Luca 21 | Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024

¹ Isus Și-a ridicat ochii și i-a[[xr:1]] văzut pe niște bogați aruncându-și darurile în vistierie.

Isus Şi-a ridicat ochii. [Paralele văduvei, Luca 21,1-4 = Marcu 12,41-44. Comentariu major: Marcu].

² A văzut și o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuți
³ Și a zis: „Adevărat vă spun că[[xr:1]] această văduvă săracă a dat mai mult decât toți;
⁴ căci toți aceștia au aruncat în lada cu daruri din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea pentru a-și duce traiul.”
⁵ Pe când vorbeau unii[[xr:1]] despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase și daruri, Isus a zis:

Vorbeau unii despre Templu. [Semnele revenirii lui Hristos, Luca 21,5-38 = Matei 24,1-51 = Marcu 13,1-37. Comentariu major: Matei]. Daruri. Probabil, daruri făcute pentru a înfrumuseţa Templul, ca de pildă viţa de vie din aur

a lui Irod, la intrarea lui (Iosif, Antichităţi xv. 11.3; cf. DA 575).

⁶ „Cât despre cele pe care le priviți, vor veni zile când nu va[[xr:1]] rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată.”
⁷ „Învățătorule”, L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla aceste lucruri și care este semnul că vor avea loc?”

Se vor întâmpla. Literal, sunt aproape să se întâmple.

⁸ Isus a răspuns: „Luați seama[[xr:1]] să nu fiți înșelați! Vor veni mulți în Numele Meu, zicând: «Eu sunt» și «Vremea s-a apropiat». Să nu mergeți după ei.
⁹ Când veți auzi de războaie și răscoale, să nu vă înspăimântați. Trebuie să se întâmple aceste lucruri mai întâi, dar sfârșitul nu va fi îndată.”

Îndată. Gr. eutheos, imediat sau îndată. În felul acesta Isus spunea, de fapt, sfârşitul nu este îndată.

¹⁰ El le-a mai zis: „Un popor[[xr:1]] se va ridica împotriva altui popor și o împărăție – împotriva altei împărății.
¹¹ Vor fi mari cutremure de pământ și, pe alocuri, foamete și ciume; vor fi lucruri înfricoșătoare și semne mari pe cer.
¹² Dar[[xr:1]] înainte de toate acestea, vor pune mâna pe voi și vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogilor și[[xr:2]] vă vor târî în temnițe și vă vor duce[[xr:3]] înaintea regilor și a dregătorilor din[[xr:4]] pricina Numelui Meu.

Înainte de toate acestea. Luca include aici (v. 12-16) o parte din predica de pe Muntele Măslinilor care nu dată de către Matei, probabil pentru că aceasta din urmă relatase de fapt acelaşi fir de gândire aproape în aceleaşi cuvinte, dintr-un discurs mai timpuriu. Pentru comentariu la v. 1216 vezi al Matei 10,17-21.

¹³ Acestea vi[[xr:1]] se vor întâmpla ca să fiți mărturie.

Vi se vor întâmpla. Vezi la Matei 13,9.

¹⁴ Luați aminte[[xr:1]]: să nu vă pregătiți dinainte cuvântul de apărare,

Să nu vă gândiţi. [Meditaţi, KJV]. Gr. promeltao, a exercita mai dinainte. Aceasta se referă probabil la a trece încă o dată asupra unui discurs cu care oratorul ar fi vrut să fie mai familiar. Când îşi făceau apărarea înaintea împăraţilor şi dregătorilor, ucenicii nu urmau să aibă anumite discursuri fixe pe care ar fi putut să le spună pe dinafară. Pentru motivul îndemnului lui Hristos vezi la Matei 10,19.20).

¹⁵ căci Eu vă voi da un cuvânt și o înțelepciune cărora niciunul dintre vrăjmașii voștri nu le va putea sta împotrivă sau răspunde[[xr:1]].
¹⁶ Veți[[xr:1]] fi dați în mâinile lor până și de părinții, frații, rudele și prietenii voștri; pe unii dintre voi îi vor omorî[[xr:2]].
¹⁷ Veți[[xr:1]] fi urâți de toți din pricina Numelui Meu,
¹⁸ dar[[xr:1]] niciun fir de păr din cap nu vi se va pierde.

Nici un păr. Făgăduinţa aceasta nu este o garanţie universală de imunitate faţă de martiraj, deoarece Isus tocmai spusese că unii vor fi daţi la moarte (vezi v. 16). Poate aici înseamnă că stăpânitorii care târăsc pe creştini la judecată nu vor avea putere asupra lor decât atunci când Dumnezeu le va permite (vezi Ioan 19,11; Fapte 5,35-58). Sau, cuvintele lui Hristos ar putea fi intenţionate să se refere la rezultatul ultim şi nu la perspectivele imediate ale acestei lumi şi înseamnă că stăpânitorii pământului nu pot avea nici o putere asupra stării veşnice a cuiva (vezi Ioan10,28.29; vezi la Matei 10,28.30).

