Îngerii păzesc chivotul Domnului

Îți mai amintești ce i-a spus Dumnezeu lui Samuel când a vorbit cu el prima dată? El a spus că avea să-l pedepsească pe Eli, marele-preot, și pe cei doi băieți ai lui pentru păcatele lor. Aceștia continuaseră să fie neascultători de Dumnezeu și ignoraseră avertizările Lui timp de mulți ani. N-au vrut nici măcar să-și ceară iertare.

A doua zi, când Samuel i-a transmis lui Eli ceea ce îi spusese Dumnezeu, Eli a știut că mesajul venise de la Dumnezeu și că păcătuise. Dar îi părea rău cu adevărat? Nu. Atunci când ne pare rău cu adevărat că am fost neascultători, nu mai facem ceea ce este greșit. Ezechiel 18:21 Dacă într-adevăr i-ar fi părut rău, Eli ar fi făcut ceva ca să-i oprească pe fiii lui neascultători. Dar nu a făcut nimic. Și, fiindcă preoții nu au luat în seamă avertizările lui Dumnezeu, nici israeliții nu au ținut cont de ele.

Într-o zi, israeliții s-au dus să se lupte cu filistenii fără să se roage sau să-I ceară ajutorul lui Dumnezeu. Când au pierdut bătălia și mulți dintre ei au murit, ei s-au întrebat de ce Dumnezeu nu îi ajutase. Nu au înțeles că fusese vina lor. Atâta timp cât păcatele lor Îl țineau pe Dumnezeu departe de ei, El nu putea să-i ajute și să-i ocrotească de dușmanii lor.

Apoi, cineva a venit cu o idee. 1 Samuel 4:3 Când au adus chivotul în tabără, soldații israeliți au scos strigăte mari. Ei erau siguri că aveau să câștige următoarea bătălie.

După ce au pierdut o luptă cu filistenii, israeliții au scos chivotul din templu și l-au dus pe câmpul de luptă. Deși Dumnezeu nu le spusese să facă acest lucru, ei sperau să câștige următoarea bătălie dacă aveau chivotul cu ei.

Dar israeliții uitaseră un lucru foarte important. Mai ții minte ce se afla în chivot? Erau două table de piatră pe care Dumnezeu scrisese Cele Zece Porunci. Ascultaseră israeliții de Dumnezeu? Nu. De fapt, ei se închinaseră la chivot, crezând că acea cutie specială de aur avea putere să-i ajute. Dar bineînțeles că ea nu avea nicio putere. Doar Domnul putea să îi ajute.

Când au văzut chivotul sosind în tabăra lor, soldații au strigat de bucurie. Ce au simțit filistenii când au descoperit motivul pentru care israeliții strigau? 1 Samuel 4:7,8 Soldații filisteni s-au hotărât să fie curajoși și să lupte cu toată puterea lor. Și așa au făcut. În următoarea bătălie, ei au omorât mii de soldați israeliți, inclusiv pe Hofni și pe Fineas, care au încercat să protejeze chivotul. Apoi, filistenii au furat chivotul și s-au întors în țara lor cu el.

Lucrul cel mai groaznic care se putea întâmpla se întâmplase deja. Poporul Israel pierduse chivotul sfânt al lui Dumnezeu, care era acum la filisteni, dușmanii lor.

La Silo, Eli cel bătrân și orb stătea pe un scaun pe marginea drumului, în apropierea templului. El era foarte îngrijorat cu privire la chivotul Domnului. În fiecare zi stătea acolo, așteptând vești de pe front.

În sfârșit, un om din armată a venit alergând pe drumul ce ducea la Silo. Hainele lui erau rupte și avea țărână pe cap. A trecut în fugă pe lângă Eli și s-a dus în cetate. Acolo, el a dat vestea tristă despre război, și anume că mulți soldați muriseră, iar chivotul lui Dumnezeu fusese luat. Când au auzit această veste îngrozitoare, oamenii din cetate au început să plângă tare. Eli a auzit gălăgia și a vrut să știe de ce toți oamenii plângeau. Apoi, cineva l-a adus pe mesager la el. Ce i-a spus acesta? 1 Samuel 4:16,17

Marele-preot Eli se așteptase ca Dumnezeu să-i pedepsească pe fiii lui cei răi. Dar, când solul i-a spus: „Chivotul lui Dumnezeu a fost luat”, a fost mai mult decât putea suporta Eli. El a căzut de pe scaun și a murit. Păcatul chiar aduce necaz și moarte, nu-i așa?

