Hrană din cer

După ce a făcut ca apa de la Mara să fie dulce, Dumnezeu i-a condus pe israeliți într-un loc numit Elim. Acolo erau 12 izvoare de apă și 70 de palmieri. Stâlpul de nor s-a oprit și poporul și-a întins corturile. Ce plăcut era să vezi câțiva pomi și să bei apă proaspătă din belșug!

Dar, curând, a sosit timpul ca să pornească iarăși la drum, iar stâlpul de nor i-a condus pe israeliți mai departe în pustiu. Erau plecați deja de o lună din Egipt, iar mâncarea aproape li se terminase. Poporul se uita în jur la nisipul și la pietrele uscate și știa că nu există niciun loc prin apropiere unde să găsească mâncare pentru atâția oameni.

Apoi, chiar dacă încă mai aveau ceva de mâncare, israeliții au început să se îngrijoreze pentru viitor. Trebuiau ei să-și facă griji cu privire la ceva? Cine îi conducea și avea grijă de ei?

Israeliții Îl uitaseră iarăși pe Dumnezeu. Deși nu le era încă foame, ei au început să se plângă lui Moise și Aaron. Până și conducătorii au început să se vaite. Unii chiar au spus că ar prefera să fie sclavi în Egipt, unde aveau hrană din belșug! Exodul 16:3

Ce groaznic! În loc să se vaite, ce ar fi trebuit să facă oamenii? Nu ar fi fost mai bine să Îi mulțumească lui Dumnezeu pentru modul în care îi ajutase cu atâta dragoste până atunci? 

Israeliții se aflau în pustiu, îngrijorându-se cu privire la ce vor mânca atunci când hrana lor se va termina. Uitaseră că Dumnezeu le purta de grijă, așa că s-au plâns în gura mare la Moise și la Aaron. Ei au spus că voiau să mănânce niște carne. A auzit Domnul nemulțumirile lor? Exodul 16:8

Dumnezeu era trist că poporul Lui nu avea încredere în El după tot ce făcuse pentru el. Ce i-a spus Dumnezeu lui Moise? Exodul 16:12 Exact așa cum spusese Dumnezeu, multe prepelițe au zburat în seara aceea în tabăra israeliților, iar oamenii aveau toată carnea pe care erau în stare s-o mănânce.

Iar în următoarea zi, când s-au trezit și au mers afară, israeliții au văzut pe suprafața pământului niște bobițe albe care semănau cu bruma. Când au întrebat ce era aceea, Moise le-a spus că era pâinea pe care Dumnezeu promisese că le-o va trimite. Exodul 16:14,15 Poporul a gustat-o și a descoperit că era dulce – ca biscuiții cu miere. Oamenii au numit-o „mană” și au adunat-o cu nerăbdare în coșuri. Au dus-o în corturile lor și au măcinat-o, au făcut turte și au copt-o în tigaie. Era așa de gustoasă! Îți poți imagina cât de plăcut ar fi să mănânci hrana trimisă de Dumnezeu doar pentru tine? Apoi Moise le-a spus oamenilor să strângă mană suficientă doar pentru o zi. De ce? Dumnezeu intenționa să folosească mana pentru a-i învăța câteva lecții importante.

Așa după cum promisese, Dumnezeu le dăduse israeliților carne seara și mană dimineața. Ei au cules de zor mană și au gătit-o pentru micul dejun din acea zi. Avea un gust foarte bun, ca biscuiții cu miere. Apoi, Moise a început să le dea câteva instrucțiuni cu privire la mană. Le-a spus să adune câtă aveau nevoie doar pentru o zi. Nu trebuiau să pună nimic deoparte pentru a doua zi. Au ascultat toți? Exodul 16:20

Când cei care nu au ascultat s-au dus să mănânce micul dejun a doua zi, au văzut că mana pe care o păstraseră era plină de viermi și mirosea îngrozitor. Ei încă trebuiau să învețe să asculte de Dumnezeu, nu-i așa?

În timpul nopții, pe când poporul dormea, mana cădea ușor din cer pe pământ. Dimineața, oamenii trebuiau să se trezească devreme și să o adune înainte ca soarele să strălucească puternic. De ce?Exodul 16:21

Domnul a zis că va trimite mana în fiecare dimineață a săptămânii, cu excepția unei singure zile. În Sabat, în ziua a șaptea a săptămânii, nu avea să fie mană. Când a făcut lumea noastră, Dumnezeu a sfințit ziua a șaptea și a vrut ca poporul Lui să se odihnească în ziua aceea. Așadar Dumnezeu a trimis vinerea o cantitate dublă de mană și le-a spus oamenilor să strângă suficientă pentru două zile – pentru vineri și pentru sâmbătă.

