Strigătul de la miezul nopții

William Miller și ceilalți care credeau că Isus va veni în curând au fost numiți adventiști. Ei au înțeles profețiile lui Daniel, în special pe cea din Daniel 8:14 , care însemna, în înțelegerea lor, că Isus avea să se întoarcă „în jurul anului 1843”. Miller era atât de fericit că boala, suferința, moartea și păcatul aveau să dispară în curând și pentru totdeauna, încât nu și-a făcut prea multe griji cu privire la ziua exactă în care Isus avea să revină.

Adventiștii au făcut tot ce au putut pentru a le spune celorlalți că Isus avea să revină în curând. Un tânăr predicator pe nume James White este un bun exemplu în această direcție. În primele luni ale anului 1843, deplasându-se cu ajutorul unui cal, el a călătorit singur prin statul Maine. A ținut multe întâlniri în școli și biserici. În unele locuri a fost bine primit; în altele, nu a fost primit.

A fost întâmpinat de slujitori necredincioși, iar întâlnirile sale au fost întrerupte de bătăuși care aruncau cu bulgări de zăpadă sau cuie de cale ferată. A fost chiar amenințat cu rănirea sau cu moartea. Dar Dumnezeu a binecuvântat eforturile lui James White cu rezultate uimitoare.

În timpul acestei singure călătorii de predicare, mai mult de o mie de oameni au fost convertiți. Cei care studiaseră cu atenție Biblia credeau că profețiile se bazau pe calendarul evreiesc, care este diferit de calendarul pe care îl folosim noi astăzi. În calendarul evreiesc, Anul Nou este primăvara. Astfel, ei se așteptau ca Isus să vină cândva între primăvara anului 1843 și primăvara anului 1844. Pe măsură ce primăvara anului 1844 se apropia, ei lucrau și mai mult pentru a avertiza lumea de venirea lui Isus în curând. Dar majoritatea oamenilor - inclusiv mulți membri ai bisericii - sperau că Isus nu se va întoarce. Ei nu voiau ca ceva să le „strice” viața. Îl iubeau acei oameni pe Isus cu adevărat? Pentru ei, ce era mai important decât venirea lui Isus și sfârșitul păcatului? Matei 22:1-5

Aplicație

Povestea lui Isus despre petrecerea de nuntă (Matei 22) ne ajută să înțelegem ce se va întâmpla la „Cina nunții Mielului”.Apocalipsa 19:7-9

Cine sunt invitați? Apocalipsa 22:17 Îți găsești scuze, ca oamenii din povestirea lui Isus, sau te pregătești cu nerăbdare? Ce ai face diferit dacă ai fi sigur că Isus va veni anul acesta?

Adventiștii credeau că Isus avea să revină până în primăvara anului 1844, la sfârșitul anului iudaic. După ce a trecut acel timp și Isus nu a venit, ei au fost derutați și dezamăgiți.

Dar nu toată lumea a fost dezamăgită. Chiar mulți pastori și membri ai bisericii s-au bucurat în secret că Isus nu venise. Ei chiar iubeau lumea mai mult decât Îl iubeau pe Dumnezeu. Nu voiau ca Isus să vină și nu le plăcea să-i audă pe alții spunând că erau nerăbdători să-L vadă. Satana i-a convins cu ușurință că cei care Îl așteptau pe Isus erau niște înșelători care provocau probleme.

Pe măsură ce majoritatea bisericilor populare se întorceau împotriva mesajului advent, opoziția împotriva credincioșilor adventiști a crescut. Nu li se mai permitea oratorilor adventiști să vorbească în bisericile care odinioară îi primiseră cu bucurie. Doar pentru că Îl iubeau pe Isus și refuzau să renunțe la credința că El avea să revină curând, mulți credincioși evlavioși adventiști au fost nevoiți să își părăsească bisericile. Aceste versete i-au încurajat în mod deosebit în această perioadă: Habacuc 2:2-4 și Ezechiel 12:21-28 .

Cei care credeau în revenirea lui Isus au transmis mesajul primului înger, care anunța că a sosit timpul judecății lumii și că Isus va reveni. Apocalipsa 14:6,7 Cu toate acestea, pe măsură ce bisericile populare respingeau acest mesaj de judecată, ele deveneau din ce în ce mai confuze. Biblia folosește cuvântul „Babilon” pentru a reprezenta respingerea cu tărie a adevărului și, totodată, confuzia. Această respingere a adevărului și confuzia religioasă care a urmat au împlinit mesajul celui de-al doilea înger, potrivit căruia Babilonul a căzut.Versetul 8

Poporul lui Dumnezeu și poporul care iubea lumea mergeau pe căi opuse. Nimic nu-i putea aduce din nou împreună. Fiecare persoană trebuia să decidă pe ce cale va merge. 1 Ioan 2:15-17
 

