Neînfricat pentru cauza lui Dumnezeu

Prin Ilie, Dumnezeu i-a transmis un mesaj șocant lui Ahab, împăratul lui Israel. După aceea, i-a spus lui Ilie unde să se ascundă, deoarece Ahab și nevasta lui nelegiuită, Izabela, voiau să-l omoare. Mesajul era: „În anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul Meu.” În timp ce Ilie se grăbea să ajungă la pârâul unde trebuia să se ascundă, a trecut pe lângă câmpii și păduri înverzite, dar și pe lângă râuri care nu secaseră niciodată. Părea imposibil ca acestea să sece și ca tufișurile și arborii să se usuce și să moară.

Însă exact cum spusese Ilie, din momentul în care l-a avertizat pe împăratul Ahab nu a mai fost niciun strop de rouă sau de ploaie. Pe cer nu s-a mai văzut niciun nor, doar soarele pârjolitor care usca plantele și copacii. Izabela și preoții lui Baal au căzut de acord să le spună oamenilor să nu se îngrijoreze în privința Dumnezeului lui Ilie. Aceștia au spus că se vor ruga lui Baal, iar el le va trimite ploaie. Și preoții, într-adevăr, s-au rugat zi și noapte. Au trecut zilele, săptămânile și lunile, dar rugăciunile înălțate către Baal nu au adus nicio picătură de ploaie.

În cele din urmă, a trecut un an fără să plouă. Apa se găsea tot mai puțin. Grânele nu mai creșteau, iar foametea era tot mai aproape. Cu toate acestea, Ahab și Izabela continuau să se bazeze pe Baal. În loc să-și smerească inimile mândre și nelegiuite, aceștia l-au învinuit pe Ilie pentru ce se întâmpla și au vrut să-l omoare. De fapt, ei intenționau să îi omoare pe toți profeții lui Dumnezeu. Ilie se ascundea în continuare lângă pârâul Cherit. Dumnezeu îi promisese că îl va hrăni. Și câtă vreme pârâul continua să curgă, avea și el apă. De unde îi venea hrana? 1 Împărați 17:4-6

Luni de zile, Ilie a așteptat lângă pârâu și s-a rugat. Cât de trist este faptul că oamenii nu au înțeles ce făcea Dumnezeu! Oprind roua și ploaia, Dumnezeu încerca să-i convingă că tot ce înseamnă viață și toate binecuvântările vin de la El, nu de la zeii păgâni!

Aplicație: Ce era mai rău? Pământul întărit din cauza lipsei ploii sau inimile împietrite din cauza îndepărtării de Dumnezeu?

Ahab și Izabela îl învinuiau pe Ilie pentru foamete și voiau să-l omoare, dar el se ascundea în continuare lângă pârâul Cherit, așa că nu puteau să-l găsească. Acest lucru o înfuriase atât de tare pe Izabela, încât a vrut să-i omoare pe toți profeții lui Dumnezeu. Toți cei care au fost găsiți, au fost omorâți. Unde l-a trimis Dumnezeu pe Ilie, când a secat pârâul în preajma căruia se ascundea? 1 Împărați 17:7-9

Imaginează-ți că Ilie a fost trimis într-o cetate în care locuitorii i se închinau lui Baal! Însă văduva învățase despre adevăratul Dumnezeu și se ruga cum știa ea mai bine. Și în Sarepta era foamete. Când Ilie a ajuns acolo, văduva aduna surcele pentru a face focul. Ce a spus ea când Ilie i-a cerut ceva de băut și de mâncat? 1 Împărați 17:10-12

Ilie i-a promis văduvei că dacă își va împărți mâncarea cu el, Dumnezeu o asigura că va avea mereu de mâncare. Probabil că a fost greu să-și împartă ultimele alimente cu un om pe care nu l-a mai văzut niciodată, însă ea a ales să se încreadă în Dumnezeu și nu a fost dezamăgită. 1 Împărați 17:16 În timp ce Ilie se afla în casa văduvei, fiul acesteia s-a îmbolnăvit atât de tare, încât a murit. La început, ea s-a întrebat dacă moartea lui nu era cumva o pedeapsă pentru păcatele ei. Cât de tristă era! Ilie l-a luat pe fiul ei în camera de sus și l-a întins pe pat. El s-a rugat ca Dumnezeu să-i redea viața băiatului. Și Dumnezeu a făcut asta.

Aplicație: Dumnezeu nu a răspuns de multe ori unor asemenea rugăciuni, nici nu a vindecat întotdeauna oamenii bolnavi, pentru care au fost înălțate rugăciuni. De ce? Nu este întotdeauna voia lui Dumnezeu să vindece un om bolnav (1 Ioan 5:14). Unii oameni nu sunt vindecați tocmai pentru a fi salvați (Psalmii 119:67). Alți oameni buni sunt lăsați să moară pentru a fi salvați de necazuri viitoare (Isaia 57:1).

