Gemenii care nu semănau

Trecuseră mai mulți ani de când Isaac și Rebeca s-au căsătorit. Avraam îi dăduse toate bogățiile sale lui Isaac și, în cele din urmă, a murit. Câți ani avea Avraam cel credincios când a murit? Geneza 25:7 Deja Isaac și Rebeca îi învățau pe oameni despre Dumnezeul cel viu din ceruri și despre minunata Sa Lege. Dumnezeu l-a binecuvântat pe Isaac, și el se ruga în fiecare zi. El înălța o rugăciune specială pentru Rebeca. Fiindcă ea încă nu avea copii, Isaac L-a rugat pe Dumnezeu să-i dea Rebecăi un copilaș. Dumnezeu a răspuns rugăciunii lui și curând Rebeca și-a dat seama că urma să aibă un copil. Însă, după un timp, Rebeca a început să se îngrijoreze, așa că s-a rugat lui Dumnezeu. Ce i-a spus Dumnezeu Rebecăi? Geneza 25:23

Ceea ce i-a spus însemna că ea urma să aibă doi băieței și că cel mai mic avea să obțină dreptul de întâi născut. Ce era dreptul de întâi născut? Era un cadou special care conținea o binecuvântare specială de la Dumnezeu și o parte mai mare din bogățiile tatălui.

De obicei, dreptul de întâi născut îi revenea băiatului celui mai mare din familie. În mod normal, fratele cel mare era bucuros să primească acest drept de întâi născut și abia aștepta ziua când tatăl lui avea să se roage pentru el și să-i dea binecuvântarea specială a lui Dumnezeu. Apoi, misiunea lui urma să fie aceea de a-și îndruma familia să se închine lui Dumnezeu și să asculte de El, așa cum făcuse și tatăl lui. Isaac și Rebeca așteptau cu nerăbdare ca cei doi bebeluși ai lor să vină pe lume. Cu cine aveau ei să semene?

Rebeca a avut băieți gemeni, după cum spusese Dumnezeu. Știi ce sunt gemenii? Sunt niște bebeluși care se nasc în același timp. Uneori ei sunt identici, adică arată la fel, iar alteori sunt diferiți. Dumnezeu i-a spus Rebecăi că băieții ei gemeni vor fi foarte diferiți. Și chiar așa au fost. Cum arăta primul bebeluș și care era numele lui? Geneza 25:2 Cel de-al doilea bebeluș nu avea păr pe piele și i-au pus numele Iacov.

Pe măsură ce Iacov și Esau creșteau, părinții lor îi învățau despre Dumnezeu. Ei le-au spus băieților despre Legea lui Dumnezeu și că, dacă ascultă de Dumnezeu și fac lucrurile plăcute Lui, o să fie fericiți.

Dar, chiar dacă au avut aceiași părinți și au fost învățați aceleași lucruri despre Dumnezeu, Iacov și Esau au făcut alegeri foarte diferite. Iacov a ales să-L iubească și să-L asculte pe Dumnezeu și pe părinții lui. El se gândea în primul rând la ceilalți și la cum să-i facă fericiți. Era un băiat harnic și îi plăcea să ajute în grădină și să aibă grijă de oi. Îi plăcea să îi ajute pe părinții lui pe acasă și era foarte amabil cu ei. Dar Esau nu a vrut să asculte de Legea lui Dumnezeu sau să îi ajute pe părinții lui. El a ales să se gândească doar la el însuși și la distracție. El nu avea răbdare. Nu îi plăcea să aștepte. Așa că s-a făcut vânător. Cât de diferiți erau gemenii!

Isaac și Rebeca i-au învățat pe băieții lor despre dreptul de întâi născut. Cel care îl primea, urma să fie preotul familiei sale și să-și învețe familia să se închine la Dumnezeu și să Îl asculte. Trebuia să fie un bun exemplu pentru ceilalți și, într-o zi, prin familia lui, Isus, Fiul lui Dumnezeu, avea să Se nască în lumea noastră. Iacov îl asculta pe tatăl lui cu atenție când vorbea despre dreptul de întâi născut. Cât de mult își dorea să aibă această binecuvântare! Se gândea în fiecare zi la dreptul de întâi născut și la o modalitate prin care să îl obțină. Însă știa că Esau era fiul mai mare și că dreptul de întâi născut îi aparținea lui.

Într-o zi, când s-a întors acasă de la vânătoare, Esau era foarte obosit și înfometat. El a simțit mirosul unei mâncări pe care fratele lui o pregătea și i-a cerut lui Iacov să-i dea ceva de mâncare. Ce a zis Iacov? Geneza 25:31 Avea să-și dea Esau dreptul de întâi născut pe o farfurie cu mâncare? Lui Esau îi era foarte foame și se gândea mai mult la clipa prezentă decât la viitor. Ce a ales să facă? Geneza 25:33,34 Când i-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov, Esau a demonstrat că o farfurie cu mâncare era mai importantă pentru el decât binecuvântarea specială a lui Dumnezeu. Ce alegere regretabilă a făcut Esau! 