Aplicație

De ce crezi tu că cei mai mulți oameni nu vor să-L urmeze pe Isus? Matei 7:13,14 Isus a spus că „poarta” spre cer este foarte îngustă. Ai încercat vreodată să te strecori printr-un loc foarte mic? În Galateni 5:19-21 , Pavel spune ce fel de lucruri nu vor încăpea niciodată prin această poartă îngustă și nu vor putea intra în Împărăția lui Dumnezeu. Te descrie ceva din această listă? Dacă da, cere-I lui Isus chiar acum să-ți dea o inimă curată și roada Duhului? Versetele 22-25

Profeții din vremurile biblice au studiat cu atenție Scripturile și au încercat să înțeleagă când se vor împlini profețiile, în special cele despre Isus. Chiar și îngerii vor să înțeleagă mai multe despre Planul lui Dumnezeu de a ne salva. 1 Petru 1:10-12

William Miller și credincioșii adventiști au încercat, de asemenea, să înțeleagă când se vor întâmpla evenimentele prezise de Biblie. Dar timpul în care credincioșii credeau că se vor încheia cei 2 300 de ani trecuse, iar Isus nu venise. 

Ce era în neregulă? La începutul verii anului 1844, nimeni nu știa răspunsul la această întrebare. Curând, cei care fuseseră dezamăgiți s-au separat în două grupuri. Unii adepți ai revenirii iminente erau încă siguri că Dumnezeu îi condusese spre adevăr, în timp ce alții negau că Dumnezeu îi condusese la această concluzie. Cei care erau siguri că Dumnezeu îi condusese au continuat să studieze Biblia și au așteptat cu răbdare ca Dumnezeu să le arate mai mult adevăr. Deși aveau încă multe întrebări, credința lor era mai puternică decât îndoiala. Iar Dumnezeu a răspuns rugăciunilor lor pentru înțelepciune. Vom afla mâine cum.

Nu toți adventiștii mai credeau încă ceea ce spunea Biblia despre venirea în curând a lui Isus. Mii de oameni care fuseseră adventiști își băteau acum joc de revenirii lui Isus. Mulți spuneau: „Nu am crezut niciodată cu adevărat”, pentru că nu voiau ca oamenii să râdă de ei. Dar poate că era ceva adevăr în ceea ce spuneau ei. Cu siguranță că nu crezuseră adevărul cu suficientă tărie pentru a se ține de el atunci când opoziția avea să crească.

Aplicație

Isus descrisese astfel de oameni în povestea Sa despre semănător. De ce au încetat ascultătorii „împietriți” să mai creadă în adevăr? Matei 13:5,6,20,21 Cât de important este să studiem noi înșine Biblia și să nu ne bazăm doar pe ceea ce spun alții despre ea!

În august 1844, mulți credincioși adventiști, printre care Joseph Bates și James White, au mers la o întâlnire în Exeter, New Hampshire. Ei sperau să afle de ce nu venise Isus. Dar prezentatorii nu aveau nimic nou de spus. Au trecut în revistă toate profețiile, dar nu au putut găsi nicio greșeală. Au studiat istoria, dar nu au văzut nicio eroare. Părea atât de clar că sanctuarul urma să fie curățat la sfârșitul celor 2 300 de ani, iar ei erau siguri că era vorba de primăvara anului 1844. Dar Isus nu venise atunci. Ce putea fi greșit?

În timpul întâlnirii, Dumnezeu a trimis răspunsul la întrebarea lor. El s-a folosit de un predicator adventist pe nume Samuel Snow. Pe 12 august, el a venit la întâlnire, deși mai târziu, dornic să împărtășească ceea ce descoperise.
Cele mai importante idei ale sale au fost că cei 2 300 de ani erau ani întregi și că sincronizarea sărbătorilor din Vechiul Testament era exactă. Împreună, aceste două idei i-au ajutat să înțeleagă exact când urmau să se termine cei 2 300 de ani.

Samuel Snow a spus că acestă perioadă nu se va încheia decât după ce vor fi trecut 2 300 de ani întregi după decretul de reconstruire a Ierusalimului. Cei 2 300 de ani au început atunci când decretul regelui persan a intrat în vigoare, în toamna anului 457 î.Hr., și, prin urmare, ar fi trebuit să se încheie în toamna anului 1844. Aici se potrivește ideea de „ani întregi”. 

Aplicație

Greșeala pe care Samuel Snow a rectificat-o făcuse întotdeauna parte din învățătura lui Miller, dar niciun critic sau oponent nu o recunoscuse vreodată. De ce? Daniel 12:10

A doua idee a lui Samuel Snow a venit din studierea serviciilor ceremoniale din Vechiul Testament. Și-a dat seama de un lucru important: sărbătorile anuale de Paște și Cincizecime reprezentau evenimente importante în planul lui Dumnezeu de a ne salva, iar acele simboluri fuseseră împlinite prin evenimente reale. De asemenea, fuseseră împlinite exact în ziua în care se celebrau sărbătorile.