Ilie a rămas mult timp în camera de sus din casa văduvei din Sarepta. Oamenii erau înfometați, însă în casa văduvei se găsea întotdeauna suficientă mâncare pentru ea, pentru fiul ei și pentru Ilie. Timp de mai bine de trei ani, preoții și oamenii obișnuiți s-au rugat ca Baal să trimită ploaie, dar nu a căzut nicio picătură. Apoi, într-o zi, Dumnezeu i-a spus lui Ilie să meargă să-i vorbească lui Ahab.

Sosise timpul ca Israel să aleagă între Dumnezeu și Baal. Ilie știa că Ahab și Izabela căutau să-l omoare, dar I s-a supus lui Dumnezeu și a început o călătorie lungă, de aproximativ 160 de kilometri, până la palatul lui Ahab din Samaria. Pe drum, s-a întâlnit cu Obadia, unul dintre servitorii lui Ahab.

Obadia era un om care credea în Dumnezeu. El ascunsese 100 de profeți, ducându-le apă și hrană pe ascuns, fără știrea lui Ahab și a Izabelei. Încearcă să-ți imaginezi că ești de față la discuția dintre Obadia și Ilie! 1 Împărați 18:7-15

Când Obadia i-a spus lui Ahab că Ilie avea un mesaj pentru el, Ahab s-a îngrozit. Mai târziu, în aceeași zi, când l-a confruntat pe Ilie, Ahab s-a înfiorat și vocea îi tremura. El știa de ce nu fusese ploaie timp de mai bine de trei ani, dar ce a spus el și care a fost răspunsul neînfricat al lui Ilie? 1 Împărați 18:17,18 Mai apoi, Ilie i-a cerut lui Ahab să spună poporului să se adune într-o anumită zi pe muntele Carmel. Trebuiau să vină și cei 450 de proroci ai lui Baal și cei 400 de proroci ai Astarteei, o zeiță păgână. Probabil că toată lumea se întreba ce urma să se întâmple, în timp ce solii se grăbeau să ajungă în fiecare colț al împărăției ca să cheme oamenii la întâlnire.

În ziua marii adunări, toată lumea s-a strâns devreme. Oamenii i-au urmărit cu privirea pe cei 850 de preoți păgâni ai Izabelei ocupându-și locurile. Când împăratul Ahab a ajuns acolo, l-au întâmpinat cu strigăte de bun-venit.

Aplicație: Erau acolo oameni care să-I fie loiali lui Dumnezeu? Da, însă în față era doar un singur om: Ilie. Se temea el de ceva?

Muntele Carmel fusese un loc frumos înainte de perioada de trei ani și jumătate în care nu a mai plouat deloc. Acum, locul arăta întunecat și pustiu. În partea lui cea mai înaltă, fusese ridicat în trecut un altar pentru jertfele care I se aduceau lui Dumnezeu. Acesta zăcea sfărâmat, iar copacii sub care se aflau altarele păgâne erau uscați.

Miile de israeliți așteptau în liniște, urmărindu-l pe Ilie. Acesta stătea singur și-i înfrunta pe împărat și pe preoții păgâni. Mai întâi, el s-a uitat la altarul dărâmat al Domnului, după care i-a privit pe oameni. Aceștia trebuiau să se hotărască pe cine aveau să urmeze, pe Dumnezeu sau pe Baal. În cele din urmă, Ilie a vorbit. Vocea lui era puternică, asemenea unei trâmbițe. El a spus poporului că trebuie să ia o decizie. „Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați-L pe El; dacă Baal este, atunci urmați-l pe el!”

Toată lumea tăcea. Nimeni nu spunea niciun cuvânt. Dar când Ilie le-a spus care sunt regulile testului în urma căruia aveau să se hotărască, aceștia au fost de acord că este corect. Citește regulile în 1 Împărați 18:22-24 . Preoții păgâni erau îngroziți în inimile lor. Ei nu voiau să participe la acest test. Dacă rugăciunile aduse lui Baal timp de trei ani nu au adus ploaia, cum ar fi putut acum să aducă focul? Însă ei au acționat cu mândrie și netemători, în timp ce își pregăteau jertfa.

Când totul a fost gata, preoții au început să se roage. „Baale, ascultă-ne!” țipau ei, sărind și dansând cu sălbăticie în jurul altarului lor. La urma urmei, se presupunea că Baal era zeul furtunii. Cu siguranță putea să trimită măcar un fulger care să aprindă jertfa, dovedindu- și puterea. La amiază, Ilie le-a dat câteva sfaturi care, probabil, i-au făcut pe oameni să râdă. Atunci, preoții au devenit mai frustrați ca oricând. Toată după- amiaza, ei au continuat să încerce să-și facă idolul să răspundă. Și-au smuls părul și s-au tăiat, în timp ce-și implorau zeitatea să-i ajute, dar el tot nu răspundea. 1 Împărați 18:27-29

Aplicație: Satana voia să trimită foc pentru preoții lui Baal, dar Dumnezeu nu l-a lăsat. Nu te bucuri că Dumnezeu este mai puternic decât Satana?

