O soţie pentru Isaac

I-a fost foarte greu lui Avraam să se supună când Dumnezeu i-a cerut să urce pe muntele Moria și să-l aducă jertfă pe fiul lui, Isaac? Da. Dar Dumnezeu l-a ajutat să asculte și i-a dat un berbec de jertfă în locul lui Isaac. Cât de fericiți au fost Avraam și Isaac în timp ce mergeau împreună spre casă!

Când Sara a îmbătrânit și a murit, Isaac a simțit foarte mult lipsa mamei lui. Și Avraam era foarte bătrân. Geneza 24:1 El știa că mai trebuia să facă un lucru foarte important înainte să moară. Pe vremea lui Avraam, părinții înțelepți îi ajutau pe copiii lor să aleagă persoana cu care să se căsătorească. Iar Isaac nu avea încă o soție. Așa că Avraam s-a rugat lui Dumnezeu pentru problema aceasta, și Isaac aștepta răbdător ca tatăl lui să-l îndrume.

Avraam știa că toate femeile din Canaan se închinau la idoli. Dacă Isaac s-ar fi căsătorit cu o astfel de femeie, ea ar fi vrut ca Isaac să se închine și el la idoli. Isaac era afectuos și dorea să-i facă fericiți pe alții, așa că i-ar fi fost ușor să o facă fericită pe soția lui și să o lase să facă ce dorea.

Dumnezeu dorea ca Isaac să fie așa cum era tatăl lui și să-i învețe pe alții cum să asculte de Legea Sa. Prin urmare, era foarte important pentru el să își găsească soția potrivită. Isaac trebuia să se căsătorească cu cineva care avea să-l ajute să asculte de Legea lui Dumnezeu.

Ce putea să facă Avraam? Cum putea el să găsească soția potrivită pentru Isaac?

Avraam se ruga pentru găsirea unei soții potrivite pentru fiul său, Isaac. El nu dorea ca Isaac să se căsătorească cu cineva care se închina la idoli. Isaac era un băiat special pentru că Dumnezeu dorea ca el să îi învețe pe alții despre adevăratul Dumnezeu și cum să asculte de Legea Sa. Isaac avea nevoie de o soție care să îl ajute la aceasta.

Când se ruga, Avraam se gândea la familia tatălui său, care locuia în îndepărtata cetate numită „cetatea lui Nahor”. Unii oameni totuși se închinau la idoli, dar câțiva încă Îl iubeau și Îl ascultau pe Dumnezeu. Poate că în cetatea lui Nahor se afla o tânără care Îl iubea pe Dumnezeu și care ar fi fost dispusă să își lase familia și să vină în Canaan pentru a se căsători cu Isaac.

Avraam l-a chemat pe Eliezer, slujitorul lui cel mai bătrân. Ce i-a cerut Avraam să facă? Geneza 24:3,4 Avraam i-a spus lui Eliezer să nu aleagă o tânără din Canaan, ci să meargă în cetatea lui Nahor, unde trăia familia lui, și să aleagă de acolo o soție pentru Isaac. Și Eliezer i-a promis lui Avraam că așa va face. Eliezer știa că ceea ce îi ceruse Avraam era foarte greu și că doar Dumnezeu putea să îl ajute să facă alegerea înțeleaptă.

Eliezer a fost gata de plecare imediat. A luat cu el zece cămile pentru ca tânăra fată și ajutoarele ei să poată veni cu el la întoarcere. A mai luat și câteva cadouri pe care să i le dea fetei și familiei ei. În scurt timp era deja pe drumul spre cetatea lui Nahor.

În timp ce călătorea, Eliezer se gândea și se ruga. Știa că fata pe care avea să o aleagă urma să fie un mare ajutor pentru Isaac și pentru mulți alți oameni. Cum avea el să aleagă fata potrivită dintre niște oameni pe care nu îi mai întâlnise niciodată? El și-a amintit de promisiunea lui Dumnezeu: „Dumnezeu… va trimite pe Îngerul Său înaintea ta.”

Eliezer a călătorit spre cetatea lui Nahor. Când a ajuns, el s-a oprit lângă o fântână, în afara cetății. Era seară, așa că putea vedea cum femeile veneau din cetate pentru a scoate apă din fântână. Apoi, Eliezer s-a rugat. Ce i-a cerut el lui Dumnezeu? Geneza 24:12-14

Chiar atunci, Eliezer a observat o tânără frumoasă care avea un urcior pe umăr. Ea a venit la fântână, și-a umplut urciorul cu apă și apoi s-a întors spre casă. Părea să fie diferită de celelalte fete. Ce amabilă și politicoasă era! Eliezer a alergat spre ea. Când el i-a cerut politicos: „Te rog, dă-mi să beau puțină apă din vadra ta!”, ea i-a dat bucuroasă să bea.

