În sfârșit, Țara promisă!

Te-ai simțit vreodată și fericit, și trist în același timp? Când erai în vacanță, de exemplu. Nu voiai să se termine; dar, în același timp, îți era dor de casă, de animăluțul tău de companie și de prieteni.

Copiii lui Israel erau fericiți că, în curând, aveau să traverseze râul Iordan și să intre în frumoasa țară pe care Dumnezeu le-o promisese. Dar, în același timp, îl iubeau pe Moise și erau foarte triști că el nu avea să îi mai conducă. Se gândeau că refuzaseră atât de des să aibă încredere în Dumnezeu și că lui Moise îi fusese atât de greu să aibă răbdare cu ei. În cele din urmă, o singură dată, Moise și-a pierdut răbdarea și s-a enervat. Cuvintele pe care le-a rostit atunci i-ar fi putut face să se îndoiască de puterea lui Dumnezeu. Așa că Dumnezeu a trebuit să-l pedepsească pe Moise, chiar dacă l-a iertat și l-a iubit la fel de mult ca întotdeauna.

Când a murit Aaron, fiul lui și Moise i-au fost alături. Dar Moise a urcat singur până în vârful muntelui Nebo. Totuși, nu era singur de tot. Cel mai bun Prieten al lui era cu el, iar Moise știa asta. I-a spus din nou lui Dumnezeu cât de rău îi pare că a vorbit ce nu trebuia când a lovit stânca de la Cades.

Din vârful muntelui, Moise putea vedea în depărtare, dincolo de râul Iordan, până la frumoasa țară care avea să fie a copiilor lui Israel. Și atunci, Dumnezeu a făcut o minune pentru Moise. A fost ca și cum s-ar fi uitat la un videoclip. A văzut ce se va întâmpla după moartea lui. L-a văzut pe Isus venind în lume ca un prunc. A plâns în timp ce L-a privit răstignit. Dar apoi a văzut învierea și înălțarea la cer. Și, în final, a văzut revenirea Lui, pe care și noi o vom vedea curând.

Poate că, atunci când „videoclipul” s-a încheiat, Moise a răsuflat ușurat. Apoi, obosit fiind, s-a întins, a adormit liniștit și nu s-a mai trezit. Isus și îngerii l-au îngropat. Deuteronomul 34:5-8.

Gândeşte-te:

Îți place povestea vieții lui Moise? O poți spune și tu? Încearcă.

Știi unde este Moise acum? A rămas oare în acel mormânt izolat în care a fost pus cu grijă de Isus și de îngeri? Nu. La scurt timp după ce a murit, Isus și îngerii au venit să-l trezească.

Dar acolo a mai fost cineva. Satana pretindea că Moise îi aparține. Dar Isus nu S-a certat cu Satana. Moise înțelesese minunatul plan al lui Dumnezeu de a ne salva. Știuse că cine are încredere în Isus nu moare de moartea veșnică. Pentru cei care aleg să Îl iubească, să aibă încredere în El și să asculte de Isus, moartea este la fel ca un somn. Ai adormit și te trezești.

Isus nu S-a certat cu Satana. Știa că, într-o bună zi, Satana trebuie să moară el însuși de moartea veșnică. Citește Iuda 9. Isus l-a înviat pe Moise și l-a luat pe dragul Său prieten să fie cu El în ceruri. Isus va face pentru fiecare dintre noi ce a făcut pentru Moise dacă murim înainte de revenirea Lui. 1 Tesaloniceni 4:16,17. 

Gândeşte-te:

Moise a fost soldat, păstor, poet și scriitor și, pe deasupra, un mare conducător. Cât timp a păzit oile, Duhul Sfânt l-a ajutat să scrie cărțile Geneza și Iov. De asemenea, a scris Exodul, Leviticul, Numeri și frumoasa carte a Deuteronomului. Moise era pripit din fire, dar Dumnezeu l-a ajutat să învețe să aibă răbdare. Citește ce spune Numeri 12:3 despre Moise. Și-a pierdut răbdarea cu israeliții o singură dată. Ne poate ajuta Isus să învățăm să avem răbdare?

Moise nu mai era. Cine să-i conducă pe israeliți? Oamenii și-au îndreptat privirile spre norul de deasupra sanctuarului. Era cu ei. Iar Dumnezeu l-a ales pe Iosua să îl înlocuiască pe Moise și să fie noul lor conducător.

Înainte de a muri Moise, el și Iosua au stat de vorbă de multe ori. Moise îi lăsase în scris cu cea mai mare grijă instrucțiuni despre tot ce avea de făcut. Moise s-a întâlnit și cu poporul și au recapitulat cu atenție Cele Zece Porunci. Citește Deuteronomul 5. Le-a amintit toate cele întâmplate de când, cu atât de mult timp în urmă, părăsiseră Egiptul.