De exemplu, mielul de Paște era întotdeauna sacrificat în după-amiaza zilei a 14-a din luna iudaică Nisan (Exodul 12:6). Aceasta era ziua în care mielul de Paște fusese sacrificat timp de sute de ani. Și care a fost ziua în care Isus a fost sacrificat pentru noi? În după-amiaza zilei a 14-a a lunii iudaice Nisan. 1 Corinteni 5:7

La fel s-a întâmplat și în ziua Cincizecimii. Timp de sute de ani, ea a fost respectată ca o zi de binecuvântare din partea lui Dumnezeu, la 50 de zile după Paște. Și când i-a binecuvântat Dumnezeu pe ucenici cu revărsarea Duhului Sfânt? Exact la 50 de zile după Paște. Este Dumnezeu chiar atât de precis? Galateni 4:4

Samuel Snow și-a dat seama că acest eveniment - „Curățirea sanctuarului” - era reprezentat de Ziua ceremonială a Ispășirii, când toate păcatele erau îndepărtate din sanctuar (Levitic 16). Iar acest lucru se întâmpla întotdeauna în a zecea zi a lunii a șaptea din calendarul evreiesc.

Cum puteau ei să știe ce zi era aceea în calendarul nostru? Un grup cunoscut sub numele de evreii caraiți a păstrat cu atenție sistemul biblic de date și, conform acelui calendar evreiesc pentru anul 1844, Ziua Ispășirii urma să fie pe 22 octombrie. Atunci avea să se încheie, în cele din urmă, cea mai îndelungată profeție din Biblie.

Pe 12 august, când Samuel Snow și-a prezentat concluziile, 22 octombrie era la doar 71 de zile distanță!

Aplicație

Îți poți imagina cât de emoționant trebuie să fi fost să crezi că Isus va veni în doar zece săptămâni? A fost o perioadă solemnă de cercetare a inimii și de mărturisire. Doar două lucruri erau importante: să fii pregătit și să-i ajuți pe alții să fie pregătiți. Este oare diferit pentru noi astăzi? 1 Tesaloniceni 5:6,8

Îți poți imagina că ai mai avea doar 71 de zile pentru a le spune tuturor că Isus va veni? Ce agitație a creat asta! Vestea descoperirii lui Samuel Snow a călătorit ca un fulger. Ca un tunet puternic, a trezit mii de oameni care deveniseră nepăsători în timpul perioadei de incertitudine și confuzie cu privire la profeție. Chiar și această parte a experienței fusese profetizată. Matei 25:1-13

Datorită acestei parabole, acea perioadă de 71 de zile este cunoscută încă sub numele de „Strigătul de la miezul nopții”. Isus, Mirele, urma să vină! Toată lumea trebuia să fie pregătită să-L întâlnească! Predicatorii adventiști lucrau aproape non-stop. Tipografiile au tipărit mii de publicații care urmau să fie dăruite oricui voia să citească vestea bună. Credincioșii făceau tot ce le stătea în putință pentru a fi siguri că se vor număra printre „fecioarele înțelepte”, care erau pregătite pentru Mire.

Este important de observat că în toată această activitate intensă nu a existat o agitație sălbatică sau un fanatism nebunesc. În schimb, a existat o cercetare profundă a inimii, o umilă mărturisire a păcatului și o rugăciune sinceră. Cu bucurie solemnă, ei se pregăteau să se întâlnească cu Isus. Credincioșii se consacrau lui Dumnezeu și renunțau cu bucurie la toate lucrurile lumești.

Niciodată, de pe vremea apostolilor, o cauză religioasă nu mai fusese atât de lipsită de greșeli umane. Credincioșii nu s-au limitat la a vorbi; mulți dintre ei au arătat că au crezut cu adevărat ceea ce predicau. În acea toamnă, unii și-au vândut proprietățile pentru a ajuta la plata ziarelor și a broșurilor. Alții și-au lăsat recoltele pe câmp. Din moment ce Isus urma să vină, de ce ar fi fost nevoie să depoziteze alimente? Un om, domnul Hastings, a refuzat chiar să-i lase pe vecinii săi să îi recolteze cartofii pentru el. „Nu”, a spus el, „voi lăsa acel câmp de cartofi să propovăduiască credința mea în revenirea în curând a Domnului”.

În cele din urmă, a venit 22 octombrie. Ca majoritatea așteptătorilor, William Miller se dusese acasă pentru a fi alături de familia sa. Ei așteptau cu bucurie. Uneori cântau cântece; alteori împărtășeau versetele biblice preferate.

Isus avea să vină dimineața? La prânz, poate? Sau seara, când cerul avea să fie colorat de apusul soarelui? Dar ziua a trecut, iar Isus nu venise. Nu le venea să creadă! Dar era adevărat, și nu puteau face nimic decât să adoarmă plângând.
 

Aplicație

Biblia ne vorbește despre o altă ocazie când urmașilor lui Isus le-a fost spulberată speranța. De ce s-a întâmplat acest lucru și cum a lucrat Isus pentru a-i ajuta pe oamenii Săi? Luca 24:13-32