¹⁹ Prin răbdarea voastră vă veți câștiga sufletele.

Prin răbdarea voastră. Comparaţi Matei 24,13; Marcu 13,13; RSV zice: Prin stăruinţa voastră veţi câştiga viaţa voastră, o idee asemănătoare cu aceea din Matei 24,13.

²⁰ Când [[xr:1]] veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, să știți că pustiirea lui este aproape.

Înconjurat de oşti. Adică, încercuit de legiuni romane. Pentru comentariu vezi la Matei 24,2.15-20. Pustiirea lui. Nimicirea Ierusalimului în anul 70 d. Hr. a însemnat sfârşitul naţiunii iudaice ca atare (vezi la Matei 24,14.15).

²¹ Atunci cei din Iudeea să fugă în munți, cei din mijlocul Ierusalimului să plece, iar cei din împrejurimi să nu intre în el,

Ogoare. [ Ţări, KJV]. Adică, ţară în contrast cu cetate. Cei din mijlocul Ierusalimului; vezi

v. 20 sunt locuitori din cetate şi cei de prin ogoare, locuitori din ţinuturi rurale, locuind în oraşe sau sate mai mici.

²² căci acelea vor fi zile de răzbunare, ca să[[xr:1]] se împlinească tot ce e scris.

Zile de răzbunare. Vezi la Matei 23,35.36.

Ce este scris. [Care sunt scrise, KJV]. Evident o referire la blestemele pentru neascultare (vezi Deuteronom 27,11-26; 28,15-68).

²³ Vai[[xr:1]] de femeile însărcinate și de cele care alăptează în zilele acelea! Căci va fi un necaz mare pe pământ și urgie împotriva acestui popor.

Mânie împotriva norodului acestuia. Adică, asupra iudeilor. Vezi la Matei 23,35; cf. Ieremia 5,29. Pentru o discuţie deplină asupra planului lui Dumnezeu pentru Israel, eşecul lor şi lepădarea lor ca naţiune, vezi vol. IV, p. 26-30.

²⁴ Vor cădea sub ascuțișul sabiei, vor fi duși în robie la toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de păgâni până[[xr:1]] se vor împlini vremurile neamurilor.

Ascuţişul săbiei. Literal, gura săbiei. Evident aceasta se referă la culminarea sângeroasă a asedierii Ierusalimului în anul 70 d.Hr. (vezi p. 70-77; vezi la Matei 24,2.15-20).

Luaţi robi. Aşa cum prezisese Moise, dacă Israel nu va lua seama să se ţină de toate cuvintele acestei Legi care sunt scrise în această carte (Deuteronom 28,58.63-68). Avertizarea aceasta fusese deja împlinită mai înainte în captivitatea babiloniană (Ieremia 16,13; 40,1.2; 52,12-16.28-31; Daniel 1,1-3; 9,11-14; etc.). În legătură cu explicaţia lui Gabriel pentru Daniel cu privire la eventuala revenire din captivitatea babiloniană (vezi la Daniel 9,24.25), era legată şi o avertizare că repetarea greşelilor care pricinuiseră captivitatea babiloniană ar avea ca rezultat o a doua nimicire a Ierusalimului şi a Templului (vezi la Daniel 9,26.27). La această a doua distrugere şi la împrăştierea iudeilor Se referă Isus aici (vezi la Matei 24,15-20; cf. Luca 21,20). Situaţia aceasta nu urma să fie remediată până nu se vor fi împlinit vremurile Neamurilor. Pentru comentariul mai departe vezi vol. IV, p. 30-36.

Călcat în picioare. Aparenţa de autonomie de care iudeii s-au bucurat sub jurisdicţia romană înainte de anul 70 d.Hr. n-a fost niciodată restatornicită şi de atunci, din anul acela fatal, Ierusalimul a rămas în cea mai mare parte, dacă nu cu totul, sub stăpânirea Neamurilor. Ca rezultat al revoltei sub Bar Coheba, zdrobită în anul 135 d.Hr., tuturor iudeilor li s-a interzis să intre în cetate sub pedeapsa cu moartea. De atunci Ierusalimul nu a mai fost niciodată cu adevărat o cetate iudaică. Templul n-a fost niciodată rezidit după anul 70 d.Hr. Între alţii romanii, sarazinii, norvegienii, turcii, cruciaţii şi arabii au stăpânit cetatea din zona Templului. Deşi recent noul stat al Israelului a ajunsă-şi asigure stăpânirea asupra unei părţi din cetate, Vechiul Ierusalim încă este o cetate neiudaică şi vechea zonă a Templului rămâne în mâini neiudaice. Vezi p. 78, 79.