Le-a detaliat binecuvântările lui Dumnezeu dacă alegeau să Îl asculte și, de asemenea, consecințele neascultării. Cum putea Dumnezeu să îi binecuvânteze dacă ei alegeau să-l urmeze pe Satana? Dar poporul a promis să asculte de Domnul. Deși Iosua era curajos și înțelept și lucrase cu credincioșie alături de Moise timp de mulți ani, se temea să conducă fără el. Dumnezeu îi cunoștea frământările. Deci, ce i-a promis? Iosua 1:5.

 Dumnezeu a vorbit cu Iosua și, de patru ori, i-a repetat cuvinte de încurajare. Citește prima parte din Iosua 1:6,7, tot versetul din Iosua 1:9 și ultima parte din Iosua 1:18. Iosua a crezut promisiunile lui Dumnezeu că va fi cu ei și le va da victoria. Iar cetatea Ierihonului a fost primul oraș cucerit. Era de cealaltă parte a râului Iordan și avea ziduri înalte și puternice. Dar Iosua era plin de curaj. 

Gândeşte-te:

În zilele noastre, mai există inamici care să locuiască în orașe cu ziduri înalte și puternice? Nu. Dar avem altfel de dușmani? Ce zici de frica de a fi diferit de ceilalți copii? Sau de frica de a spune adevărul? Te poți gândi și la alte tipuri de dușmani? Ne poate ajuta Isus să fim puternici și curajoși?

Cioc! Cioc! La ușă erau soldați. Iosua trimisese doi spioni să afle cât de mari și de puternici erau locuitorii Ierihonului. Cei doi spioni s-au adăpostit în casa lui Rahav. Dar, cumva, regele a aflat. Ce au spus soldații? Iosua 2:3. Cum i-a ajutat Rahav pe spioni?Iosua 2:4–7.

Rahav nu știa Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu. Nu știa că una dintre porunci spune să nu minți. Nu știa aproape nimic despre adevăratul Dumnezeu, cu excepția faptului că era foarte puternic. Rahav a ales să îi ajute pe spioni. Le-a spus și cât de îngrozit era Ierihonul de israeliți. Citește Iosua 2:11. Probabil că, în timp ce o ascultau, spionii și-au amintit de promisiunea lui Dumnezeu de a-i face pe canaaniți să se teamă de poporul Lui.

Chiar dacă regele Ierihonului făcea tot posibilul să apere cetatea, Rahav era sigură că Dumnezeu era mai puternic și că victoria aparținea israeliților. Rahav i-a rugat pe spioni ca, la cucerirea cetății, ea și familia ei să fie protejați. Și a obținut promisiunea lor. Citește Iosua 2:12–21. Bărbații s-au grăbit să se ascundă printre dealuri. Ce i-au raportat lui Iosua mai târziu, la întoarcerea lor în tabără? Iosua 2:24.

Gândeşte-te:

În loc să aibă încredere în idoli, Rahav a ales să aibă încredere în Dumnezeu. Citește Evrei 11:31. Te bucuri că Dumnezeu cunoaște fiecare persoană atât de bine? Dumnezeu a fost fericit că Rahav a avut încredere în El.

„Repede! Împachetați! Luați mâncare suficientă pentru trei zile!” Israeliții se bucurau să primească acest ordin și, în trei zile, au fost pregătiți. Iosua le-a explicat cum aveau să se deplaseze.

Citește Iosua 3:2-4. (Distanța dintre popor și chivot era de aproximativ opt sute de metri.) Copiii trebuie să fi fost foarte încântați că se apropiau de râul Iordan. În acea perioadă a anului, albia râului era neobișnuit de mare, deoarece apa se revărsase peste maluri. Și-au amintit de traversarea Mării Roșii. Oare Dumnezeu avea să despartă din nou apele?

Preoții care purtau chivotul s-au apropiat de malul râului. Au pășit în apă. Și în acel moment, minunea s-a întâmplat. În susul râului, apa s-a adunat într-un val uriaș. Iar în josul râului, a continuat să curgă la vale, lăsând albia curată și uscată. Citește Iosua 3:16,17.

Preoții s-au oprit în mijlocul râului. Ce s-a întâmplat când toată lumea a fost în siguranță de cealaltă parte a Iordanului? Iosua 4:15-18. Fiecare seminție a ales câte un bărbat foarte puternic, care să ia o piatră din mijlocul râului, din locul în care se opriseră preoții. Unde au pus cele 12 pietre și de ce? Iosua 4:20-24.

Gândeşte-te:

Vestea că israeliții au trecut Iordanul a ajuns foarte repede la Ierihon și la celelalte cetăți. Ce simțăminte crezi că i-au încercat? Dar pe Rahav?

„Tu cine ești – prieten sau dușman?” l-a întrebat Iosua, privindu- l cu surprindere pe soldatul impunător care stătea în fața lui. Se ruga și, dintr-odată, apăruse acea Persoană. Ce răspuns a primit? Iosua 5:13–6:2.

Însuși Isus venise să-i spună lui Iosua care era planul. Cât de palpitant! Și avea o întreagă armată de îngeri strălucitori, pe care Iosua nu-i putea vedea. Trebuia ca armata lui Iosua să mărșăluiască în jurul Ierihonului o dată pe zi, timp de șase zile. În frunte mergeau soldații înarmați, apoi veneau trompetiștii, după ei, preoții cu chivotul, iar la final, restul armatei.

