---

¹ Într-una din [acele][[xr:1]] zile, pe când dădea Isus învățătură poporului și vestea Evanghelia în Templu, au venit preoții de seamă și cărturarii împreună cu bătrânii
² și I-au zis: „Spune-ne, cu[[xr:1]] ce autoritate faci tu aceste lucruri sau cine ți-a dat această autoritate?”
³ Drept răspuns, El le-a zis: „Vă voi întreba și eu un lucru. Spuneți-Mi:
⁴ botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?”
⁵ Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci de ce n-ați crezut în el?»
⁶ Și dacă vom spune: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, căci[[xr:1]] oamenii sunt convinși că Ioan a fost profet.”
⁷ Atunci au răspuns că nu știu de unde.
⁸ Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”
⁹ Apoi a început să spună poporului pilda aceasta: „Un[[xr:1]] om a sădit o vie[[fn:a]], a arendat-o unor lucrători și a plecat pentru un timp îndelungat.
¹⁰ La vremea potrivită, a trimis la lucrători un rob, ca să-i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l-au bătut, l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
¹¹ A trimis un alt rob; ei l-au bătut și pe acela, l-au batjocorit și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
¹² A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit și pe acela și l-au scos afară.
¹³ Stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că de el se vor rușina.»
¹⁴ Dar lucrătorii, văzându-l, au vorbit între ei, zicând: «Iată-l pe moștenitor. Să-l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră!»
¹⁵ Și, după ce l-au scos afară din vie, l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?
¹⁶ Va veni și-i va omorî pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Când au auzit ei, au spus: „Nicidecum!”
¹⁷ Dar Isus i-a privit țintă și a zis: „Ce înseamnă cuvintele care au fost scrise: Piatra [[xr:1]] pe care au lepădat-o zidarii a ajuns în capul unghiului [[fn:a]] ?
¹⁸ Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea [[xr:1]] , iar pe acela peste care va cădea ea îl va spulbera.”
¹⁹ Cărturarii și preoții de seamă căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor. Pricepuseră că pentru ei spusese pilda aceasta.
²⁰ Ei Îl pândeau[[xr:1]] pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă cu vreun cuvânt și să-L dea pe mâna stăpânirii și a dregătorului.
²¹ Aceștia L-au întrebat: „Învățătorule[[xr:1]], știm că vorbești și înveți cu dreptate și nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat îi înveți calea lui Dumnezeu.
²² Este îngăduit să-i dăm bir cezarului sau nu?”
²³ Isus le-a cunoscut viclenia și le-a spus: [„De ce Mă ispitiți?]
²⁴ Arătați-Mi un dinar! Chipul și inscripția ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I-au răspuns ei.
²⁵ El le-a zis: „Atunci dați-i cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
²⁶ Nu L-au putut prinde cu niciun cuvânt în fața poporului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.
²⁷ Au venit niște[[xr:1]] saduchei, care[[xr:2]] zic că nu este înviere, și L-au întrebat:
²⁸ „Învățătorule, Moise ne-a scris: dacă moare cineva fiind căsătorit, dar fără să aibă copii, fratele lui s-o ia pe soția lui și să-i ridice urmaș fratelui său.[[fn:a]]
²⁹ Erau șapte frați. Primul și-a luat soție și a murit fără copii.
³⁰ La fel și al doilea: [a luat-o de soție, dar a murit fără copii].
³¹ A luat-o și al treilea; toți șapte au murit fără să lase copii.
³² În cele din urmă, a murit și femeia.
³³ La înviere, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de soție.”
³⁴ Isus le-a răspuns: „Fiii acestui veac se însoară și se mărită,
³⁵ dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea din morți nu se vor însura, nici nu se vor mărita.
³⁶ Nici nu vor putea muri, căci vor fi[[xr:1]] ca îngerii; fii ai lui Dumnezeu și fii[[xr:2]] ai învierii vor fi.
³⁷ Dar că morții învie, și Moise a arătat, în locul despre rug, când Îl numește pe Domnul Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov[[fn:a]].
³⁸ Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii, fiindcă pentru El toți[[xr:1]] sunt vii.”
³⁹ Unii dintre cărturari au răspuns: „Învățătorule, bine ai vorbit!”
⁴⁰ Și nu mai îndrăzneau să-L întrebe nimic.
⁴¹ Isus le-a zis: „Cum[[xr:1]] se zice că Hristosul este fiul lui David?
⁴² Căci însuși David spune în cartea Psalmilor: Domnul I-a zis [[xr:1]] Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea
⁴³ până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi reazem picioarelor Tale!» [[fn:a]]
⁴⁴ Așadar, David Îl numește Domn; cum este El fiul lui?”
⁴⁵ Pe când tot poporul asculta, Isus le-a zis[[xr:1]] ucenicilor Săi:
⁴⁶ „Feriți-vă[[xr:1]] de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi și să fie salutați prin piețe[[xr:2]], să aibă scaunele dintâi în sinagogi și locurile de cinste la ospețe;
⁴⁷ casele văduvelor[[xr:1]] le mănâncă și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o mai mare osândă!”