schimb, David a plâns. Îi părea foarte rău pentru ceea ce i se întâmplase lui Saul și pentru că Ionatan, cel mai bun prieten al lui, murise. Samuel îl unsese pe David să fie următorul împărat – sau rege – al lui Israel, dar David nu a devenit împărat imediat. El a ales să aștepte răbdător ca Dumnezeu să-l ajute și să-i arate care era timpul potrivit.

Când David s-a rugat și L-a întrebat ce să facă mai departe, Dumnezeu i-a spus să se mute la Hebron, iar David și oamenii lui au ascultat imediat. Hebronul era o cetate care aparținea seminției lui Iuda. Oamenii din Iuda îl iubeau pe David și l-au primit bine. Ei știau că Dumnezeu îl alesese pe el să fie rege după Saul și, în scurt timp, l-au făcut regele lor.

Acum, David era rege peste seminția lui Iuda. Chiar dacă știa că Dumnezeu voia ca el să fie împăratul tuturor israeliților, David nu voia să-i forțeze să-l accepte.

Era un om care nu voia cu niciun chip ca David să devină rege al lui Israel. Acel om era Abner, cel care fusese conducătorul armatei lui Saul. Saul avusese o influență rea asupra lui Abner. Fiindcă Saul l-a urât pe David și a încercat să-l omoare, la fel a făcut și Abner. Așadar, cu toate că știa că Dumnezeu îl alesese pe David ca următorul rege, Abner nu a ascultat de Dumnezeu și l-a făcut pe Iș-Boșet, unul dintre fiii lui Saul, rege peste celelalte seminții ale lui Israel.

Dar Iș-Boșet nu a fost un rege bun. În realitate, el nu știa ce să facă sau cum să fie un conducător puternic, așa că au existat multe probleme și lupte. Timp de șapte ani și jumătate, David a așteptat ca Dumnezeu să-l facă împărat peste Israel. El a fost înțelept pentru că a așteptat, nu-i așa? În cele din urmă, Abner s-a săturat să încerce să-l ajute pe Iș-Boșet. Și-a dat seama că Iș-Boșet nu avea să fie niciodată un împărat bun și puternic. Ce a făcut Abner după aceea? 2 Samuel 3:12

David s-a bucurat că Abner s-a hotărât să îl ajute. Doar el avea să fie împărat peste tot poporul Israel, exact așa cum promisese Dumnezeu.

Abner îi trimisese un mesaj lui David prin care îi promitea că-l va ajuta să devină rege peste tot poporul Israel. De asemenea, el a vorbit și cu conducătorii poporului și le-a reamintit că Dumnezeu îl alesese pe David împărat al lor.

După ce oamenii au fost de acord cu planul lui, Abner și 20 de conducători i-au făcut o vizită lui David. Și, chiar dacă Abner fusese dușmanul lui, David s-a purtat frumos cu el și cu cei 20 de conducători. După ce le-a pregătit o masă gustoasă, ei au plecat să-și pună în acțiune planurile de a-l face împărat pe David.

Când a aflat despre vizita lui Abner, Ioab, conducătorul armatei lui David, a fost foarte supărat. Ioab îl urâse multă vreme pe Abner pentru ceva ce Abner îi făcuse. Acum, acele simțăminte rele l-au determinat pe Ioab să facă un lucru îngrozitor. Ioab l-a găsit pe Abner și s-a prefăcut că voia că vorbească cu el. Dar, când au fost singuri, Ioab l-a omorât pe Abner.

Este important să alegem să avem gânduri bune? Ar trebui să îi urâm pe ceilalți oameni, chiar dacă ne-au făcut ceva rău? 1 Ioan 3:15 Ce trist a fost David când a aflat ce se întâmplase! David a mers la înmormântarea lui Abner și a plâns atât de tare încât toți au înțeles că Abner nu murise din vina lui.