În ziua a șaptea, armata trebuia să mărșăluiască de șapte ori. Apoi, la un semnal, urma strigătul de război. Și toate zidurile cetății, cu excepția zonei în care locuia Rahav, aveau să se prăbușească. Iar soldații aveau să intre drept în cetate pentru a distruge și a arde tot ce găseau. Cu excepția lucrurilor din argint, aur, bronz și fier.

Citește Iosua 6:1. Îți poți imagina ce au simțit oamenii din Ierihon privind timp de șase zile cum armata israelită și preoții care purtau chivotul au mărșăluit în jurul cetății? În afară de tropo- tul picioarelor în marș, singurul sunet care se mai auzea era cel al trâmbițelor. Erau înspăimântați.

Apoi a venit ziua a șaptea. Oamenii de pe ziduri au început să numere de câte ori a dat armata israelită semnalul de învăluire a cetății, mărșăluind în jurul ei. Al șaptelea marș s-a încheiat cu un strigăt de luptă înfricoșător. Și, instantaneu, zidurile s-au prăbușit – toate, cu excepția locuinței lui Rahav. Ce au făcut cei doi spioni? Iosua 6:23. Atât Rahav, cât și spionii își respectaseră promisiunile. 

Gândeşte-te:

Câte armate au fost la Ierihon? În afară de armata lui Israel, ce altă armată mai era acolo? Iosua 5:14. Crezi că Satana și îngerii lui răi erau și ei prezenți? A cărei armate a fost, de fapt, victoria? Știai că, mai degrabă decât să-l lase pe Satana să te facă să alegi să păcătuiești, Isus Își va trimite întreaga armată să lupte pentru tine? El are și astăzi aceeași putere ca pe vremea lui Iosua.

Probleme la hambarul Hildei – I - de Yvonne Durst

Hilda era o bătrânică ce trăia la o fermă pe malul unui lac. Soțul ei murise cu mulți ani în urmă. Iar ea, chiar dacă era îndoită de spate din cauza durerilor de reumatism, tot locuia singură la marea și vechea lor fermă.

Hilda nu avea copii, dar fratele ei și nepoții veneau să o ajute cu treburile de la fermă primăvara și vara. Își iubea cei trei câini collie și avea grijă de vacile și de găinile ei. Dar cel mai mult iubea Biblia, Îl iubea pe Isus și avea încredere în El. Vechiul hambar al Hildei se afla pe povârnișul unui deal. În partea din susul dealului ținea fânul și grânele. Pe ușile mari din partea aceea a hambarului intrau utilajele agricole. Dar Hilda intra pe din vale, unde ținea animalele în lunile lungi, reci și înzăpezite de iarnă.

În fiecare dimineață și seară, Hilda o lua pe potecuța spre hambar. Animalele se bucurau întotdeauna să o vadă, știind că urmează să le hrănească. O scăriță ducea în susul hambarului. De acolo, le arunca baloți de fân și găleți de grâu. Apoi cobora la ele. Venea la rând treaba murdară de a curăța bălegarul și de a mătura gunoiul de la găini din noaptea trecută. Vonnie, prietena Hildei, locuia la o fermă de partea cealaltă a lacului, la o distanță mică. Ea a povestit așa:

Într-o dimineață rece de iarnă, după ce am mâncat micul dejun și am terminat treburile prin casă, am avut dintr-odată sentimentul că trebuie să merg să o vizitez pe Hilda. Aș fi preferat să stau acasă, la căldură, dar gândul nu îmi dădea pace. Am înaintat anevoie pe drumul înzăpezit care ocolea lacul până la casa Hildei. Când am bătut la ușă, nici câinii nu au lătrat, și nici ea nu a venit să îmi deschidă. Am strigat-o tare, dar niciun răspuns. „Sigur e încă în hambar”, m-am gândit, așa că am luat-o într-acolo. De data asta, când am deschis ușa grajdului, câinii au început să latre. Vacile mugeau și găinile erau tot în cuibar. Ciudat.
– Hilda! Eu sunt! am strigat. Tot niciun răspuns. Mă întrebam oare ce pățise. Pentru că imediat mi-am dat seama că nu hrănise animalele și găinile. Ce ciudat! Am intrat în hambar și câinii au dat din coadă a recunoaștere. La primul pas, m-am trezit într-o băltoacă. Era clar că Hilda avea mari probleme cu hambarul. Pardoseala era inundată cu apă foarte murdară și urât mirositoare. Ca să înaintez, mi-am ridicat poalele. Vacile s-au dat la o parte și m-am luat după câini, care m-au dus direct la Hilda.

Iat-o, aplecată și cu o cheie în mână. S-a întors surprinsă către mine, fără să rostească vreo vorbă. Și mi-am putut da seama, din privirea ei, că se bucura foarte mult să mă vadă. (Va urma)