Samuel aude glasul lui Dumnezeu

Samuel, băiețelul Anei, locuia la templul din Silo. Eli, marele-preot, îi dădea mici treburi de făcut și îl învăța cum să le facă bine. Când se uita la credinciosul băiețel, Eli își dădea seama că Dumnezeu era cu el. Marele-preot îl iubea pe Samuel foarte mult.

În timp ce Samuel învăța să-L iubească și să-L asculte pe Dumnezeu tot mai mult în fiecare zi, cei doi băieți ai lui Eli, Hofni și Fineas, nu făceau ca el. În loc să-i învețe pe copiii lui ascultarea, când aceștia fuseseră mici, Eli a crezut că era mai ușor să-i lase să facă ce voiau. Așa că, bineînțeles, ei nu au învățat niciodată să asculte nici de Dumnezeu. Iar acum, că erau mari, făceau numai ce voiau ei. Chiar îi iubea Eli pe fiii lui? Proverbele 13:24

Hofni și Fineas nu Îl iubeau pe Dumnezeu și nu voiau să-L asculte. Ar trebui să slujească în casa lui Dumnezeu astfel de oameni? O, nu! Dar Eli i-a lăsat să fie totuși preoți. 1 Samuel 2:12 Când slujeau la templu, Hofni și Fineas nu respectau Legea Domnului și furau de la oamenii care veneau să se închine lui Dumnezeu, făcând multe alte lucruri rele. Poporul știa ce fapte rele făceau. Curând a auzit și Eli despre ele.

Ce ar fi trebuit să facă Eli? Ar fi trebuit să-i lase să lucreze în continuare ca preoți? Sau ar fi trebuit să nu le mai permită să fie preoți deloc?

Hofni și Fineas erau preoți în templul lui Dumnezeu, dar făceau multe lucruri rele. Ce a făcut tatăl lor, Eli, în legătură cu această problemă? Nimic. El nu îi pedepsise pe fiii lui când fuseseră mici, iar acum, când se făcuseră mari, Eli tot nu făcea mai nimic ca să-i oprească din neascultarea lor. În loc să-i pedepsească, Eli s-a hotărât să vorbească cu ei. Ce le-a spus el? 1 Samuel 2:23,24

Dar Hofni și Fineas nu l-au ascultat pe tatăl lor. Ei au continuat să păcătuiască. Și Eli i-a lăsat în continuare să fie preoți și să slujească la templu, chiar dacă israeliții le urmau exemplul și deveneau și ei foarte răi. Lui Dumnezeu nu-I plăcea ce se întâmpla. Îi dăduse lui Eli suficient timp ca să facă ceva în legătură cu această situație, dar Eli nu făcuse nimic ca să-i oprească pe copiii lui. Așa că Dumnezeu a trimis pe cineva să-i dea marelui-preot o avertizare serioasă. Ce i-a spus bărbatul acela lui Eli? 1 Samuel 2:30,34

Ca urmare a neascultării, familia lui Eli nu avea să mai fie o familie de preoți. Ce fel de persoană avea să aleagă Dumnezeu ca preot în locul lui Eli? 1 Samuel 2:35 Eli trebuie să se fi întristat foarte mult din această cauză. Până la urmă, a făcut el ceva cu copiii lui după ce Dumnezeu îi dăduse o avertizare atât de gravă? Vom descoperi mâine.

Ca tată, Eli era responsabil de educația băieților lui, să-i învețe să fie ascultători. Iar în calitate de conducător al israeliților, el trebuia să fie un exemplu bun, să-i ajute pe oameni să facă ce e bine, să-i învețe cum să-L iubească pe Dumnezeu, să I se închine Lui și să fie niște părinți buni.

Dar Eli a dat greș. Mulți părinți israeliți i-au urmat exemplul greșit de a nu-și educa copiii cum trebuie. Și mulți copii au urmat exemplul foarte rău al fiilor lui Eli. Ce influență groaznică a avut familia lui Eli! Mulți israeliți care Îl iubeau și Îl ascultau încă pe Dumnezeu au ajuns să nu mai vină la templu, pentru că nu le plăcea ce făceau Hofni și Fineas. Situația de la templu se înrăutățea din ce în ce mai mult.

Dar, în mijlocul acestor probleme, era cineva la templu care Îl iubea și Îl asculta pe Dumnezeu. Știi cine? Micul Samuel. El alesese să facă ce e bine. Avea mare grijă să nu stea prin preajma fiilor lui Eli sau să le imite păcatele. Dumnezeu l-a ajutat să asculte, iar Samuel se bucura să lucreze pentru Domnul. 1 Samuel 2:26

Într-o noapte, după ce lucrase din greu toată ziua, Samuel dormea în patul lui micuț. Eli era în patul lui și peste tot era liniște. Dintr-odată, Samuel a auzit pe cineva strigându-l pe nume:
— Samuel! Samuel! Cine putea fi?