Curând după aceea a murit și Iș-Boșet. Ce s-a întâmplat apoi? 2 Samuel 5:1-4

David așteptase cu răbdare mulți ani ca Dumnezeu să-l ajute să devină împărat peste Israel. Și acum, în sfârșit, era împărat! În scurt timp, David s-a mutat de la Hebron la Ierusalim. Cine era cu David? 2 Samuel 5:10

Când au auzit că David era pe tronul lui Israel, filistenii au hotărât să pornească un război cu el. Ei au mărșăluit în țara lui Israel și și-au așezat corturile într-o vale, aproape de Ierusalim, unde locuia David. Ce a făcut David? 2 Samuel 5:19 I-a spus Dumnezeu lui David ce să facă? Da. Și i-a promis că-l va ajuta să câștige.

Așadar, David și soldații lui s-au luptat cu filistenii și au câștigat. Ei au luat și dumnezeii pe care filistenii îi aduseseră cu ei ca să-i protejeze. Dumnezeu voia ca filistenii să știe că idolii nu pot ajuta pe nimeni. Filistenii s-au supărat foarte tare că au pierdut bătălia și, după puțin timp, s-au întors iarăși în Israel, cu mai mulți soldați, ca să se lupte împotriva lui David. Și de data aceasta, David s-a rugat și Dumnezeu i-a spus exact ce să facă. 2 Samuel 5:23,24 David a ascultat și Dumnezeu i-a ajutat pe israeliți să câștige din nou. După aceea, mult timp filistenii nu i-au mai deranjat pe israeliți.

Ce făcea David când avea o problemă mare? Îl întreba pe Dumnezeu ce să facă. Atunci când avem o problemă, ar trebui să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute ca să știm ce să facem?

În toți anii în care Saul a fost împărat, chivotul special al lui Dumnezeu a fost păstrat în siguranță în casa unui om pe nume Abinadab. Dar acum, David a vrut să aducă chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim. El voia ca Dumnezeu să fie aproape de el și să-l binecuvânteze. Deoarece filistenii nu-i mai deranjau pe israeliți, David a decis să-și aducă planurile la îndeplinire.

David a chemat 30 de mii de oameni importanți din Israel. La această ocazie fericită au mai venit și mulți preoți și alți israeliți.

Cât de încântat era David uitându-se la bărbații care scoteau chivotul din casa lui Abinadab și îl puneau într-un car nou! Niște boi mari trăgeau carul pe drumul ce cobora la Ierusalim, în timp ce oamenii îl urmau fericiți. David și ceilalți cântau cu instrumente și cu vocea cântece de laudă la adresa lui Dumnezeu.

Dar, când au ajuns într-un loc în care drumul avea gropi, boii s-au împiedicat și chivotul a părut că se răstoarnă. Ce s-a întâmplat? 2 Samuel 6:6,7 Imediat, muzica s-a oprit. Tuturor le era frică. Și lui David îi era frică, așa că a dus chivotul în casa unui om pe nume Obed-Edom, care locuia în apropiere. Care fusese problema? Ne spune Biblia și vom descoperi mâine.

Un lucru îngrozitor s-a întâmplat în timp ce David aducea chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim, într-un car tras de boi. Boii s-au poticnit și Uza a pus mâna pe chivot ca să-l țină să nu cadă. El a murit pe loc. De ce? Pentru că David și poporul nu respectaseră două dintre regulile lui Dumnezeu referitoare la chivotul Lui sfânt.

În primul rând, ce regulă dăduse Dumnezeu cu privire la mutarea chivotului? Numeri 7:9 După ce preoții au acoperit chivotul, leviții din familia Chehatiților trebuiau să îl care pe umeri, folosind niște drugi lungi. Chivotul lui Dumnezeu nu trebuia niciodată transportat de un car tras de boi. Care era cea de-a doua regulă a lui Dumnezeu referitoare la atingerea chivotului? Numeri 4:15 A încălcat Uza regula aceea? Da și a avut și păcate nemărturisite.

Prin pedepsirea unui singur om vinovat, Dumnezeu i-a avertizat pe David și pe toți israeliții – dar și pe noi – despre cât este de important să respectăm tot ceea ce spune Dumnezeu. Acum, chivotul se afla în casa lui Obed-Edom, un om care a ascultat de Dumnezeu. Și toți erau cu ochii pe el ca să vadă ce avea să i se întâmple. Ce spune Biblia? 2 Samuel 6:11

Când a văzut cum l-a binecuvântat Dumnezeu pe Obed- Edom, David s-a hotărât să încerce iarăși să aducă chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim. Dar, de data aceasta, el a avut grijă să respecte regulile lui Dumnezeu. Oamenii care trebuiau au dus chivotul pe umeri tot drumul până la Ierusalim. Ce zi fericită a fost aceea!