Eliezer se întreba ce avea să spună mai departe tânăra fată, atât de amabilă. Avea ea să se ofere să scoată apă și pentru cele zece cămile ale lui? Geneza 24:19,20

Dumnezeu a răspuns imediat la rugăciunea lui. Uitându- se la fată cum muncea, Eliezer putea spune despre ea că e o muncitoare puternică, rapidă și voioasă. Oare aceasta era fata pe care Dumnezeu o alesese ca să-i fie soție lui Isaac? 

Eliezer, slujitorul lui Avraam, se afla lângă fântână, aproape de cetatea lui Nahor, și privea la tânăra care scotea apă pentru cămilele sale. Ea era foarte amabilă și mai era și harnică. A continuat să aducă apă de la fântână până ce și ultima cămilă a băut suficient.

Eliezer a răsplătit-o pentru munca ei, dându-i câteva cadouri din cele pe care le adusese. I-a spus că venea din partea familiei lui Avraam, iar apoi a întrebat-o dacă putea să petreacă noaptea în casa tatălui ei. Fata i-a spus că numele ei era Rebeca. Ea era fata lui Betuel, nepotul lui Avraam. Dumnezeu îl condusese pe Eliezer chiar la familia pe care Avraam îl rugase să o găsească!

Rebeca a alergat spre casă și a dus vestea emoționantă despre un bărbat din familia lui Avraam care aștepta la fântână și care avea nevoie de un loc în care să doarmă peste noapte. Apoi, ea i-a arătat familiei ei cadourile pe care acesta i le dăduse.

Laban, fratele Rebecăi, s-a grăbit să meargă la fântână ca să-l întâlnească pe Eliezer și să-l aducă la ei acasă. Laban s-a asigurat că toate cămilele aveau paie ca să mănânce și un loc de odihnă. Apoi, cei doi bărbați s-au dus în casă. Masa era gata, dar Eliezer nu dorea să mănânce încă. Ce a vrut el să facă mai întâi? Geneza 24:33

Eliezer se afla în casa lui Betuel, tatăl Rebecăi, și le-a zis gazdelor lui:

— Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus. Cu toții au fost de acord să asculte ce avea el de spus. Eliezer i-a spus familiei Rebecăi despre Avraam și despre Isaac.
— Eu sunt slujitorul lui Avraam. Domnul l-a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu, a început el, după care le-a spus că, atunci când Avraam era foarte bătrân, Dumnezeu i-a dat un fiu special pe nume Isaac, căruia Avraam avea să-i dea tot ce îi aparținea.

Apoi, Eliezer le-a spus că Avraam l-a trimis în cetatea lui Nahor ca să-i găsească o soție lui Isaac. Le-a explicat că Isaac nu se putea căsători cu o fată din Canaan, pentru că acele fete nu Îl iubeau pe Dumnezeu și nu I se închinau. Atunci, Eliezer i-a spus familiei Rebecăi despre rugăciunea de la fântână și despre modul în care Dumnezeu i-a răspuns imediat. Rebeca și familia ei ascultau cu atenție tot ce spunea Eliezer. Când a terminat, el i-a întrebat pe părinții și pe fratele Rebecăi dacă sunt de acord ca Rebeca să se căsătorească cu Isaac. Ce au spus ei? Geneza 24:50,51

Când a auzit răspunsul lor, Eliezer s-a rugat din nou și I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru că i-a răspuns la rugăciune atât de repede. Apoi, el a deschis restul cadourilor pe care le adusese și le-a dat Rebecăi și familiei ei. După aceea au mâncat împreună. Cât de fericiți trebuie să fi fost cu toții!

Dimineața următoare, după un somn odihnitor, Eliezer le-a spus rudelor Rebecăi că dorește să se întoarcă în Canaan cât mai repede. Știa cât de fericit va fi Avraam când va auzi cum a răspuns Dumnezeu rugăciunii sale!

Așadar, părinții și rudele Rebecăi au întrebat-o dacă este dispusă să își lase căminul și să meargă în Canaan să se căsătorească cu Isaac. Ce a spus ea? Geneza 24:58 Îți poți imagina cât de fericit a fost Eliezer să audă o veste atât de bună?

Rebeca și-a împachetat în grabă lucrurile. A luat-o cu ea și pe Debora, doica ei, și câteva slujitoare ca să o ajute în noua ei casă. Apoi s-au urcat pe cămilele pe care le adusese Eliezer și au început călătoria cea lungă spre Canaan. Au călătorit în fiecare zi. Era seară când, în sfârșit, au ajuns în Canaan. Rebeca a văzut un om plimbându-se pe câmpul din apropiere.

„Cine este omul acesta care vine pe câmp, înaintea noastră?”, a întrebat Rebeca. Eliezer i-a spus că este Isaac. El se dusese să se roage pe câmp, la sfârșitul zilei. Când s-a dat jos de pe cămilă, Eliezer le-a povestit lui Avraam și lui Isaac despre modul în care Dumnezeu îl ajutase să o găsească pe Rebeca. Toți erau foarte fericiți, I-au mulțumit lui Dumnezeu și I-au adus laude.