Samuel dormea în patul lui când a auzit că îl striga cineva. Crezând că Eli avea nevoie de ajutor, s-a dat repede jos din pat și a alergat spre locul în care acesta adormea.
— Aici sunt! M-ai chemat, a zis Samuel.
— Nu, nu te-am chemat, i-a răspuns Samuel. Întoarce- te și culcă-te! Și Samuel s-a întors în patul lui și s-a culcat la loc. Din nou, Samuel a auzit un glas care îl striga pe nume.
— Samuel! Ce a făcut el? 1 Samuel 3:6 Și din nou bătrânul preot i-a spus:
— Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te și culcă- te! Și iarăși Samuel a plecat de la Eli și s-a dus înapoi în patul lui. Când a auzit că cineva îl striga a treia oară, Samuel a alergat din nou la Eli. De data aceasta, Eli și-a dat seama că Dumnezeu îl chema pe băiat. Ce i-a spus el lui Samuel să facă următoarea dată când Dumnezeu avea să-l strige? 1 Samuel 3:9

Tăcut, Samuel s-a întors în patul lui și s-a culcat iarăși. Îți poți imagina cum trebuie să se fi simțit în timp ce aștepta ca Dumnezeu să-l strige? Oare chiar voia să vorbească cu el – un băiețel? Ce avea Dumnezeu să-i spună? Apoi, Samuel L-a auzit pe Dumnezeu strigându-l.
— Samuel! Samuel! Imediat, dar cu mult respect, Samuel a răspuns:
— Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă!

Stând în liniște în patul lui, Samuel aștepta ca Dumnezeu să-l cheme iarăși pe nume. Îți amintești ce a spus el când Dumnezeu l-a strigat: „Samuel! Samuel!”?

De ce i-a vorbit Dumnezeu lui Samuel în loc să-i vorbească lui Eli? Pentru că Samuel Îl iubea și Îl asculta pe Domnul și Dumnezeu putea să vorbească cu un astfel de copil. Dar Eli și fiii lui dovediseră deja că Dumnezeu nu Se putea încrede în ei. În noaptea aceea, Domnul i-a transmis lui Samuel un mesaj foarte trist în legătură cu Eli și cu Hofni și Fineas, cei doi băieți ai lui. Citește ce i-a spus Dumnezeu lui Samuel în 1 Samuel 3:11-14.

După ce Dumnezeu a terminat de vorbit cu el, Samuel s-a întins în liniște pe patul lui și a stat așa până dimineața. Probabil că Samuel nu și-a dat seama atunci, dar Dumnezeu îl chema să fie profet, adică să le transmită altora mesaje din partea lui Dumnezeu. Aceasta nu este o lucrare ușoară sau distractivă, pentru că profetul are deseori de spus cuvinte pe care oamenii nu vor să le audă. Însă cuvintele acestea sunt ale lui Dumnezeu, așa că un profet nu trebuie niciodată să le schimbe.

Samuel nu a vrut să-i spună lui Eli ce îi zisese Domnul. Marele- preot fusese ca un tată bun și iubitor pentru el. Cum să-i spună despre pedepsele îngrozitoare pe care i le comunicase Dumnezeu?

Când, în cele din urmă, s-a făcut ziuă, Samuel s-a ridicat din pat și a deschis ușile sanctuarului. El se gândea la ce îi spusese Dumnezeu și îi era teamă să-i transmită lui Eli. Dar Dumnezeu nu îi ceruse lui Samuel să-i spună ceva lui Eli, așa că Samuel nu i-a zis nimic.

În timp ce lucra în sanctuar, micuțul Samuel se ferea cât mai mult de Eli. Nu voia ca marele-preot să-i pună întrebări despre ce îi spusese Dumnezeu. Dar Eli era sigur că Domnul îi comunicase lui Samuel ceva important despre cum aveau să fie pedepsiți el și fiii lui. După un timp, Eli l-a chemat pe Samuel. Ce i-a zis Eli băiatului când acesta a venit la el? 1 Samuel 3:17

Dumnezeu l-a ajutat pe Samuel să aibă curaj și să-i spună lui Eli tot ce îi comunicase Dumnezeu. Eli nu s-a supărat. Știa că pedeapsa era dreaptă. El a spus:
— Acesta este Domnul. Să facă așa cum va crede potrivit! Dar, chiar și atunci, Eli a continuat să facă ce era greșit, iar Dumnezeu a așteptat câțiva ani în plus înainte să-l pedepsească pe el și pe băieții lui.