În fiecare noapte de-a lungul săptămânii, Dumnezeu trimitea mană din cer pentru ca israeliții să mănânce. În fiecare dimineață, ei strângeau doar cât le era suficient pentru acea singură zi. Acum era vineri, și Dumnezeu le spusese să strângă o cantitate suplimentară de mană și să păstreze din ea pentru Sabat. Ce le-a mai cerut Dumnezeu să facă? Exodul 16:23

Israeliții trebuiau să gătească vinerea mana pe care doreau să o mănânce în Sabat. Și aceasta pentru a-și aminti că Dumnezeu nu voia ca ei să lucreze în ziua Lui cea sfântă de Sabat. Pe când erau sclavi în Egipt, mulți dintre ei uitaseră cum să sfințească Sabatul. Dumnezeu Se folosea de mană pentru a-i ajuta să-și amintească să nu lucreze în ziua de Sabat.  

Este important să învățăm și noi această lecție. Pentru a păzi Sabatul lui Dumnezeu ca zi sfântă trebuie să ne pregătim de vinerea. Ar trebui să gătim și să facem curățenie și alte treburi înainte să înceapă Sabatul, ca să putem fi gata să petrecem întreaga zi cu Dumnezeu.

Când oamenii L-au ascultat pe Dumnezeu și de vinerea au pus deoparte mană pentru Sabat, crezi că s-a stricat și a făcut viermi, cum se întâmplase în celelalte zile ale săptămânii? Versetul 24

O, nu! Dumnezeu o păstrase proaspătă și dulce pe toată durata nopții, și ei au avut mâncare gustoasă în Sabat. Aceea fusese o minune, nu-i așa?

Cum l-a ajutat Dumnezeu pe poporul Lui să-și aducă aminte că este important să sfințească ziua de Sabat? Folosind mana! De ce le-a spus Dumnezeu israeliților să strângă vinerea suficientă mană pentru două zile? Pentru că Dumnezeu nu a trimis mană în dimineața de Sabat. Și aceia care L-au ascultat pe Dumnezeu au avut mereu mâncare bună în Sabat.

Dar nu toți au ales să asculte de Dumnezeu. Unii dintre ei s-au gândit că nu conta dacă așteptau până în dimineața de Sabat, ca să strângă mană. Așa că nu au strâns mană în plus, după cum spusese Dumnezeu. Dimpotrivă, s-au trezit devreme în dimineața de Sabat și s-au dus să ia niște mană să mănânce. Dar crezi că au găsit ceva? Exodul 16:27

O, nu! Dumnezeu a făcut exact ce spusese că va face: nu a trimis mană în Sabat. Aceea era ziua Lui sfântă și dorea ca poporul să se odihnească. Oamenii care nu au ascultat nu au avut ce să mănânce în ziua aceea. Dar crezi că vinerea următoare și-au adus aminte să asculte?

Dumnezeu i-a văzut pe oameni mergând afară să strângă mană în Sabat. Ce i-a cerut lui Moise? Versetul 28 Dumnezeu dorea ca israeliții să păzească poruncile Lui și a continuat să le reamintească, netrimițând mană în Sabat. Observă Dumnezeu când noi nu ascultăm de poruncile Lui? Putem să-I fim pe plac atunci când sfințim Sabatul Lui? 

Dumnezeu le trimitea israeliților mană din cer ca ei să aibă ce să mănânce. El se folosea de ea pentru a le reaminti să păzească Sabatul. Nu voia ca poporul să facă vreo lucrare în acea zi. Dumnezeu știa că era nevoie de timp ca israeliții să învețe lecția aceea. Așadar, timp de 40 de ani, Dumnezeu a făcut câte trei minuni în fiecare săptămână, doar pentru a-i reaminti poporului Său Israel să păzească Sabatul. Care au fost ele?

Prima: Dumnezeu trimitea vinerea de două ori mai multă mană decât în oricare altă zi din săptămână, pentru ca israeliții s-o gătească de vinerea pentru Sabat. Așa ei nu trebuiau să lucreze gătind în Sabat.

A doua: Dumnezeu nu trimitea mană în ziua de Sabat. El o trimitea duminica, lunea, marțea, miercurea, joia și vinerea. Dar în nicio sâmbătă nu a trimis mană. Dumnezeu nu uită niciodată de Sabat și vrea ca nici noi să nu-l uităm.

