---

¹ După două[[xr:1]] zile erau Paștele și Sărbătoarea Azimelor. Preoții de seamă și cărturarii căutau cum să-L prindă pe Isus prin viclenie ca să-L omoare.
² Căci ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în popor!”
³ Și[[xr:1]], fiind Isus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, de mare preț; și după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.
⁴ Dar erau unii care, mânioși, își spuneau unii altora: „De ce s-a făcut risipa aceasta de mir?
⁵ Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de dinari, care li s-ar fi putut da săracilor.” Și îi vorbeau aspru femeii.
⁶ Dar Isus le-a zis: „Lăsați-o în pace! De ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine;
⁷ pe[[xr:1]] săraci îi aveți întotdeauna cu voi și le puteți face bine oricând voiți, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.
⁸ Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare.
⁹ Adevărat vă spun că, oriunde în lume va fi propovăduită Evanghelia [aceasta], se va povesti și ce a făcut femeia aceasta, în amintirea ei.”
¹⁰ Iuda[[xr:1]] Iscariot, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la preoții de seamă să-L vândă pe Isus.
¹¹ Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat și i-au făgăduit că-i vor da bani. Iar el căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.
¹² În[[xr:1]] ziua dintâi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfea mielul de Paște, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde vrei să mergem să facem pregătiri ca să mănânci Paștele?”
¹³ El i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi și le-a zis: „Duceți-vă în cetate și vă va ieși în cale un om ducând un urcior cu apă; mergeți după el
¹⁴ și, acolo unde va intra, să-i spuneți stăpânului casei: «Învățătorul zice: ‘Unde este odaia pentru Mine, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?’»
¹⁵ Și vă va arăta o cameră mare, sus, gata așternută; acolo să pregătiți pentru noi.”
¹⁶ Ucenicii au plecat, au intrat în cetate și au găsit după cum le spusese El. Și au pregătit Paștele.
¹⁷ Când s-a înserat[[xr:1]], Isus a venit cu cei doisprezece.
¹⁸ Pe când stăteau la masă și mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde, unul care mănâncă împreună cu Mine[[fn:a]].”
¹⁹ Ei au început să se întristeze și să-I zică, unul după altul: „Nu cumva sunt eu?”
²⁰ „Este unul dintre voi doisprezece”, le-a răspuns El, „care întinge cu Mine în blid.
²¹ Fiul Omului[[xr:1]] negreșit Se duce, după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el dacă nu s-ar fi născut!”
²² Pe când[[xr:1]] mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Luați, [mâncați:] acesta este trupul Meu!”
²³ Apoi, luând un pahar, după ce a adus mulțumire, li l-a dat și au băut toți din el.
²⁴ Și le-a zis: „Acesta este sângele Meu, al legământului [celui nou], care se varsă pentru mulți.
²⁵ Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.”
²⁶ După ce[[xr:1]] au cântat cântările de laudă, au ieșit spre Muntele Măslinilor.
²⁷ Isus[[xr:1]] le-a zis: „[În noaptea aceasta] toți vă veți poticni, pentru că este scris: Voi bate Păstorul, și oile vor fi risipite. [[fn:a]]
²⁸ Dar după [[xr:1]] ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”
²⁹ Petru[[xr:1]] i-a zis: „Chiar dacă toți se vor poticni, eu nu mă voi poticni.”
³⁰ Și Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.”
³¹ Dar Petru I-a zis și mai apăsat: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine!” Și toți spuneau la fel.
³² S-au[[xr:1]] dus apoi într-un loc numit Ghetsimani. Și Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Stați aici până Mă voi ruga!”
³³ I-a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înfioare și să Se mâhnească.
³⁴ Și le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare[[xr:1]] de moarte; rămâneți aici și vegheați!”
³⁵ Apoi, mergând puțin mai înainte, a căzut la pământ și Se ruga ca, dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela.
³⁶ El zicea: „Avva[[xr:1]] (Tată), Ție toate[[xr:2]] Îți sunt cu putință; îndepărtează paharul acesta de la Mine! Totuși[[xr:3]], facă-se nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!”
³⁷ A venit la ucenici, i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: „Simone, dormi? Nici măcar un ceas n-ai putut să veghezi?
³⁸ Vegheați și rugați-vă să nu ajungeți în ispită[[fn:a]]; duhul[[xr:1]] este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”
³⁹ S-a dus iarăși și S-a rugat, zicând aceleași cuvinte.
