Iacov primește un nume nou

Ca să primească binecuvântarea de întâi născut, Iacov îl mințise de multe ori pe Isaac, bătrânul lui tată. El obținuse binecuvântarea întâiului născut, dar nu era fericit. În schimb, se simțea vinovat și îi era teamă. Și, mai rău decât atât, când a descoperit că Iacov îi furase binecuvântarea de întâi născut, Esau a fost foarte supărat, atât de supărat încât și-a pus în gând să-l omoare pe fratele lui imediat după ce Isaac avea să moară.

Când a auzit despre planul îngrozitor al lui Esau, Rebeca a vorbit cu Iacov. Ce i-a spus să facă? Geneza 27:43,44 Dacă rămânea acasă, Iacov nu mai era în siguranță. Mama lui avea dreptate. El trebuia să fugă cât mai repede, ca să nu se mai întâmple și alte lucruri rele. Înainte ca Iacov să plece, Isaac l-a binecuvântat încă o dată și i-a spus să se ducă departe de tot, în cetatea Haran, unde locuia familia Rebecăi. Acolo putea să găsească o soție care să Îl iubească pe Dumnezeu și să I se închine Lui.

Iacov a plecat în grabă de acasă și a mers cât de repede a putut. Nu a luat-o pe drumurile pe care oamenii îl puteau vedea. Îi era teamă ca nu cumva cineva să îi spună lui Esau, fratele lui supărat, unde se afla el. Cât de singur și speriat se simțea!

Iacov se întreba dacă putea ajunge în Haran în siguranță. Erau oameni periculoși care poate ar fi vrut să-i facă rău. Deoarece păcătuise, el nu știa dacă Dumnezeu avea să-l mai ajute și să îl păzească.

Iacov fugea de Esau, fratele lui cel furios. Lui Iacov îi părea foarte rău pentru toate minciunile pe care le spusese. Se întreba dacă nu cumva pierduse binecuvântarea pe care Dumnezeu dorise să i-o dea. Satana l-a ispitit să creadă că Dumnezeu nu îl va mai ierta și nu îl va mai ajuta niciodată.

Dar îi uită Dumnezeu vreodată pe copiii Lui? Dacă păcătuim, El ne mai iubește? Bineînțeles că ne iubește! El este întotdeauna bucuros să ne ierte atunci când ne mărturisim păcatele. Iacov avea nevoie să știe că era iertat, iar Dumnezeu S-a gândit la un mod special prin care să-l ajute să înțeleagă acest lucru. Iacov a mers departe și tot mai departe de casa lui. În sfârșit, după două zile, s-a oprit să se odihnească. Cât de obosit trebuie să fi fost!

Era întuneric beznă și Iacov se simțea foarte singur și trist. El s-a rugat pentru că dorea ca Dumnezeu să-l ocrotească. A plâns și din nou I-a spus lui Dumnezeu cât de rău îi părea pentru păcatele sale groaznice. Apoi a cerut un mic semn că Dumnezeu nu îl părăsise.

După ce s-a rugat, Iacov s-a întins pe pământul tare. Ce a folosit el în loc de pernă? Geneza 28:11 În timp ce dormea, s-a întâmplat ceva minunat. Ce anume? Vom descoperi mâine.

Iacov dormea, departe de casă. Dumnezeu i-a auzit rugăciunea în care cerea mângâiere și iertare și, în acea noapte, i-a dat un vis deosebit. Ce a văzut Iacov? Geneza 28:12

Acea scară strălucitoare se sprijinea pe pământ, exact în locul în care Iacov stătea întins, și ajungea sus, sus, până la cer și la Dumnezeu. Mulți îngeri urcau și coborau pe ea. Ce priveliște încântătoare! Apoi, Iacov a auzit vocea lui Dumnezeu care îi vorbea. Dumnezeu a promis că îl va binecuvânta pe Iacov așa cum îi binecuvântase pe Avraam și pe Isaac. I-a mai spus și că, într-o zi, Isus, Dumnezeu Fiul, se va naște din familia lui. Acum Iacov știa sigur, sigur că Dumnezeu nu îl uitase. Cât de fericit era!

Dumnezeu i-a mai dat lui Iacov o altă făgăduință minunată. Se găsește în Geneza 28:15. Poți s-o spui deja pe de rost, din textul de memorat? Promisiunea lui Dumnezeu este și pentru tine. El vrea să fie cu tine și să te bincuvânteze. Când s-a trezit, Iacov nu s-a mai simțit singur și nu i-a mai fost frică. Dumnezeu îi răspunsese la rugăciune, așa că Iacov știa că nu era singur. Ce a spus el? Geneza 28:16

Scara din visul lui Iacov ne trimite cu gândul la Isus, care face legătura dintre noi și Dumnezeu Tatăl. Noi suntem despărțiți de Dumnezeu din cauza păcatului. Dar Isus a făcut în așa fel încât noi să putem lua legătura cu Dumnezeu și să avem putere să ascultăm de El. Cât de recunoscători Îi suntem!

