Speranţă dincolo de condamnare

Soldații babilonieni înconjuraseră Ierusalimul și nimeni nu putea intra sau ieși în siguranță din cetate. Însă când Nebucadnețar a auzit că oștirea egiptenilor venea împotriva lui, a oprit asediul și s-a dus să lupte cu aceasta. Acum, că dușmanii plecaseră, oamenii puteau intra și ieși din nou din Ierusalim. Mai erau oameni în Ierusalim care Îi rămăseseră loiali lui Dumnezeu, în afară de Ieremia? Da!

Mai erau oameni neprihăniți care au crezut prorociile lui Ieremia și care erau siguri că babilonienii se vor întoarce și vor distruge Ierusalimul și templul. Aceștia au fost tulburați deoarece multe vase sacre fuseseră luate din templu și duse în Babilon. Erau extrem de neliniștiți în privința chivotului legământului din Locul Preasfânt. Probabil că aceștia s-au simțit recunoscători fiindcă babilonienii nu luaseră și chivotul. Ce puteau ei să facă pentru a salva chivotul de babilonieni?

Probabil că s-au rugat ca Dumnezeu să-i ajute să găsească o modalitate de a proteja cel mai sacru obiect de la templu. Iar El a făcut asta. Oamenii aceștia s-au hotărât să ascundă chivotul într-o peșteră unde erau siguri că nimeni nu o să-l găsească, așa că trebuiau să țină totul secret. Nu știm când au ascuns chivotul. Poate că au ales o noapte înnorată și întunecată, când nu-i putea vedea nimeni scoțând chivotul din templu. De asemenea, în timp ce-l mutau în peșteră, aceștia au trebuit să aleagă un traseu pe unde nu trecea nimeni.

După ce l-au ascuns în peșteră, au acoperit cu grijă intrarea, astfel ca nimeni să nu știe că acolo se găsea o peșteră. După aceea, probabil că s-au rugat ca Dumnezeu să păstreze chivotul în siguranță. Iar El a făcut asta! Știați că, în realitate, chivotul încă se găsește în peștera aceea? Iar Cele Zece Porunci, scrise de Dumnezeu Însuși, se găsesc tot în chivot. Nimeni nu știe unde a fost ascuns în noaptea aceea.

Aplicație: Cum ar fi putut să știe cu certitudine acești credincioși că Ierusalimul și templul urmau să fie distruse? Au crezut ei ce spusese Dumnezeu prin prorocii Lui?

În timp ce babilonienii (haldeenii) erau plecați să lupte cu egiptenii, câțiva oameni credincioși au luat chivotul sfânt din Ierusalim și l-au ascuns într-o peșteră. Împăratul Zedechia, căpeteniile lui și poporul sperau că oștirea egiptenilor o să-i înfrângă pe babilonieni, și aceștia nu vor veni din nou să împresoare Ierusalimul. Însă Dumnezeu le spusese prin Ieremia să nu se înșele. Babilonienii aveau să se întoarcă, să cucerească și să dea foc cetății. Ieremia 37:7,8

Odată cu acest avertisment, probabil că Ieremia a simțit că nu mai avea ce să facă pentru a ajuta poporul care nu asculta. El fusese martorul credincios al lui Dumnezeu timp de mai bine de 40 de ani. Iar acum, în timp ce oștirea babiloniană era plecată, el s-a hotărât să se întoarcă la casa lui din Anatot, un sat aflat în apropiere de pământul seminției lui Beniamin.

În timp ce părăsea Ierusalimul, a fost văzut de un gardian și a fost acuzat că fuge pentru a li se alătura babilonienilor. Gardianul acesta era nepotul lui Hanania, falsul proroc despre care am învățat săptămâna trecută. Probabil că îl ura pe Ieremia din cauza profețiilor lui care susțineau că Babilonul va cuceri și va distruge Ierusalimul. Așa că l-a dus pe Ieremia în fața căpeteniilor, iar aceștia l-au băgat în temniță. Ieremia 37:11-16

Sintagma „multă vreme” din versetul 16 se referă la o perioadă de câteva săptămâni – perioada când s-a întors oștirea babiloniană, după ce o izgonise pe cea egipteană. Și, exact cum spusese Ieremia, babilonienii au înconjurat din nou Ierusalimul. Mai apoi, împăratul Zedechia l-a scos pe Ieremia din închisoare și l-a întrebat în secret: „Ai vreun cuvânt din partea Domnului?” Care a fost răspunsul lui Ieremia? Ieremia 37:17

Aplicație: Cât de des ar trebui să ne întrebăm dacă Dumnezeu are vreun cuvânt pentru noi? Ar trebui să ne punem întrebarea asta doar când suntem în necaz, cum a făcut Zedechia? Adevărul este că am putea să evităm o mulțime de necazuri dacă am citi Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi și ne-am supune Lui.