Aceasta a fost prima ocazie când Dumnezeu i-a vorbit lui Samuel, dar nu a fost și ultima. Samuel și-a continuat lucrarea specială ca profet al lui Dumnezeu pentru tot restul vieții. Vrea Dumnezeu ca și acum copiii să fie ajutoarele Lui? Da, sigur că vrea. El te poate folosi și pe tine și te va folosi, dacă Îl vei lăsa să te ajute să fii iubitor, credincios și ascultător.

Ce greșeli a făcut Eli când băieții lui erau mici? De ce Dumnezeu i-a vorbit micului Samuel?

De ce nu i-a vorbit Dumnezeu preotului Eli? Atunci când greșim, noi ascultăm de glasul lui Dumnezeu? Trebuie să crești mare ca să poți auzi glasul lui Dumnezeu?

Este ușor să fii profetul lui Dumnezeu? Dacă am greșit, cum putem arăta că ne pare rău cu adevărat? Când faci ce spune Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă că asculți de Domnul?

O călătorie deosebită (II) - Seria „Micuța Amy în India” (XX). De Amy Sherrard

Două familii de misionari merseseră cu căruța trasă de boi spre un sat din India. Una dintre familii era cea a micuței Amy. Locuitorii satului s-au bucurat să-i vadă pe misionari și erau nerăbdători să afle mai multe despre Isus.

Erau mulți copii în sat și, vai, cât de curioși erau să-i vadă pe cei doi copii misionari! Le atingeau cu sfială pielea albă și le pipăiau părul blond. Amy și băiețelul misionar zâmbeau, iar copiii indieni le zâmbeau și ei. Când a sosit timpul să meargă la culcare, părinții le-au instalat paturile pliabile și plasele de țânțari într-o colibă indiană. În tot acest timp, sătenii indieni îi urmăreau atent la tot ce făceau. A doua zi dimineața, indienii i-au văzut pe misionari mâncând cu tacâmuri, adică folosind cuțite, furculițe și linguri în loc să mănânce cu degetele.

Când a venit rândul lui Mami să le vorbească copiilor, aceștia au stat jos pe rogojini sau covorașe. Ea le-a povestit întâmplări din Biblie în timp ce altcineva repeta aceleași lucruri în limba pe care copiii o înțelegeau. Aceștia au ascultat foarte liniștiți și le-au plăcut foarte mult pozele frumoase și cartonașele cu texte de memorat pe care Mami li le-a dat.

Apoi, Mami le-a vorbit femeilor. Ca și copiii, ele s-au așezat pe rogojini. Mami le-a spus că, din clipa în care se hotărau să-L aleagă pe Isus, oamenii vor ști că ele nu se mai închină la zei. Își vor da jos bijuteriile, vor avea grijă să mănânce hrană curată și să învețe să aibă grijă de corpul lor. Femeile ascultau și multe dintre ele dădeau aprobator din cap. Voiau să-L aleagă pe Isus și să facă tot ce era pe placul Lui.
— Vrea cineva dintre voi să-I arate chiar acum lui Isus că Îl alege pe El? le întrebă Mami pe femei. Apoi, ea a despăturit o batistă albă și mare de-a lui Tati și a așezat-o pe pământ, la picioarele lor. Deodată, multe femei și-au dat jos brățările de la gleznă și pe cele de la mâini, mărgelele din jurul gâtului și inelele de pe degete. Le-au adus și le-au pus pe batista aceea mare. Femeile erau fericite – și la fel era și Isus.

Timpul pe care misionarii l-au petrecut în sat a trecut mult prea repede. Când a sosit timpul plecării, misionarii s-au rugat cu oamenii din sat. Apoi s-au urcat iarăși în căruță. Sătenii le-au făcut cu mâna și i-au rugat fierbinte să se întoarcă la ei curând. Familiile de misionari erau fericite pe drumul plin de zgâlțâieli până la gară. În Bombay, Mami a pus deoparte bijuteriile pe care femeile din sat și le scoseseră atunci când au ales să-L iubească, să se încreadă în Isus și să-L asculte. Într-o zi, ea avea să le arate oamenilor din America și să le reamintească faptul că Isus vrea ca El să fie cel mai important pentru noi.

Vrei și tu să Îl consideri pe Isus întotdeauna Cel mai important?