Dumnezeu tocmai îi dăduse lui Iacov un vis special, cu o scară care ajungea până la cer. El și vorbise cu Iacov, care acum nu se mai simțea deloc singur.

Înainte să pornească din nou la drum spre Haran, Iacov a așezat bine piatra pe care o folosise ca pernă și a turnat untdelemn pe ea, adică un fel de ulei. Prin aceasta, el arăta că nu dorea să uite niciodată locul acela special. Voia să își amintească de faptul că Dumnezeu era cu el și i-a pus acelui loc special numele „Betel”, care înseamnă „Dumnezeu cu noi”. Apoi, Iacov s-a rugat. Ce I-a promis el lui Dumnezeu? Geneza 28:20-22

Când a răsărit soarele, Iacov și-a continuat lunga călătorie. În cele din urmă a ajuns la o fântână lângă cetatea Haran. Semăna cu fântâna la care, cu mult timp în urmă, Eliezer o întâlnise pe Rebeca, mama lui. Iacov a ajuns la fântână când păstorii își adăpau oile. Ce s-a întâmplat acolo? Geneza 29:4-6,9,12-14

Așadar, Dumnezeu îl condusese exact la familia mamei lui. Când Laban l-a invitat să locuiască acasă la el și să lucreze pentru el, Iacov a fost de acord să rămână.

În timp ce locuia acasă la Laban, Iacov s-a hotărât să se căsătorească cu Rahela, într-o zi. Ea se închina lui Dumnezeu, era amabilă și îi plăcea să ajute pe toată lumea. Era genul de fată pe care Isaac, tatăl lui Iacov, și-ar fi dorit-o de soție pentru fiul lui.

Iacov și Laban s-au înțeles ca Iacov să lucreze șapte ani, după care Laban avea să îi dea voie să se căsătorească cu Rahela. În timpul acesta, Iacov demonstra că era în stare să aibă grijă de ea când avea să devină soția lui. Dar, după ce au trecut cei șapte ani, Laban l-a înșelat pe Iacov și i-a dat-o de soție pe Lea, sora mai mare a Rahelei. Bineînțeles că lucrul acesta l-a supărat foarte tare pe Iacov. Dar, pentru că el încă voia să se căsătorească cu Rahela, Laban i-a zis să mai lucreze șapte ani și va putea să se căsătorească și cu Rahela. A fost o șmecherie foarte urâtă din partea lui Laban.

Crezi că Iacov și-a amintit de șmecheria urâtă pe care le-a făcut-o tatălui și fratelui său? Acum, Iacov avea două soții și câtă tristețe a cauzat acest lucru!

Iacov a lucrat din greu, zi și noapte, mai mult de 20 de ani, ca să aibă grijă de oile lui Laban. Însă acesta a fost foarte nedrept cu Iacov. Dumnezeu a văzut ce se întâmpla și l-a binecuvântat pe Iacov. În scurt timp, el a avut atât de multe animale, încât Laban și băieții lui erau invidioși.

Dumnezeu știa că invidia cauzează probleme, așa că i-a spus lui Iacov că era timpul să se întoarcă acasă la tatăl lui, în Canaan. Dar lui Iacov îi era teamă să plece, pentru că știa că Esau era încă supărat. Ce i-a promis Dumnezeu lui Iacov? Geneza 31:3

Iacov a ascultat imediat de Dumnezeu și a plecat din Haran. În timpul acesta, Laban se afla într-o călătorie. Deja Iacov avea o familie numeroasă, cu mulți copii. De asemenea, avea și multe animale, așa că trebuia să călătorească foarte încet și cu mare grijă.

În timp ce se apropia din ce în ce mai mult de casa tatălui său, Iacov nu putea să nu se gândească la minciunile pe care le spusese și la cât de supărat era Esau. El se simțea vinovat și îi era teamă. Într-o noapte s-a oprit și s-a dus singur într-un loc izolat și sălbatic. S-a rugat toată noaptea, cerându-I lui Dumnezeu să-l ierte, să-l binecuvânteze și să aibă grijă de el și de familia lui numeroasă.

Pe când se ruga, a apărut un om puternic și a început să se lupte cu el. Inițial, lui Iacov i-a fost frică și s-a gândit că acela era unul dintre soldații lui Esau. Dar, în timp ce se luptau, omul cel puternic i-a atins șoldul lui Iacov și i-a dislocat piciorul din încheietură. Apoi, Iacov și-a dat seama că omul acela nu era un dușman, ci era Isus, Dumnezeu Fiul.