Împăratul Zedechia l-a scos pe Ieremia din temniță, iar în discuția pe care au avut-o, prorocul l-a întrebat pe împărat de ce fusese întemnițat. El nu făcuse nimic care să merite o asemenea pedeapsă, așa că l-a rugat pe Zedechia să nu-l trimită înapoi în închisoare, unde ar fi putut să moară. Ieremia 37:18-20

Căpeteniile îl băgaseră pe Ieremia în închisoare, iar Zedechia fusese prea laș ca să li se opună. Dacă ar fi fost suficient de curajos, încât să facă ceea ce era drept, l-ar fi eliberat pe bărbatul acesta nevinovat. În loc de asta, el doar l-a transferat în curtea altei închisori. Însă acum se afla la suprafață, unde avea parte de mai mult aer și lumină. Ieremia 37:21; Ieremia 32:2

Într-o zi, vărul lui Ieremia, Hanameel, l-a vizitat în curtea închisorii. Hanameel avea un ogor în Anatot, unde locuia împreună cu Ieremia, doar că sătucul lor se afla acum sub controlul unora dintre babilonienii care înconjuraseră zidurile Ierusalimului. Și cum niciunul dintre ei nu putea ieși pentru a merge la Anatot, Hanameel l-a rugat pe Ieremia să cumpere acel ogor.

Tu ce ai fi făcut? Cei mai mulți oameni ar fi respins oferta lui Hanameel, însă nu la fel a făcut și Ieremia. El a văzut în asta o oportunitate de a-și arăta credința în promisiunea lui Dumnezeu cu privire la viitorul țării lui. Conform unei profeții date de Dumnezeu, Ieremia i-a spus poporului lui Iuda că va fi captiv în Babilon timp de 70 de ani. Însă după aceea, ei puteau să se întoarcă în țara lor, unde urmau să aibă din nou ogoare, case și vii.

Ieremia a crezut în promisiunea lui Dumnezeu. Pentru a-și arăta credința în promisiunea aceasta, el a cumpărat ogorul lui Hanameel. Mulți evrei din curtea închisorii au văzut ce a făcut Ieremia. Au văzut, de asemenea, și faptul că el credea cu adevărat că Dumnezeu Își va ține promisiunea de a-și aduce poporul înapoi în țara lui. Ieremia 32:44

Aplicație: Tu ce poți face pentru a răspândi credința în Cuvântul lui Dumnezeu?

Faptul că se afla în curtea închisorii nu l-a oprit pe Ieremia să transmită poporului mesajele lui Dumnezeu. El i-a avertizat ce avea să se întâmple dacă nu se vor preda babilonienilor. Ceea ce a spus el în curtea închisorii a fost repetat de alții în afara închisorii și, în curând, lucrurile acestea au fost cunoscute în întregul Ierusalim.

Când au auzit căpeteniile că Ieremia îndemna oamenii să se predea babilonienilor, s-au înfuriat și au vrut să-l omoare. Ei îl acuzau că descuraja soldații și oamenii. Ce le-a spus lașul de Zedechia? Ieremia 38:5,6

Temnița era o groapă adâncă și mocirloasă în pământ. În timp ce-l coborau cu funiile în noroiul adânc și murdar, Ieremia era convins că va muri acolo. Dar Dumnezeu nu l-a uitat. Nu l-a uitat nici unul dintre slujitorii lui Zedechia, un etiopian cinstit, pe nume Ebed-Melec. Când acest bărbat de treabă i-a spus lui Zedechia că Ieremia ar putea muri în temnița aceea îngrozitoare, împăratul a ordonat să fie scos afară. Câți bărbați a spus că ar trebui să-l ajute? Ieremia 38:7-10 Nu este ușor să ieși afară din noroi, iar Ieremia era vârât adânc în noroi. Însă Ebed-Melec plănuise totul. El știa că bărbații vor trebui să tragă cu putere și cu grijă. Ce a făcut el? Ieremia 38:11-13

Cât de ușurat trebuie să se fi simțit Ieremia! Fără îndoială, Ebed-Melec s-a asigurat că acesta avea pregătite apă și haine curate ca să se schimbe. Nu a mai durat mult și Zedechia a vrut să vorbească din nou cu el.

Ieremia a început să plângă în timp ce-l implora pe Zedechia să se încreadă în promisiunea lui Dumnezeu. Dacă s-ar fi predat babilonienilor, Ierusalimul și templul nu ar fi fost distruse, și viața i-ar fi fost cruțată. Dar el nu s-a predat. Curând, babilonienii aveau să cucerească și să dea foc cetății și templului, iar pe el aveau să-l ia prizonier. Cât de mult l-a iubit Dumnezeu pe Zedechia! Cât de mult voia să-i arate milă, chiar și după tot ce făcuseră el și poporul împotriva Sa! Ieremia 38:17,18

Aplicație: Lui Zedechia i-a fost prea frică de oameni ca să se încreadă în promisiunea făcută de Dumnezeu. Avem motive să ne temem că Dumnezeu nu-Și va ține promisiunile? Numeri 23:19

Zedechia a crezut ceea ce îi spusese Ieremia, dar nu a avut suficient curaj ca să-i urmeze sfatul. Lui i-a fost frică să acționeze împotriva căpeteniilor. Aceștia nu-l respectau din cauza acestei slăbiciuni și cei mai mulți oameni simțeau la fel. Dacă el ar fi declarat că îl credea pe prorocul lui Dumnezeu, mulți oameni i-ar fi copiat exemplul și l-ar fi admirat cu adevărat. Dar el s-a hotărât să le facă lor pe plac și să urmeze sfatul prorocilor falși.