Pe măsură ce îmbătrânea, Isaac se tot gândea la binecuvântarea dreptului de întâi născut. Știa că Dumnezeu îi spusese că Iacov trebuia să aibă acest drept. De asemenea, știa și că lui Esau nu-i păsa de dreptul de întâi născut și că încălcase una din regulile acestui drept. El se căsătorise cu două femei care se închinau la idoli. Acestea le creaseră multe probleme lui Isaac și Rebecăi. Isaac mai știa și că Rebeca și Iacov aveau să-i reamintească să nu îi dea lui Esau binecuvântarea dreptului de întâi născut. Așadar, Isaac s-a hotărât să îi dea în secret binecuvântarea lui Esau.

Într-o zi, Isaac l-a chemat pe Esau în cortul lui. Ce i-a cerut să facă? Geneza 27:3,4 Isaac și-a făcut planul să mănânce din mâncarea adusă de Esau și să-i dea binecuvântarea de întâi născut. Esau s-a bucurat. Pe el nu-l interesa închinarea la Dumnezeu, ci dorea averea tatălui său. Bucuros, el a mers în pădure să vâneze. Isaac nu știa că Rebeca ascultase tot ce i-a zis el lui Esau. Ea era îngrijorată deoarece știa că Dumnezeu dorea ca Iacov să aibă dreptul de întâi născut. Fără să-L întrebe pe Dumnezeu ce să facă, ea s-a gândit repede la un plan. Ce i-a spus ea lui Iacov? Geneza 27:9,10.

Rebeca i-a cerut lui Iacov să mintă și să se prefacă a fi Esau. Isaac era aproape orb, deci nu putea vedea foarte bine. Avea să creadă că Iacov era Esau și să-i dea lui Iacov binecuvântarea de întâi născut. A fost o idee bună? Ce ar fi trebuit să facă Iacov?

Rebeca, mama lui Iacov, a încercat să-l determine pe Iacov să se prefacă a fi Esau și să-l păcălească pe tatăl lui ca să obțină binecuvântarea. La început, lui Iacov nu i-a plăcut ideea mamei lui. El știa că este întotdeauna greșit să te prefaci sau să spui o minciună. Și, dacă tatăl lui ar fi descoperit că el se prefăcea că este Esau, Iacov ar fi obținut un blestem în loc de o binecuvântare.

Deși nu a vrut să mintă, în cele din urmă Iacov a acceptat. Ce alegere îngrozitoare! Rebeca a pregătit mâncarea care îi plăcea lui Isaac. Apoi, ea a luat niște piei de capră, pline de păr, și le-a pus pe brațele și pe gâtul fără păr ale lui Iacov. În felul acesta, când avea să-i pipăie brațele lui Iacov, Isaac avea să creadă că este Esau. Ce altceva i-a mai dat ea lui Iacov să-și pună pe el? Geneza 27:15

Îmbrăcat în hainele lui Esau și acoperit cu pieile de capră, Iacov a dus mâncarea în cortul tatălui său. Isaac a întrebat:

— Cine ești tu, fiule? Imediat, Iacov a mințit:
— Eu sunt Esau, fiul tău cel mare; am făcut ce mi-ai spus. Apoi, el i-a cerut tatălui să mănânce și să-l binecuvânteze. La început, Isaac l-a luat la întrebări pe Iacov:
— Cum, ai și găsit vânatul, fiule? Din nou, Iacov a mințit și a spus că Dumnezeu îl ajutase. O minciună atrage mereu o altă minciună, nu-i așa? Întotdeauna este cel mai bine să spui adevărul și-atât.

Iacov se afla în cortul tatălui său, prefăcându-se că este Esau. El spera că tatăl lui îi va da binecuvântarea de întâi născut. Spusese deja câteva minciuni. Apoi, Isaac i-a cerut să vină mai aproape. Isaac l-a pipăit și a simțit părul de capră de pe gâtul și brațele lui Iacov. Ce i-a spus Isaac apoi? Geneza 27:22

Isaac a întrebat din nou:
— Tu chiar ești fiul meu Esau?
— Eu sunt, a mințit Iacov din nou. Iacov i-a dat tatălui său mâncarea și acesta a mâncat-o. Apoi, Isaac i-a dat binecuvântarea de întâi născut pe care Iacov și-o dorea atât de mult. La scurt timp după ce Iacov a ieșit din cortul tatălui său, Esau s-a întors acasă. Chiar dacă el își vânduse dreptul de întâi născut, acum și-l dorea. L-a rugat pe tatăl său să mănânce din mâncarea pe care i-o adusese și apoi să-i dea binecuvântarea de întâi născut. Îți poți imagina cât de surprins a fost Isaac să audă vocea lui Esau?

