1 Mai bine o bucată de pâine uscată și liniște cu ea, decât o casă plină de carnea sacrificiilor cu ceartă.

Cărnuri. [Jertfe, KJV]. Numai o parte din jertfa de mulţumire era arsă în foc. Restul, cu excepţia părţii pentru preot, era consumat de cel care aducea jertfa, de familia şi prietenii lui (vezi Levitic 7,11-18). Mâncarea şi băutura peste măsură duc în mod natural la ceartă, deoarece supraîncărcarea stomacului se manifestă într-o excitabilitate atât a corpului cât şi a minţii (vezi Proverbe 15,16.17; 16,8).


2 Un servitor înțelept va conduce peste un fiu care aduce rușine și va avea parte de moștenire între frați.

Un argat cu minte. Sclavii ajungeau adesea într-o poziţie înaltă şi uneori erau făcuţi moştenitori (vezi Genesa 15,2.3; 41,37-45; 2 Samuel 16,4; Eclesiast 10,7).


3 Creuzetul este pentru argint și cuptorul pentru aur, dar DOMNUL încearcă inimile.

Tigaia. [Oala de afinare, KJV]. După cum curăţătorul curăţă metalele nobile, tot aşa Domnul curăţă inimile poporului în focul suferinţei (Ieremia 17,10; Maleahi. 3,3; 3T 541; 4T 85).


4 Un făptuitor al stricăciunii dă atenție buzelor înșelătoare, și un mincinos deschide urechea la o limbă rea.

Cel rău. Făcătorii de rele au o deosebită plăcere să-i asculte pe cei care gândesc ca ei. Ei găsesc mângâiere şi sprijin în compania lor şi plăcere în răul discutat. "Păsările înaripate" tind să se "strângă într-un loc". ["Cei ce se aseamănă se aducă"].


5 Oricine batjocorește pe sărac ocărăște pe Făcătorul său, și cel care se bucură la dezastre nu va rămâne nepedepsit.

Cine se bucură de o nenorocire. Contrastul sugerează că felul de nenorocire la care se face referire aici era acela care aduce pe oameni la sărăcie. Aceia care se căpătuiesc din necazurile săracilor obţin procente mari de câştig din investiţiile lor, dar obţin totodată o măsură zdrobitoare de remuşcare, în ziua când se văd aşa cum îi vede Dumnezeu. Atunci, într-adevăr, ei s-ar arunca bucuros la picioarele sfinţilor proslăviţi pe care i-au păgubit şi s-ar ruga pentru o părticică din bunurile lor veşnice (vezi Iov 31,29; Proverbe 14,31; 24,17.18; Matei 25,40-46; Luca 12,3; 4T 386; EW 294; GC 668).


6 Copiii copiilor sunt coroana bătrânilor și gloria copiilor sunt părinții lor.

Copiii copiilor. Planificarea înţeleaptă pentru fii şi nepoţi şi un respect cuvenit pentru părinţi servesc ca influenţe stabilizatoare în familie şi în stat (vezi Psalm 127,5).


7 Prostului nu i se potrivește o vorbire aleasă; cu atât mai puțin buze mincinoase unui prinț.

Cuvintele alese. [Vorbire excelentă, KJV]. Vorbirea în cuvinte alese îi conferă omului rău o strălucire înşelătoare, dar minciuna de orice fel strică strălucirea onoarei celor cu autoritate (vezi Isaia 32,5-8).


8 Un dar este asemenea unei pietre prețioase în ochii celui ce îl are; oriîncotro se întoarce, prosperă.

Darurile. Ebr. shochad, în mod specific "mită", deşi cuvântul poate să însemne şi dar. Shochad e tradus "mită" în 1 Samuel 8,3; Psalm 26,10; Isaia 33,15. Mita orbeşte atât de mult ochii celui care o primeşte încât el lucrează din greu ca să se facă vrednic de dar sau să obţină şi alte beneficii. Afirmarea de către Solomon a realităţii unui astfel de comportament omenesc nu implică neapărat autorizarea ei.


9 Cel ce acoperă o fărădelege caută iubire, dar cel ce tot repetă un lucru separă prieteni buni.

Acoperă o greşeală. Adică prin nerepetarea lor. Această interpretare conferă adevăratul contrast celei de a doua părţi. Aceia care persistă să repete relatarea răului făcut de alţii izbutesc adesea să producă vrăjmăşie între prieteni, cu toate că greşeala, la origine, era mică (vezi Proverbe 16,28; 1 Corinteni 13,6.7; 2T 54; 4T 607).


10 O mustrare își găsește loc mult mai adânc la un om înțelept, decât o sută de lovituri la un prost.

Pătrunde mai mult. Adică taie mai adânc.


11 Un om care face rău caută numai rebeliune; de aceea împotriva lui va fi trimis un mesager crud.

Sol. Ebr. mal'ak, de asemenea cuvântul este folosit şi pentru "înger".


12 Mai bine să întâlnească un om o ursoaică jefuită de puii ei, decât un prost în nechibzuința lui.

O ursoaică jefuită. Mânia proverbială a ursoaicei jefuite de puii ei nu e atât de primejdioasă ca perversitatea încăpăţânată a nebunului (vezi Osea 13,8).


13 Oricine răsplătește cu rău pentru bine, răul nu se va depărta de casa lui.

Rău pentru bine. Vezi Proverbe 20,22; Matei 5,39; Romani 12,17; 1 Tesaloniceni 5,15.