Isaac și Rebeca s-au căsătorit. Biblia ne spune că Isaac a iubit-o pe Rebeca și „a fost mângâiat pentru pierderea mamei sale”. Nu-i așa că Dumnezeu a fost bun când l-a condus pe Eliezer direct la soția potrivită pentru Isaac?

De ce l-a trimis Avraam pe Eliezer în călătoria aceea lungă? Erau multe fete drăguțe unde locuia Isaac.

De ce nu a vrut Avraam ca Isaac să se căsătorească cu una dintre ele? Îl iubeau acele fete pe Dumnezeu? Este bine să ne căsătorim cu cineva care nu Îl iubește pe Dumnezeu? Cum a știut Eliezer că Rebeca era un ajutor bun și plin de voioșie?

Eliezer L-a rugat pe Dumnezeu să îl ajute să aleagă fata potrivită. Crezi că te va ajuta și pe tine să faci alegeri bune? Cum ești tu un ajutor bun și voios pentru mami și tati? În câte moduri îi poți ajuta pe părinții tăi?

Drăguţa şi Frumuşelul - Partea I. De Amy Sherrard

… două păsări care au locuit cu familia Sherrard, o familie de misionari în Singapore și în Filipine.

Dena și Sherry erau două fete care locuiau cu părinții lor. Aceștia erau misionari în două țări îndepărtate, Singapore și Filipine. Părinții lor le învățau să fie respectuoase, astfel că ele nu li se adresau celorlalți misionari pe numele mic. Întotdeauna li se adresau persoanelor mai mari cu „unchiule” sau „mătușa”. Unchiul Jack și Mătușa Olivine erau prietenii speciali ai Denei și ai lui Sherry și părinților lor.

Într-o zi, în timpul unei vizite, Unchiul Jack a întrebat:

— Nu credeți că Drăguța voastră are nevoie de un prieten ca să nu mai fie singură? Drăguța, o femelă de peruș alb, nu se simțise niciodată singură, nici măcar un pic. Dar Dena și Sherry erau încântate de ideea de a mai avea încă un animal de companie în casă. Sherry încercase de multe ori să strecoare pe furiș un broscoi în baia lor și să-l pună în cadă, dar Mami îi descoperise întotdeauna, iar Sherry și broscoiul fuseseră nevoiți să iasă înapoi pe ușă.
— Drăguța stă în colivia ei frumoasă și mare, încuviință mama, așa că avem suficient spațiu și pentru o a doua pasăre. Care este numele ei?
— Nu este o „ea”, zise Mătușa Olivine. Este un „el”, și noi l-am numit „Frumușelul”. Este foarte blând și chiar a învățat să vorbească puțin. Fetele erau încântate. Încercaseră s-o convingă pe Drăguța să vorbească, dar ea nu coopera. Putea să ciripească bucuroasă și să se ciorovăiască, dacă simțea ea că este cazul. Însă, oricât de mult au încercat fetele, Drăguța nu vorbea pe „limba” oamenilor, ci doar pe „limba” păsărilor. Poate că Frumușelul putea s-o convingă să învețe să vorbească.
— Ce știe Frumușelul să spună? doriră fetele să știe.
— Păi poate să spună: „Eu pot vorbi pe limba oamenilor. Tu poți să vorbești, vorbești, vorbești?” Unchiul Jack râse.
— Ar trebui să spună: „Tu poți să vorbești pe limba păsărilor?” dar, până în prezent, n-a vrut să învețe restul cuvintelor pe care ar trebui să le zică. Tuturor li se păru foarte amuzant, iar familia vru să știe totul despre noua pasăre.
— Ce culoare are? întrebară ei. S-au bucurat când Mătușa Olivine le zise că penele lui erau de un verde frumos.
— Întrucât în curând ne vom întoarce în Statele Unite, trebuie să găsim o casă pentru Frumușelul, iar noi ne-am gândit la voi. Și se pare că și voi vreți să-l luați.

Și toată familia a spus „da” în același timp. Când l-au adus pe Frumușelul și l-au pus în colivia cea mare, cele două păsări s-au uitat una la alta pentru o vreme. Apoi, Frumușelul s-a agățat de capătul celălalt al barei de lemn pe care stătea Drăguța. Foarte încet, el s-a apropiat de ea, ciripindu-i un amical „Bună” pe limba păsărilor. Drăguța nu s-a mișcat.

În cele din urmă, Frumușelul s-a așezat chiar lângă ea. Drăguța și-a înclinat capul și s-a uitat la el cu atenție. Apoi, Frumușelul cel inteligent i-a spus Drăguței chiar la ureche: „Sunt o pasăre drăguță. Eu pot…” Dar înainte să termine, Drăguța i-a tras una cu ciocul, fără însă să-l doară vreun pic pe Frumușelul. Doar l-a speriat atât de tare, încât a zburat pe o altă bară de lemn și a stat acolo, gândindu-se la ce i se întâmplase. Membrii familiei nu au putut să nu râdă. Nu-și făceau griji, deoarece știau că Drăguța și Frumușelul vor învăța să se înțeleagă foarte bine. Și chiar așa s-a și întâmplat.