Tremurând, bătrânul tată orb a întrebat:
— Cine ești tu?
— Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau, a răspuns el. Ce i-a spus Isaac apoi? Geneza 27:33

Cât de dezamăgit a fost Esau! Își pierduse dreptul de întâi născut în favoarea fratelui său mai mic. Chiar dacă era om mare, el a plâns foarte mult. Ce i-a cerut tatălui său? Geneza 27:38 Era prea târziu. Esau nu apreciase dreptul de întâi născut și acum îi fusese dat fratelui său mai mic.

Iacov obținuse binecuvântarea dreptului de întâi născut, dar minciuna lui avea să-i aducă tristețe și probleme pentru tot restul vieții. O să aflăm mai multe săptămâna următoare.

Este cel mai bine să spunem întotdeauna adevărul? Este adevărat că o minciună spusă ne face să spunem o altă minciună mai ușor?

Când mințim, pe cine rănim? Pe noi? Pe părinți? Pe ceilalți oameni? Pe Dumnezeu? Poate o minciună să ne facă rău, chiar dacă nimeni nu o descoperă?

Pot ceilalți oameni să aibă încredere în noi dacă noi nu spunem mereu adevărul? Ne va ajuta Dumnezeu să ne aducem aminte să spunem întotdeauna adevărul?

Spune Dumnezeu mereu adevărul? Deoarece Dumnezeu spune mereu adevărul, putem noi să ne încredem tot timpul în El?

Drăguţa şi Frumuşelul - Partea II. De Amy Sherrard

… două păsări care au locuit cu familia Sherrard, o familie de misionari în Singapore și în Filipine.

Penele de pe aripile Frumușelului erau tunse ca ale Drăguței, iar el se bucura să iasă din colivie pentru a face un pic de mișcare. Când cineva din familie apropia de el un deget, Frumușelul sărea ușor pe el, ciripind și vorbind. Familia îl iubea foarte mult. Dar cu Drăguța lucrurile stăteau altfel.

Ușa de la colivia păsărilor trebuia să fie ridicată pentru ca cineva să curețe colivia și să umple vasele cu apă și mâncare sau pentru ca păsările să zboare puțin afară din colivie. Însă când cârligul nu a mai funcționat, ușa nu mai stătea deschisă singură. Cineva trebuia să o țină ca să stea ridicată.

Drăguței nu îi plăcea să aștepte deloc. Curând a descoperit că, dacă își punea ciocul la baza ușii de la colivie și o împingea în sus cu capul, ea putea să deschidă ușa. Iar dacă făcea această schemă suficient de repede, putea să zboare afară din colivie înainte ca ușița să se închidă din nou. Însă, dacă nu reușea, ușa venea peste ea înainte să iasă de tot din colivie.

De durut, n-o durea, dar, în timp ce se zbătea și se căznea să iasă, se ciorovăia de parcă ce se întâmpla era din vina altcuiva. Frumușelul obișnuia să asiste la întreaga scenă, dar niciodată nu încerca să deschidă ușița. El era o mică pasăre foarte politicoasă, spre deosebire de Drăguța.

Drăguței îi plăcea foarte mult un lucru care, din păcate, o făcea să dea de bucluc de multe ori. Îi plăcea să stea pe umerii lui Mami când aceasta era ocupată în bucătărie. Odată, când chiuveta era plină cu clăbuci pufoși de la detergentul de vase, Drăguței i se părură atât de inofensivi și interesanți, încât decise să plonjeze drept în ei. Mami o scoase imediat, dar Drăguța strănuta, își scutura capul și se ciorovăia de parcă ce se întâmplase era din vina lui Mami. Într-o altă ocazie, Drăguța se tot apleca în timp ce stătea pe umărul lui Mami. Nu voia să-i scape nimic din ce se întâmpla în bucătărie.

— Dacă ești prea curioasă, s-ar putea să dai de necazuri mari, o avertiză Mami pe Drăguța, în timp ce punea o mână de ceapă tocată într-o tigaie fierbinte. Bineînțeles, Drăguța își pierdu echilibrul și se rostogoli exact în tigaie. Mami o scoase imediat de acolo și verifică grijulie dacă nu se arsese la piciorușe. Din fericire, era bine, n-avea nimic. Dar, ca de obicei, Drăguța începu să se ciorovăiască de parcă ar fi căzut din cauza lui Mami.

Adesea, Dena sau Sherry deschidea robinetul de la chiuveta din bucătărie pentru ca apa să curgă ușor. Drăguța era sigură că acel jet subțire de apă era un fel de sfoară care atârna de robinet și niciodată nu renunța la ideea de a o apuca.

Un lucru pe care fetele l-au învățat a fost cum să le facă baie păsărelelor. Au pus niște apă în boluri mari, după care au adăugat bucățele de salată. Drăguța și Frumușelul săreau pe salată și fâlfâiau încoace și-ncolo, stropind cu apă și udându-se. Întorși în colivia lor, își scuturau și își aranjau penele cu ciocul, îndreptându-le pe toate, cu grijă, în sensul lor de creștere.