Cât de trist! Dumnezeu Își iubea poporul atât de mult, încât tânjea să salveze oamenii și frumosul templu. Cu dragoste, El le-a trimis avertizare după avertizare, „dar ei și-au bătut joc de trimișii lui Dumnezeu, i-au nesocotit cuvintele și au râs de prorocii Lui, până când mânia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac” (2 Cronici 36:15,16).

În cele din urmă, a expirat timpul pentru Iuda. În al unsprezecelea an al lui Zedechia ca împărat (586 î.H.), babilonienii au făcut o spărtură în zidul Ierusalimului și au pătruns înăuntru. Ce condiții îngrozitoare au găsit în cetate! Nu mai era niciun pic de mâncare aici. În confuzia care a urmat, Zedechia și soldații lui au scăpat în timpul nopții. Ei au fugit la Ierihon, dar babilonienii i-au ajuns din urmă. Soldații s-au împrăștiat, însă el a fost prins și dus la Nebucadnețar, care se găsea într-o cetate aflată la nord de Ierusalim.

Zedechia și-a văzut fiii omorâți, apoi i-au fost scoși ochii. Fiind ultimul lucru pe care l-a văzut, această imagine îngrozitoare avea să-i bântuie amintirile tot restul vieții sale petrecute ca prizonier în Babilon. Cât de mult a încercat Dumnezeu să-l salveze de această experiență teribilă! La mai puțin de o lună după ce babilonienii au pătruns în Ierusalim, aceștia au luat tot ce era de valoare din cetate și din templu, după care au dărâmat zidurile.

Mai apoi, au dat foc la toate clădirile importante. Printre acestea se număra și frumosul templu, care fusese un loc de închinare timp de mai bine de 400 de ani. Ieremia și alți proroci au avertizat că se va întâmpla acest lucru, însă oamenii și-au bătut joc de ei.

Aplicație: Faptul că oamenii au râs de prorocii trimiși de Dumnezeu să avertizeze poporul, aproape de sfârșitul vremii pentru Iuda, a fost un lucru periculos. Este riscant să râzi de prorocul trimis de Dumnezeu ca să ajute biserica înainte de sfârșitul lumii. Psalmii 105:15

Ierusalimul a fost distrus, iar locuitorii cetății au fost omorâți sau duși în captivitate. Până la final, Dumnezeu a lăsat deschisă ușa milei Lui, iar credinciosul Ieremia a îndemnat poporul să intre pe ușa aceasta, dar oamenii nu au vrut să o facă.

Dacă împăratul lor s-ar fi hotărât să se încreadă în Dumnezeu și să I se supună chiar și-n ultima clipă, unii oameni i-ar fi urmat exemplul. Însă acum era prea târziu. Zedechia și toți ceilalți prizonieri au fost forțați să meargă sute de kilometri până în Babilon. Peste oamenii rămași în Iuda a fost numit guvernator un bărbat pe nume Ghedalia. Ieremia se număra printre captivi, dar când Nebucadnețar a auzit că el își îndemnase poporul să se predea babilonienilor, a ordonat să fie eliberat. După câțiva kilometri, i-au scos lanțurile și s-a dus la Mițpa, acolo unde-și avea cartierul general Ghedalia. Ieremia 40:1-6

O parte dintre căpeteniile armatei împăratului Zedechia nu au fost prinse și duse în captivitate, așa că s-au dus la Ghedalia. Unul dintre ei, Ismael, împreună cu alți zece bărbați i-au omorât mișelește pe Ghedalia și pe mulți alții. Alte căpetenii s-au temut că Nebucadnețar i-ar putea acuza de moartea lui Ghedalia, așa că au adunat poporul și au plecat din Mițpa, îndreptându-se spre Egipt.

Aceștia au vrut ca Ieremia să-L întrebe pe Dumnezeu ce să facă și au promis solemn să facă orice ar fi spus El. Prin Ieremia, Dumnezeu le-a spus să rămână în Iuda și i-a avertizat că dacă se vor duce în Egipt, vor muri acolo. Ce au răspuns oamenii? Ieremia 43:2,3 Conducătorii i-au adunat pe toți – inclusiv pe Ieremia și pe scribul lui, Baruc – și au călătorit în Egipt, unde spusese Dumnezeu că va fi din nou foamete și război.

Probabil că Ieremia a murit în Egipt. Însă, credincios până la final, a continuat să-și avertizeze oamenii cu privire la consecințele închinării la idoli.

Aplicație: Cât de trist trebuie să fi fost Dumnezeu din cauza alegerilor pe care le-a făcut poporul Său! Dar cum i-ar fi putut salva, dacă ei nu Îl lăsau? Dumnezeu face tot ce poate pentru a te salva de Satana. Tu ce alegeri faci? Cooperezi cu Dumnezeu?