A treia: Dumnezeu păstra mana dulce și bună când era pusă deoparte de vinerea pentru Sabat. Știm că era o minune, deoarece mana care era păstrată de pe o zi pe alta în restul săptămânii se strica și făcea viermi.

Citește ce spune Biblia despre mană în Psalmii 78:24,25. Biblia spune despre mană că era „grâu din cer”. Și, după cum israeliții aveau nevoie să mănânce mană în fiecare zi, și noi avem nevoie să petrecem în fiecare zi timp cu Isus. Poți citi despre acest lucru în Ioan 6:47-51.

De ce uneori este atât de greu să asculți? Este pentru că, în realitate, tu nu vrei să asculți? Uită vreodată Dumnezeu să aibă grijă de noi? Se asigură El că avem mâncare bună?
Dumnezeu a fost foarte răbdător cu israeliții. De ce? Este Dumnezeu răbdător și cu noi? Ce putem face în Sabat?
De ce nu ar trebui să lucrăm sau să ne jucăm cu lucrurile noastre obișnuite în Sabat? Când a creat Dumnezeu primul Sabat?

Motanul Nocturnel - Partea V. De Amy Sherrard

...un pisoi care a locuit cu familia Sherrard, o familie de misionari în Filipine.

Cineva îi oferise familiei lui Sherry și a Denei o sculptură mare ce reprezenta un bivol filipinez, dar unul dintre coarnele lui de lemn se rupsese. Așa că Tati luase niște lipici rezistent și a lipit cornul la loc. Nimeni nu și-ar fi dat seama că se rupsese. Dar Nocturnel știa.

Într-o zi, când se plimba pe lângă sculptura de lemn, s-a uitat la ea, și-a ridicat lăbuța și a lovit tare în cornul acela. Ce crezi că s-a întâmplat? Cornul s-a desprins din nou. Nu conta cât de bine încerca Tati să îl lipească la loc sau cât de tare era certat Nocturnel. Nimic nu îl reținea de la a lovi iarăși cornul. În cele din urmă, membrii familiei au lăsat pur și simplu cornul lângă săracul bivol și l-au iubit în continuare pe Nocturnel.

Într-o seară, Tati ședea în sufragerie, într- un scaun confortabil. Stătea cu un picior îndoit peste genunchiul celuilalt picior și această poziție formase un fel de gaură mare. Când Tati s-a uitat în jos, Nocturnel era acolo, privind la el prin gaură.

— Vino, Nocturnel! Sari! îl invită el, făcându-i semn cu mâna. Nocturnel nu avea nevoie de o a doua invitație. A sărit și a aterizat direct pe Tati. Învățase o nouă acrobație. După acest moment, dacă Tati se așeza în felul acela, ținând o revistă sau un ziar în față, Nocturnel sărea și se izbea de ziar sau de revistă. Tati era mereu luat prin surprindere, dar râdea. Considera că Nocturnel învățase să facă o acrobație foarte deșteaptă.

Când mai veneau bărbați în vizită și se așezau cum se așeza Tati de obicei, aproape întotdeauna aveau parte de o mare surpriză. Nocturnel sărea pe neașteptate printre picioarele lor și li se așeza în poală. Acest lucru îi făcea să râdă și nu îl uitau niciodată pe acel motan negru amuzant.

Nocturnel a fost încântat când a descoperit că putea să cânte la pian. O auzise pe Mami cântând de multe ori la pian, dar niciodată nu încercase să cânte el însuși. Însă, într-o zi, când capacul pianului era ridicat, Nocturnel a sărit pe scaunul de la pian, și-a ridicat lăbuța și a așezat-o pe o clapă. A scos un sunet!

Hmmm... Era foarte plăcut, așa că Nocturnel a făcut același lucru din nou și din nou. Apoi trebuie să se fi întrebat ce s-ar întâmpla dacă ar atinge clapele cu toate gheruțele. Așa că a pășit pe claviatură și, bineînțeles, s-au auzit multe sunete. Când pășea tacticos de la un capăt la altul al pianului, sunetele treceau de la tonalități foarte înalte, ca trilurile păsărilor, la tonalități foarte joase, ca mârâitul unui câine. Lui Nocturnel îi plăcea să cânte la pian. Nu putea să deschidă capacul, dar, când acesta rămânea ridicat, lui Nocturnel îi plăcea să susțină propriul concert.

Membrii familiei nu au uitat niciodată ocazia când un vorbitor special din Statele Unite se afla la ei. Acesta știa să cânte la pian foarte bine, iar el și Nocturnel au devenit buni prieteni. Dar el nu știa că și Nocturnel cânta, până într-o zi când... Dar aceasta este o altă poveste, pentru data viitoare.