După ce s-a terminat războiul, filistenii au dus chivotul într-o cetate de-a lor numită Așdod. Israeliții pierduseră chivotul din cauza păcatelor lor, dar Dumnezeu a trimis îngeri ca să aibă grijă de Cele Zece Porunci care se aflau în el. Ce avea să se întâmple acum cu chivotul?

Războiul se terminase. Filistenii au luat chivotul de la poporul Israel și l-au dus în cetatea lor Așdod, punându-l într-un templu alături de idolul lor, Dagon. Ei au crezut că acel chivot era zeul israeliților și că avea să-i ajute să-și câștige bătăliile.

Dar a doua zi, când s-au dus în templu, filistenii au fost șocați să-l vadă pe zeul lor, Dagon, la pământ, cu fața în jos în dreptul chivotului. Cu grijă, l-au pus pe Dagon înapoi la locul lui. Dar, dimineața următoare, lucrurile s-au înrăutățit și mai mult. 1 Samuel 5:4

Filistenii au fost îngroziți când l-au văzut pe idolul lor făcut bucăți. Așa au ajuns să creadă că ceva teribil urma să li se întâmple, așa că au scos chivotul din templu și l-au pus într-un loc separat. Dar necazurile lor nu se sfârșiseră. În curând, mulți oameni din Așdod s-au îmbolnăvit și unii chiar au murit. Filistenii și-au amintit că Dumnezeu trimisese plăgi în Egipt și au ajuns la concluzia că boala venise peste ei din cauză că acel chivot al Domnului era în Așdod. Ce au decis să facă? 1 Samuel 5:8

Așadar au trimis chivotul mai departe, la Gat. Dar și oamenii din cetatea aceasta s-au îmbolnăvit și au trimis chivotul la Ecron. Locuitorii cetății Ecron erau speriați și au strigat: — Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare, pe noi și poporul nostru!

Dumnezeu fusese foarte bun cu filistenii! Timp de sute de ani, El trimisese soare și ploaie pentru ca grădinile lor să rodească și a făcut multe alte lucruri pentru ei. Dar filistenii au ales cu încăpățânare să-L ignore pe Dumnezeu și să nu asculte de Legea Lui.

În cele din urmă, când au furat chivotul sfânt, Dumnezeu a încercat să-i ajute într-un alt mod. Poate că, dacă s-ar fi abătut asupra lor lucruri îngrozitoare, ei aveau să vadă că El este adevăratul Dumnezeu și aveau să-și schimbe căile rele. Așa că Dumnezeu a trimis o boală ca o plagă oriunde duceau chivotul. Dar filistenii tot nu s-au pocăit. Încă Îl urau pe Dumnezeu.

Într-un final, filistenii, foarte speriați, au decis să pună chivotul pe un câmp și să-l lase acolo. Dar la scurt timp a venit altă plagă, cu șoareci. Peste tot erau șoareci, care mâncau tot ce era pe câmp și în adăposturile unde se ținea hrană. Filistenii știau că, dacă nu făceau ceva repede, aveau să moară de foame. Dar ce puteau face? 1 Samuel 5:11

Când oamenii le-au cerut sfatul, conducătorii ar fi trebuit să le spună să se pocăiască și să înceteze să se închine la idoli. În schimb, ei le-au spus doar să nu se încăpățâneze ca faraonul Egiptului. Dar ce ar fi trebuit să facă ei cu chivotul? Conducătorii au avut o idee: să facă un car nou, să pună chivotul în el și să-l trimită înapoi la israeliți împreună cu câteva cadouri scumpe.

Când au căzut de acord să le trimită israeliților chivotul, filistenii au făcut niște sculpturi din aur ca daruri scumpe și au construit un car nou. Dar cum avea să ajungă carul la israeliți? Filistenii erau prea mândri și speriați ca să-l ducă ei înșiși.

În scurt timp, cineva a venit cu un plan: să înjuge la car două văcuțe care avuseseră de curând vițeluși și să-i țină pe aceștia acasă. Dacă vacile aveau să-și lase vițelușii și să tragă de car până la Bet-Șemeș, adică până la cea mai apropiată cetate a israeliților care le aparținea leviților, atunci filistenii aveau să știe că Dumnezeu Își ocrotise chivotul și le cauzase atâtea necazuri.