Acum, Iacov Îl implora pe Dumnezeu să-l binecuvânteze, iar Dumnezeu i-a răspuns rugăciunii. L-a binecuvântat pe Iacov chiar atunci și i-a dat un nume nou. Ce nume i-a dat Dumnezeu lui Iacov? Geneza 32:28 Numele „Iacov” înseamnă „înșelător” sau „mincinos”. Iacov nu mai era un mincinos, așa că Dumnezeu i-a schimbat numele în „Israel”, care înseamnă „prințul lui Dumnezeu”.

Nu-i așa că cel mai bine este să nu mințim niciodată? Ne va ajuta Dumnezeu să spunem întotdeauna adevărul?

Când greșim, ne va ierta Dumnezeu dacă Îi spunem că ne pare rău cu adevărat? Ne iubește Dumnezeu chiar și când facem ceva rău, deși Îl întristează greșeala noastră? Ne poate ajuta Dumnezeu să știm ce să facem când oamenii nu sunt corecți cu noi?

Ar trebui să ne purtăm frumos cu ei, orice ar fi? Trimite Dumnezeu îngeri să vegheze asupra noastră? I-am mulțumit pentru ei și grija Lui?

 Drăguţa şi Frumuşelul - partea III. De Amy Sherrard

… două păsări care au locuit cu familia Sherrard, o familie de misionari în Singapore și în Filipine.

Drăguța, ești obraznică! bătu Sherry din picior, în timp ce flutura un pămătuf înspre pasărea care zbura înainte și înapoi pe o poliță așezată aproape de tavanul sufrageriei. Fetele voiau să meargă afară, dar nimeni nu avea voie să deschidă ușa de la intrarea principală când păsările nu se aflau în colivie. Ar fi fost foarte ușor ca ele să zboare afară și să se piardă.

Drăguța își înclină capul și se uită în jos la Sherry ca și când i-ar fi spus: „Nu mi-e teamă de pămătuful ăla! O să cobor când sunt pregătită!” Și, într-un sfârșit, a fost.

Evident, sosise timpul ca penele de pe aripile ei să fie tunse, lucru care nu îi producea, de altfel, nicio durere. Însă Drăguța părea întotdeauna să știe că, după ce i se tundeau aripile, nu mai putea să zboare atât de sus, așa că obișnuia să se ciorovăiască și să încerce să o lovească pe Mami cu ciocul ori de câte ori sosea momentul tunsului.

Într-o zi, pe când se jucau cu un tub de carton (ca tubul pe care este rulată hârtia de bucătărie), Denei și lui Sherry le veni o idee grozavă:
— Haide să-l punem pe podea și să convingem păsările să meargă prin el! Așa că aduseră cele două păsărele în locul în care se jucau. Când Dena îl puse pe Frumușelul la un capăt al tubului, acesta se uită spre tub, apoi se întoarse și plecă. Veni rândul Drăguței.
Ea privi în interiorul tubului, iar Dena strigă de la celălalt capăt:
— Haide, Drăguța, vino! Și Drăguța fugi repede spre ea.
— Ce pasăre deșteaptă! Spune-i să se întoarcă! zise Dena. Sherry o chemă din direcția opusă, și Drăguța se grăbi să ajungă la Dena. Amândouă fetele râseră și o lăudară. Drăguța învățase un alt artificiu, iar familia s-a amuzat de multe ori după aceea. În timp ce stătea la biroul ei, Mami corecta lucrările elevilor ei și scria niște scrisori. De obicei, Drăguței îi plăcea să se așeze pe umărul ei și să se uite în jur. Dar, într-o zi, Mami observă ceva pentru prima dată. Drăguța se apleca și o privea o vreme, apoi sărea pe birou pentru a arunca o privire mai îndeaproape.

În cele din urmă, Drăguța păși chiar mai aproape și privea cu atenție în timp ce Mami scria cu stiloul ei roșu. Mami își dorea să știe ce gândea mica pasăre. Oare Drăguța se întreba ce ieșea din stiloul acela? Poate că ea credea că ceea ce ieșea semăna cu un mic fir roșu. Când Drăguța încercă să ciugulească literele roșii, Mami pufni în râs și le strigă pe Dena și pe Sherry.
— Ia uitați-vă la Drăguța, le spuse ea fetelor, în timp ce punea o bucată nouă de hârtie pe birou și începu să scrie pe ea. Imediat Drăguța începu să facă tot posibilul să ciugulească ceea ce era sigură că era un fir roșu, ciudat. Cu toții avură parte de o porție bună de râs. Drăguța nu pricepu niciodată că „firul” care ieșea din stiloul lui Mami era cerneală adevărată.

Drăguța nu părea să epuizeze niciodată surprizele pentru membrii familiei în care trăia. Dar, într-o dimineață, ea le făcu tuturor parte de cea mai mare surpriză dintre toate. Vom păstra povestirea aceasta pentru săptămâna viitoare.