Era după-amiază. Oamenii se aflau pe muntele Carmel încă de dimineață și se săturaseră să vadă sângele curgând din tăieturile pe care și le făcuseră preoții pe corp. Se săturaseră să le audă țipetele sălbatice, în timp ce dansau în jurul altarului lor. Mulți începuseră să se gândească la faptul că închinarea la idoli era cu adevărat fără sens. Aceștia au văzut clar că Baal nu putea trimite foc. El nu era Dumnezeu.

Acum, Ilie le-a spus oamenilor să se apropie, iar aceștia l-au ascultat și l-au privit cum a reconstruit altarul lui Dumnezeu, a aranjat lemnele pe el, după care a pus jertfa deasupra. Probabil că toți s-au întrebat de ce a săpat un șanț în jurul altarului. În curând, aveau să afle. 1 Împărați 18:30-35

Muntele Carmel se află în apropiere de Marea Mediterană, așa că se găsea destulă apă ca să umple vedrele. Acum, totul era atât de ud, încât nimeni nu putea să spună că Ilie a aprins focul pe altar. După ce a îndemnat poporul să I se închine lui Dumnezeu, în loc să i se închine lui Baal, Ilie a îngenuncheat cu evlavie lângă altar. Citește rugăciunea lui în 1 Împărați 18:36,37.

Toți au ascultat în tăcere. Apoi, când Ilie și-a încheiat rugăciunea scurtă și sinceră, a fulgerat cu foc din cer. Focul a aprins jertfa, a uscat apa din șanț și a ars chiar și pietrele altarului. Israeliții au căzut în genunchi, cu fața la pământ, și au strigat: „Domnul este Dumnezeu! Domnul este Dumnezeu!”

Preoții păgâni erau îngroziți, dar tot nu recunoșteau că Baal nu este Dumnezeu. Oamenii erau acum furioși pe preoți, iar când Ilie le-a poruncit să nu lase pe niciunul dintre prorocii lui Baal să scape, aceștia s-au grăbit să-l asculte. Și înainte să se termine ziua, toți preoții păgâni au murit. De-acum, nu mai puteau să-i ispitească pe oameni.

Aplicație: Focul care a căzut din cer în vremea lui Ilie a arătat cine este Dumnezeu. Însă când acest lucru se va întâmpla din nou, va fi diferit. Citește avertizarea lui Dumnezeu în Apocalipsa 13:13,14 . De data aceasta, i se va permite Satanei să facă minuni și mulți vor fi amăgiți. Cum putem să ne păzim ca să nu fim amăgiți? Isaia 8:20

După ziua aceea petrecută pe muntele Carmel, oamenii s-au pocăit de loialitatea păcătoasă manifestată față de Baal și au ales să I se închine lui Dumnezeu. Acum, Dumnezeu îi putea binecuvânta cu ploaie, iar foametea putea lua sfârșit. Ce au făcut Ahab și Ilie? 1 Împărați 18:41,42

Cerul arăta la fel cum arătase toată ziua. Nu se vedeau nori și nu se auzeau tunete, dar Ilie știa că Dumnezeu Își va ține promisiunea. Îngenuncheat pe muntele Carmel, cu fața între palme, el s-a rugat pentru ploaie. De șase ori și-a trimis servitorul să vadă dacă nu se adunau nori peste mare și de șase ori acesta s-a întors spunându-i că nu se văd. Însă Ilie nu s-a descurajat și a continuat să se roage. A șaptea oară, servitorul s-a întors spunând că se vede un nor foarte mic care se ridică din mare.

Ilie l-a trimis să-i spună lui Ahab să se grăbească să ajungă acasă. Cerul s-a acoperit imediat cu nori negri și s-a lăsat noaptea. A început să plouă atât de repede, încât împăratul nu vedea drumul. Așa că Dumnezeu i-a dat putere lui Ilie să alerge în fața carului acestuia și să-l ghideze de-a lungul celor 30 de kilometri până la Izreel. Ce zi minunată a fost! În cele din urmă, oamenii și-au dat seama cât de smintiți fuseseră să-și pună încrederea într-un idol păgân, așa că au ales să se roage singurului Dumnezeu adevărat. Mai apoi, Dumnezeu a trimis ploaie, exact așa cum promisese.

Mai mult ca sigur, Ilie era extenuat. Probabil că încă ploua când s-a ghemuit la pământ, în afara zidurilor cetății, s-a acoperit cu mantaua și a adormit. N-avea nici cea mai vagă idee cât era ora când a simțit că-l zgâlțâie cineva, chemându- l pe nume. Ilie a deschis ochii. Unde se afla? Ce se întâmpla? Timp de câteva secunde, s-a simțit atât de confuz și de obosit, încât îi era greu să se adune. Săptămâna viitoare, vom afla ce s-a întâmplat în continuare.

Aplicație: Ale cui rugăciuni sunt eficiente? Iacov 5:16-18