Și exact așa au făcut filistenii. Când carul a fost gata, ei au înjugat vacile și au ținut vițelușii acasă. Apoi au lăsat animalele să meargă în direcția în care voiau ele. Unde s-au dus ele? 1 Samuel 6:12 După ce și-au lăsat vițelușii, văcuțele au luat-o pe drumul spre Bet-Șemeș, mugind tot timpul. Conducătorii filisteni le urmăreau de la distanță ca să vadă ce avea să se întâmple.

Când vacile au ajuns la Bet-Șemeș, niște leviți care munceau pe câmp le-au văzut. Ei au dat chivotul jos din car și au adus o jertfă Domnului. După ce au văzut ce s-a întâmplat, conducătorii filisteni s-au întors și s-au dus acasă. Acum știau că Dumnezeu adusese peste ei necazul și ocrotise chivotul.

Te va ajuta Domnul să-i asculți pe tăticul și pe mămica ta ca să nu crești ca Hofni și Fineas?

Când ești neastâmpărat, te afectează acest lucru doar pe tine sau și pe alții? Ce ar trebui să faci când părinții tăi te avertizează să nu fii neascultător?

Dacă îi respecți pe tatăl tău și pe mama ta luând aminte la ce spun ei și ascultându-i, înveți tu astfel să-L respecți și să-L asculți pe Dumnezeu? Spune care au fost două dintre metodele prin care Dumnezeu a încercat să-i ajute pe filisteni.

Surpriză la grădina zoologică - Seria „Micuța Amy în India” (XXI). De Amy Sherrard

Într-o dimineață, după altar, familia lui Amy s-a așezat la micul dejun.
— Amy, ți-ar plăcea să mergi la grădina zoologică astăzi? întrebă mami la un moment dat. Lui Amy i-a plăcut dintotdeauna să meargă la grădina zoologică.
— O, da! spuse ea cu nerăbdare. Mergem cu toții? Tati dădu din cap.
— Azi am prea multă treabă, așa că de data asta nu pot merge cu voi. Tu și cu Mami o să-mi povestiți cum a fost. Cred că te va aștepta o surpriză la grădina zoologică. Amy a vrut să știe care era surpriza, dar Mami a spus că trebuia să aștepte. În scurt timp, ele se îndreptau spre intrarea în grădina zoologică. Amy nici măcar nu a mai fost tentată să se joace de-a baba-oarba, așa că se ținea aproape de Mami.
— Acum poți să-mi spui care este surpriza? întrebă ea când ajunseră la grădina zoologică.
— Trebuie să o descoperi singură într-una din cuști, îi spuse Mami. Ami privi cu atenție. Maimuțele erau amuzante ca întotdeauna, dar surpriza nu era acolo. Și nici unde se aflau elefanții, tigrii sau girafele. Când au ajuns la cușca leilor, lui Amy i-a fost puțin frică. Apartamentul în care ea și familia ei locuiau era aproape de zidul lângă care se afla cușca aceea, iar când tata-leu scotea un răget noaptea, Amy se speria. Apoi Amy a arătat spre trei pui mici de leu care stăteau ghemuiți.
— Mami, uite! Ce drăgălași sunt! Mama-leoaică și tata-leu erau închiși într-o altă parte a cuștii, iar unul dintre îngrijitorii de la grădina zoologică făcea curățenie în partea în care se aflau puii. El s-a uitat la micuța Amy și a zâmbit:
— Micuța domnișoară ar vrea să-i țină în brațe? întrebă el. Lui Mami nu-i venea să creadă ce ofertă generoasă le făcea îngrijitorul. Acesta a luat puii de leu, i-a scos din cușcă și le-a dat voie lui Mami și lui Amy să-i atingă. Asta, da, surpriză! Puii de leu erau blânzi ca pisoii și scoteau mici sunete asemănătoare cu mieunatul și torsul pisoilor. Mami a explicat că leii fac parte din familia felinelor, adică a pisicilor, și de aceea ei se comportau ca niște pisici.

Tata-leu și mama-leoaică nu au fost prea încântați, așa că după puțin timp tata-leu a scos un răget puternic. Îngrijitorul a luat puii de leu și i-a pus înapoi în cușca curată. Apoi a ieșit și el. A închis cușca și a descuiat ușa cuștii în care se aflau leii părinți. Mama-leoaică s-a grăbit să ajungă la puii ei și i-a lins peste tot, apoi i-a hrănit. Pe drumul spre casă, Mami și Amy au vorbit despre cer și despre faptul că toate animalele vor fi blânde ca pisoii. Nu-și vor face rău unele altora și nu îi vor răni nici pe oameni.
— Abia aștept! spuse Amy.