⁴⁰ Apoi a venit din nou și i-a găsit dormind, pentru că ochii le erau îngreunați; și nu știau ce să-I răspundă.
⁴¹ A venit a treia oară și le-a zis: „De acum dormiți și odihniți-vă! Destul! A[[xr:1]] sosit ceasul! Iată că Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor.
⁴² Ridicați-vă[[xr:1]], să mergem! Iată, se apropie vânzătorul!”
⁴³ Și[[xr:1]] îndată, pe când încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el au venit o mulțime de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții de seamă, de cărturari și de bătrâni.
⁴⁴ Vânzătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe care-l voi săruta eu, acela este; să-l prindeți!”
⁴⁵ Și venind, s-a apropiat îndată de Isus, I-a zis: „Rabbí!” și L-a sărutat.
⁴⁶ Atunci ei au pus mâna pe Isus și L-au prins.
⁴⁷ Unul dintre cei de față și-a scos sabia, l-a lovit pe slujitorul marelui-preot și i-a tăiat urechea.
⁴⁸ Isus[[xr:1]] le-a zis: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți.
⁴⁹ În toate zilele am fost cu voi în Templu dând învățătură, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar acestea sunt ca să[[xr:1]] se împlinească Scripturile.”
⁵⁰ Atunci[[xr:1]] toți L-au părăsit și au fugit.
⁵¹ După El mergea un tânăr care purta doar o pânză de in peste trupul gol. Au pus mâna pe el,
⁵² dar el și-a lăsat pânza și a fugit gol.
⁵³ Pe[[xr:1]] Isus L-au dus la marele-preot, unde s-au adunat toți preoții de seamă, bătrânii și cărturarii.
⁵⁴ Petru L-a urmat de departe până înăuntru, în curtea marelui-preot, s-a așezat împreună cu gărzile și se încălzea la foc.
⁵⁵ Preoții[[xr:1]] de seamă și tot Sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare, dar nu găseau,
⁵⁶ pentru că mulți depuneau mărturie mincinoasă împotriva Lui, dar mărturiile lor nu se potriveau.
⁵⁷ Unii s-au sculat și au depus mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând:
⁵⁸ „Noi l-am auzit zicând: «Eu[[xr:1]] voi dărâma Templul acesta făcut de mână omenească și în trei zile voi zidi un altul, care nu va fi făcut de mână omenească.»”
⁵⁹ Nici chiar în privința aceasta nu se potrivea mărturia lor.
⁶⁰ Atunci[[xr:1]] marele-preot s-a ridicat în picioare în mijlocul adunării și L-a întrebat pe Isus, zicându-I: „Nu răspunzi nimic? Ce-i cu mărturiile pe care le aduc aceștia împotriva ta?”
⁶¹ Dar El[[xr:1]] tăcea și nu răspundea nimic. Marele-preot[[xr:2]] L-a întrebat iarăși și I-a zis: „Ești tu Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?”
⁶² Iar Isus i-a zis: „Eu Sunt. Și-L[[xr:1]] veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta Puterii și venind pe norii cerului[[fn:a]].”
⁶³ Atunci marele-preot și-a rupt hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?
⁶⁴ Ați auzit blasfemia. Cum vi se pare?” Toți L-au osândit ca vrednic de moarte.
⁶⁵ Și unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L bată cu pumnii și să-I zică: „Profețește!”, iar gărzile L-au luat și L-au pălmuit.
⁶⁶ Pe[[xr:1]] când stătea Petru jos în curte, a venit una dintre slujnicele marelui-preot.
⁶⁷ Când l-a văzut încălzindu-se, s-a uitat cu luare aminte la el și i-a zis: „Și tu erai cu nazarineanul, cu Isus!”
⁶⁸ El a tăgăduit și a zis: „Nu știu, nici nu înțeleg ce vrei să zici!” Apoi a ieșit afară, în locul din fața curții; și a cântat cocoșul.
⁶⁹ Când[[xr:1]] l-a văzut, slujnica a început iarăși să le spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este dintre ei.”
⁷⁰ Și el a tăgăduit din nou. După[[xr:1]] puțină vreme, cei ce stăteau acolo i-au zis iarăși lui Petru: „Cu adevărat ești dintre ei, căci[[xr:2]] ești galileean [și vorba ta seamănă cu a lor].”
⁷¹ Atunci el a început să se blesteme și să se jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiți!”
⁷² Îndată[[xr:1]] a cântat cocoșul a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a izbucnit în plâns.