14 Începutul certei este ca atunci când cineva dă drumul la ape; de aceea părăsește cearta înainte să fii amestecat în ea.

Slobozirea unor ape. Odată ce apa a început să curgă printr-un dig, spărtura se face tot mai mare, până când are loc o inundaţie periculoasă.

A se înteţi. Mai bine, "izbucneşte" sau "porneşte". Ar trebui ca oricine să se ferească de aţâţarea mâniei, tot aşa cum ar trebui să aibă grijă de un dig care ţine apele mării.


15 Cel ce declară drept pe cel stricat și cel ce condamnă pe cel drept, chiar amândoi sunt urâciune pentru DOMNUL.
16 La ce folosește un preț în mâna unui prost pentru a obține înțelepciune, văzând că nu are inimă pentru aceasta?

N-are minte. Adică n-are pricepere. Banii cheltuiţi cu educarea unui asemenea om sunt ca şi irosiţi.


17 Un prieten iubește în toate timpurile, și un frate este născut pentru timpuri de restriște.

Oricând. Semnul unui adevărat prieten este că el stă alături în necaz, ca şi cum ar fi legat prin legături de rudenie (vezi cap. 18,24).


18 Un om lipsit de înțelegere bate palma și devine garant în prezența prietenilor săi.

Se pune chezaş. Vezi la cap. 6,1.


19 Cel ce iubește cearta iubește fărădelegea, și cel ce își înalță poarta caută distrugere.

Zideşte poarta prea înaltă. Unii au considerat că această expresie se referă la construirea unei porţi măreţe de intrare care ar face o casă mică să semene a palat. O asemenea ostentaţie nebunească ar atrage atenţia strângătorilor de impozite şi a hoţilor şi astfel ar provoca nimicirea. Totuşi, nu ştim să fi existat astfel de obiceiuri în vechime (vezi cap. 10,14; 16,18).


20 Cel ce are o inimă perversă nu găsește niciun bine, și cel ce are o limbă perversă cade în ticăloșie.

Inima prefăcută. Vezi la cap. 11,20.


21 Cel ce dă naștere unui prost face aceasta spre întristarea lui, și tatăl unui nebun nu are bucurie.
22 O inimă veselă face bine ca un medicament, dar un duh frânt usucă oasele.

O inimă veselă. O inimă veselă, fericită (vezi la cap. 15,13). A pune un accent deosebit pe bucuria în Domnul, chiar când omul e în necaz sau bolnav, înseamnă a elibera forţe care vor mângâia şi vor da putere atât minţii, cât şi corpului (vezi cap. 16,24; Ed 197; MH 241). Buna dispoziţie realizează adesea lucruri pe care alte remedii nu au capacitatea să le săvârşească.


23 Un om stricat ia un dar din sân ca să strice căile judecății.

Daruri. Mituirea de orice fel face şi pe cel ce dă şi pe cel ce primeşte să păcătuiască. Biblia are multe de spus cu privire la această practică rea, care tinde să facă pe bogat mai bogat şi pe sărac mai sărac (vezi Exod 23,8; Deuteronom 16,19; Isaia 1,23; Ezechiel 13,19).


24 Înțelepciune este înaintea celui ce are înțelegere, dar ochii unui prost sunt ațintiți la marginile pământului.

Înţelepciunea. Omul inteligent se concentrează asupra treburilor lui imediate, nebunul are atenţia împrăştiată în multe direcţii.


25 Un fiu prost este o mâhnire pentru tatăl său și amărăciune pentru cea care l-a născut.
26 De asemenea să pedepsești pe cel drept nu este bine, nici să lovești pe prinți pentru echitate.

Să osândeşti... la o gloabă. Ebr. 'anash, literal, "a amenda".

Să loveşti. Ebr. nakah, aici probabil, "a bate".

Cei de neam ales. Ebr. nedibim, referindu-se poate la nobleţea persoanelor şi nu la poziţia lor în împărăţie, deşi "din pricina neprihănirii" ["pentru dreptate", KJV] lasă să se înţelege că ei au fost bătuţi pentru că au refuzat să denatureze dreptatea în postura lor de judecători.


27 Cel ce are cunoaștere își cruță cuvintele, și un om al înțelegerii are un duh ales.

Priceput. Ebr. qar, literal "rece", care denotă un duh încet la mânie, care nu se agită uşor. Tendinţa generală a scrierilor lui Solomon este împotriva vorbirii pripite, necugetate (vezi Proverbe 15,23; 18,6; 25,11; 29,20; Eclesiast 5,2.3; 10,14; 12,10). Totuşi, tradiţia masoretică redă yaqar, "preţios", "apreciat".


28 Chiar un nebun este considerat înțelept când își ține gura, și cel ce își închide buzele ca om chibzuit.

Chiar şi un prost. [Chiar şi un nebun, KJV]. Atât de strâns sunt legate tăcerea şi înţelepciunea în mintea oamenilor încât un nebun ar putea câştiga reputaţia de om înţelept dacă ar putea săvârşi un lucru imposibil, şi anume acela de a tăcea. Dar omul care se îndoieşte de propria sa înţelepciune nu poate crede că lucrurile stau astfel şi se simte constrâns să-şi demonstreze inteligenţa prin multă vorbărie. Numai aceia care au o puternică încredere în propria lor pricepere pot să stea liniştiţi şi calmi, până în momentul când pot să spună cele câteva cuvinte înţelepte.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

92T 54; 4T 607

22�

CH 28, 79; Ed 197; MH 241, 281; ML 151

27 �

Ed 135; 2T 426