A avut David răbdare în timp ce a așteptat ca Dumnezeu să-l facă rege? A fost David fericit că a ascultat de Dumnezeu?

De ce nu L-au ascultat Abner și Iș-Boșet pe Dumnezeu? Voiau să facă lucrurile în felul lor? I-a făcut fericiți faptul că au făcut cum au vrut ei? Ce cauzează mereu păcatul?

Este important să facem tot ce spune Dumnezeu? Ar trebui să citim Biblia cu atenție ca să aflăm ce vrea Dumnezeu să facem? Vrea Dumnezeu ca noi să învățăm din greșelile altora? Vei fi fericit dacă Îl vei asculta pe Dumnezeu?

Jocko şi banana - Seria „Micuța Amy în Birmania” (II). De Amy Sherrard

Jocko era maimuțoiul familiei care locuia la etajul casei din Rangoon, Birmania, unde stăteau Amy și părinții ei. În timpul zilei, stăpânii lui Jocko făceau tot ce puteau să îl țină legat de copacul lui preferat, chiar în fața casei.

Într-o dimineață, Jocko era în copac, făcând ceea ce obișnuia să facă, adică să vorbească pe limba lui și să sară din creangă-n creangă. Lanțul lung cu care era legat îi dădea destulă libertate să se joace în copac. În acea dimineață, tatăl lui Amy era plecat în niște vizite, dar mama ei era încă acasă. În timp ce se uita la Jocko, Mami și-a adus aminte că avea câteva banane coapte în bucătărie și știa cât de mult îi plăceau maimuțoiului bananele coapte. Mami a strigat-o pe Amy.
— Am ceva bun pentru Jocko, spuse ea. Apoi, ele au luat o banană și s-au dus afară la copac. Jocko s-a uitat în jos spre ele și a spus un „Bună” pe limba maimuțelor, în timp ce se uita la banana din mâna lui Mami. Jocko era sigur că banana era pentru el, așa că le-a zâmbit în felul lui, în timp ce o privea pe Mami cum decojea fructul.

Mami a rupt banana în două și a întins mâna spre Amy să-i dea o jumătate lui Jocko. Când a văzut ce făcea Mami, Jocko a crezut că îi dădea banana lui Amy în loc să i-o dea lui, iar asta l-a înfuriat. A scos un sunet strident și a sărit de pe creanga pe care stătea direct pe mâna lui Mami, mușcând-o foarte tare. Mami și Amy s-au grăbit să intre în casă. Mușcătura de maimuță este foarte periculoasă, iar Mami știa că Jocko avea o mulțime de bacterii în gură. Dacă nu curăța repede rana, mâna ei avea să se umfle și putea să se îmbolnăvească foarte repede.

Amy se uita la Mami cum își curăța rana cu apă și cu săpun și cum, după aceea, a pus un medicament pe rană și a bandajat-o. Amy nu avusese niciodată încredere în Jocko, dar acum știa clar că nu era de încredere. Maimuțele sunt amuzante când te uiți la ele la grădina zoologică, pentru că fac tot felul de giumbușlucuri, dar cele de casă sunt cu totul altceva, gândea Amy.
— Jocko este un maimuțoi rău, îi spuse Amy mamei ei. Nu-mi place de el!
— Jocko este doar un maimuțoi, îi reaminti ea, zâmbind. El nu știe prea multe. Sunt sigură că a crezut că noi suntem rele pentru că am dus o banană afară să o mâncăm chiar în fața lui. Amy nu se gândise și la posibilitatea aceasta și probabil că Mami avea dreptate, dar Amy tot nu voia să aibă încredere în Jocko. Apoi, Mami adăugă ceva ce nu era despre maimuțe.
— Copiii nu mușcă oameni, totuși de multe ori nu sunt și ei egoiști? Amy a fost nevoită să aprobe. Știa că și ea fusese egoistă uneori.
— Cred că ai dreptate, Mami, recunoscu ea.

Ce crezi? Avea dreptate mama lui Amy?