Să-I rămânem credincioși lui Dumnezeu

Când noii credincioși din Efes și-au ars cărțile de vrăjitorie, mulți oameni au auzit despre aceasta și unii din ei au vrut să afle mai multe despre Isus și să se închine adevăratului Dumnezeu. Aceasta a ajutat biserica să crească.

Când oamenii s-au gândit cât de prostesc este să crezi că un idol este dumnezeu, unii au încetat să se mai închine la idoli. Iar oamenii care făceau acei idoli nu au fost deloc încântați.

Cel mai cunoscut idol din Efes era numit Diana, sau Artemis. Oamenii credeau că Diana era o zeiță al cărei chip a căzut din cer. Iar ei au construit un templu frumos pentru acea statuie. Cei care făceau idolii, numiți argintari, vindeau multe statui mici din argint cu Diana și cu templul cel frumos. Ei câștigau astfel bani.

O dată pe an, închinătorii Dianei aveau o sărbătoare mare în cinstea zeiței lor. Mulți oameni veneau la Efes din alte cetăți pentru a se alătura freamătului. Și, bineînțeles, era o ocazie când oamenii cumpărau multe statui făcute de argintari. Dar acum, în special de când cu marele foc, nu mai cumpărau atât de mulți oameni statuetele cu Diana și cu templul.

Aceasta i-a făcut pe argintari foarte nefericiți. Nu mai câștigau mulți bani. Iar unul dintre ei s-a hotărât să facă ceva cu privire la aceasta. Numele lui era Dimitrie. Vom afla mâine ce a făcut Dimitrie. 

Era probabil timpul anual pentru sărbătoarea cea mare a zeiței Diana din Efes. Dar nu mai erau așa de mulți oameni la sărbătoare ca de obicei. Mulți oameni au încetat să se mai închine la idoli. Știau că acele imagini făcute de argintari nu erau dumnezei adevărați. Și, bineînțeles, acești oameni nu mai cumpărau statuile. Iar argintarii erau supărați că nu mai câștigau mulți bani.

Dimitrie, unul dintre argintari, a hotărât să facă ceva cu privire la aceasta. I-a strâns pe toți ceilalți argintari și le-a zis: „Oamenilor, voi știți că noi ne câștigăm banii din vânzarea acestor idoli.” Faptele apostolilor 19:24,25.

Apoi Dimitrie le-a spus motivul pentru care nu mai vindeau atât de mulți idoli ca înainte. Le-a spus că este din cauză că mulți oameni nu se mai închină la idoli. Și a mai spus că poate oamenii vor înceta să-i mai acorde atenție Dianei și frumosului ei templu. Pe cine a dat Dimitrie vina pentru ce se întâmpla? Faptele apostolilor 19:26,27.

Crezi că le plăcea credincioșilor din Efes sărbătoarea zeiței Diana? Nu. Acele zile de sărbătoare nu erau ușoare pentru creștini. Închinătorii la idoli își băteau joc de ei și le puneau porecle urâte. După ce Pavel nu a mai predicat în sinagoga din Efes, el i-a învățat pe creștini și pe alții în școala unui om numit Tiran. Iar în ziua în care Dimitrie și-a ținut discursul despre Diana, probabil creștinii se întâlneau la școală. Faptele apostolilor 19:9.

Argintarii erau foarte supărați pe creștini și plănuiau să facă ceva mai rău decât doar să-și bată joc de ei. În partea următoare a lecției vom afla ce plănuiau ei să facă.

Când Dimitrie le-a vorbit argintarilor despre protejarea zeiței lor, Diana, ei s-au entuziasmat. Ceea ce a spus Dimitrie a trecut repede de la o persoană la alta, până când toată cetatea s-a supărat. Curând, s-a adunat o mulțime care creștea tot mai mare.

Oamenii erau furioși. Ei se gândeau: „Niciun zeu nu este mai mare decât Diana. Niciun templu nu este mai frumos decât cel al Dianei.” Și au strigat: „Mare este Diana efesenilor!” Faptele apostolilor 19:28.

Oamenii îl căutau pe Pavel și erau hotărâți să-l găsească, dar nu au putut. El nu era în locul unde predica. Apoi mulțimea s-a înfuriat mai tare ca oricând. Au luat pe doi dintre prietenii lui Pavel care călătoreau cu el și i-au dus cu ei în marele teatru din Efes. Faptele apostolilor 19:29.

Ce s-a întâmplat cu Pavel? Cineva se grăbise să-l avertizeze despre mulțimea furioasă care voia să-l ia, iar prietenii lui l-au dus repede într-un loc sigur, nu departe. Îngerii îl ajutau să fie în siguranță. Când Pavel a aflat ce se întâmpla cu cei doi prieteni ai lui, a vrut să meargă să îi vorbească mulțimii zgomotoase. L-au lăsat prietenii lui să facă aceasta? Faptele apostolilor 19:30,31.

Mulțimea continua să țipe. Mulți dintre ei nu știau de ce țipau. Erau parte din mulțime. Faptele apostolilor 19:32. Mulți iudei locuiau în Efes. Pavel și câțiva dintre noii convertiți erau și ei iudei. Dar iudeii care nu erau creștini nu doreau ca mulțimea furioasă să creadă că ei îl simpatizează pe Pavel și ceea ce făcea el. Mâine vom afla cum s-au asigurat ei că oamenii au înțeles corect lucrurile.

În acea zi în Efes, când mulțimea i-a luat pe doi dintre creștinii prieteni cu Pavel, iudeilor le era teamă că efesenii vor crede că și iudeii erau precum creștinii. Așa că l-au pus pe un iudeu numit Alexandru să spună tuturor că Pavel și creștinii lui au creat acest necaz.

Faptele apostolilor 19:33. Dar oamenii nu erau interesați să-l asculte pe Alexandru. L-au dat la o parte și, timp de două ore, au strigat din nou și din nou: „Mare este Diana efesenilor!” Faptele apostolilor 19:34.

Apoi, un dregător al cetății le-a vorbit oamenilor, iar ei l-au ascultat. Le-a spus cât de nebuni erau. Toți știau că Diana și templul ei erau importante, a spus el. Nu aveau niciun motiv să se agite. Iar Pavel nu a distrus templul sau statuile Dianei. Faptele apostolilor 19:35,36

Un dregător din Efes a vorbit acelei mulțimi de oameni care strigau despre zeița lor Diana, iar mulțimea s-a liniștit. Ce a spus dregătorul despre cei doi prieteni ai lui Pavel care au fost luați de mulțime? Faptele apostolilor 19:37.

Acești doi misionari trebuie să fi fost foarte recunoscători când l-au auzit pe dregător. Ei știau că nu făcuseră nimic greșit. Apoi, dregătorul a spus ceva despre Dimitrie și argintari. Discursul lui ar fi trebuit să-i ajute pe oameni să afle de ce argintarii au stârnit mulțimea. Ei erau mai îngrijorați de afacerea lor cu vânzarea de idoli decât de zeița lor și de templul ei. Faptele apostolilor 19:28,39. 

Dimitrie și ceilalți argintari ar fi trebuit să se simtă prost, pentru că, probabil, oamenii știau acum de ce au ațâțat mulțimea și încercau să-l prindă pe Pavel. 

Dregătorul i-a avertizat pe oameni că poate romanii vor dori să afle ce s-a întâmplat și de ce oamenii s-au purtat așa. Dar nu era niciun motiv serios. Cei doi prieteni ai lui Pavel care au fost aduși înaintea teatrului erau nevinovați. Toți oamenii ar fi putut da de necaz pentru felul în care s-au purtat cu ei și pentru că au provocat o agitație atât de mare. Toți știau că ce a spus dregătorul era adevărat. Când a spus mulțimii să plece, au ascultat și agitația s-a încheiat.

Pavel a fost recunoscător că Dumnezeu l-a ținut în siguranță în acea zi în care mulțimea a încercat să-l găsească. Isus i-a arătat că trebuia să continue să fie misionar. Dar Pavel știa că trebuie să părăsească Efesul și să meargă în alte locuri.

Deci Pavel le-a vorbit creștinilor și i-a încurajat. Probabil le-a spus să continue să se încreadă în Isus și să lucreze cu credincioșie pentru El. Poate au fost și lacrimi în ochii lor în timp ce Pavel îi îmbrățișa și își lua rămas-bun.

Scăpare într-un sac – partea 1. Adaptată de Amy Sherrard

Micuța Antoinette locuia cu mama și tatăl ei într-o casă mică la o fermă, într-o țară îndepărtată. Creșteau multe feluri de legume la ferma lor. În zilele de piață, își puneau legumele în doi saci mari, apoi încărcau sacii pe spatele măgarului lor – câte un sac pe fiecare parte a spatelui măgarului.

Mama și tatăl mergeau cu măgarul la oraș, unde vindeau legumele la piață. Pentru că era un drum așa de lung, micuța Antoinette stătea acasă în zilele de piață. Antoinette, mama și tatăl ei Îl iubeau cu toții pe Isus și iubeau Biblia. Chiar dacă creștinii din acea țară erau urâți și pedepsiți, familia ei a ales să-L iubească și să-L asculte pe Isus orice s-ar întâmpla.

Mama și tatăl lui Antoinette știau că erau în pericol tot timpul. Dacă dușmanii lor aflau că erau creștini, urmau să fie pedepsiți. Soldații ar fi venit să-i ducă departe de casa lor. Tatăl ei putea fi luat și dus fără să-l mai vadă vreodată. În fiecare zi, micuța Antoinette cu mama și cu tatăl ei se rugau ca Isus să-i păstreze în siguranță față de dușmanii lor.

Într-o seară, micuța Antoinette sărea prin casă, încercând să vadă cât putea sta într-un picior. În timp ce sărea, cânta: „Sunt bucuroasă că tata e creștin. Sunt bucuroasă că tata e creștin.”

Tata zâmbea privindu-și micuța. Apoi a luat-o în brațe și a așezat-o la el în poală.
– Încearcă să faci liniște, i-a spus el. Mama e foarte tristă în seara asta.
– De ce e mama tristă? a vrut să știe Antoinette. – Unii din prietenii noștri ne-au avertizat că soldații ne urmăresc. Ar putea să vină oricând și să ne bage în închisoare, a spus tatăl. Așa că, pentru a fi în siguranță, va trebui să ne părăsim casa și nu ne vom mai întoarce niciodată la ea. De aceea e tristă mama ta.

Apoi, tatăl i-a spus lui Antoinette că bunii lor prieteni din oraș îi vor ajuta să fugă din țara lor. Vor naviga pe o barcă mare și vor merge în altă țară, unde vor fi în siguranță. Acolo, vor putea să I se închine lui Isus fără să aibă probleme. Nu va mai trebui să le fie frică de soldații care puteau veni oricând să-i bage în închisoare.

Ochii lui Antoinette s-au făcut mari în timp ce-și asculta tatăl. S-a uitat apoi prin cameră.
– Putem să ne luăm câteva din lucruri cu noi? a întrebat ea. Tatăl lui Antoinette a spus că nu vor lua niciunul din lucrurile lor cu ei. Nimeni nu trebuia să știe că-și părăseau mica lor casă cu fermă. Nimeni nu trebuia să știe că nu se mai întorc.
– De aceea e tristă mama, a spus el. Și-ar fi dorit să nu trebuiască să ne părăsim casa. Antoinette a dat din cap. Și ea și-ar fi dorit să nu trebuiască să plece. – Când plecăm? a întrebat ea. Plecăm în noaptea asta? Tata a dat din cap.
– Vom pleca mâine dimineață, i-a spus el micuței. (Va urma)