Vremurile Neamurilor. Timpul atribuit naţiunii iudaice urma să se termine în curând, şi ei nu mai aveau să fie poporul ales al lui Dumnezeu. După lepădarea lor ca naţiune Evanghelia trebuia să fie dusă la toate naţiunile (vezi Fapte 1,8; 13,46; 18,6; 28,25-28; Romani 1,16). Pentru o discuţie mai amănunţită a rolului iudeilor ca popor ales al lui Dumnezeu, al apostaziei şi a răspândirii iudeilor printre Neamuri, vezi vol. IV, p. 26-36.

²⁵ Vor [[xr:1]] fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ va fi necaz printre neamuri, care vor fi năucite de vuietul mării și al valurilor.

Semne. Vezi la Matei 24,29.

Nu vor şti ce să facă. [Cu perplexitate, KJV]. Textul grec lasă să se înţeleagă că perplexitatea se datorează urletului mării şi al valurilor. Partea din urmă a v. 25 zice literal şi pe pământ strâmtoare a Neamurilor şi perplexitate [datorită] mugetului mării şi al valurilor.

Mării. Hristos leagă aici manifestări ale forţelor distrugătoare ale naturii cu semne din cer imediat înainte de revenirea Sa cu putere şi slavă.

²⁶ Oamenii își vor da sufletul de groază în așteptarea lucrurilor care vor veni asupra lumii, căci[[xr:1]] puterile cerurilor[[fn:a]] vor fi clătinate.

Oamenii îşi vor da sufletul de groază. [Inima oamenilor va leşina de groază, KJV]. Literal, oamenii se vor prăpădi de teamă sau oamenii vor leşina de teamă. Ultima parte a versetului dă ca motiv principal pentru leşinarea oamenilor de groază, zguduirea puterilor cerului. Scena zugrăvită aici are loc în timpul plăgii a şaptea (EW 41; GC 636). La scena aceasta nelegiuiţii privesc cu groază şi uimire (GC 636), cerând munţilor şi stâncilor să cadă peste ei (Apocalipsa 6,14-17).

²⁷ Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nor[[fn:a]] cu putere și slavă mare[[xr:1]].
²⁸ Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, priviți în sus și ridicați-vă capetele, fiindcă răscumpărarea voastră se[[xr:1]] apropie!”
²⁹ Și[[xr:1]] le-a spus o pildă: „Uitați-vă la smochin și la toți copacii!

Toţi copacii. Luca informează pe cititorii neobişnuiţi cu smochinul că adevărul ilustrat în felul acesta se aplică la toţi pomii, nu numai la smochin.

³⁰ Când îi vedeți înfrunzind, știți că vara este aproape.
³¹ Tot așa și voi, când veți vedea aceste lucruri împlinindu-se, să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape.

Împărăţia lui Dumnezeu. Adică, împărăţia slavei în contrast cu împărăţia harului divin (vezi la Matei 4,17; 5,2).

³² Adevărat vă spun că nicidecum nu va trece generația aceasta că se vor și împlini aceste lucruri.
³³ Cerul[[xr:1]] și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
³⁴ Luați seama [[xr:1]] la voi înșivă: să nu vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare și beție sau cu îngrijorările vieții, și astfel ziua aceea să vină pe neașteptate asupra voastră,

Îmbuibare de mâncare. Gr. kraipale, îmbătare sau durere de cap din beţie de la kras, cap şi pallo, a creşte sau a se zbate. Scriitorii medicali greci foloseau pe kraipale cu referire la greaţa şi amorţirea după o beţie.

Îngrijorările. Adică frământările, neliniştile.

³⁵ ca un laț[[xr:1]]; căci ea va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața întregului pământ.

Laţ. [Cursă, KJV]. Vezi 1 Tesaloniceni 5,4; 1 Timotei 3,7; 2 Timotei 2,26.

³⁶ Vegheați în toată vremea[[xr:1]], rugându-vă[[xr:2]] să aveți putere să scăpați de toate câte vor veni și să stați[[xr:3]] în picioare înaintea Fiului Omului!”

Vegheaţi. Gr. agrupneo, a fi neadormit, literal a sta treaz.

Rugaţi-vă. [Rugaţi-vă neîncetat, KJV]. Vezi la cap. 18,11.

Să aveţi putere să scăpaţi. [Socotiţi vrednici de scăpare, KJV]. Importante dovezi textuale pot fi citate (cf. p. 146) pentru exprimarea să izbutească să scape sau să aveţi putere să scăpaţi.

Să staţi în picioare înaintea. Vezi la cap. 19,24. Aceasta este ţinta supremă a vieţii creştine.

³⁷ În timpul zilei, Isus dădea învățătură[[xr:1]] în Templu, iar[[xr:2]] nopțile mergea să le petreacă pe muntele numit al Măslinilor.

Ziua. O enunţare retrospectivă rezumativă asupra activităţilor lui Isus în cursul primelor trei zile ale săptămânii patimilor (vezi la Matei 23,38).

Noaptea. Duminică şi luni seara Isus şi ucenicii Săi au petrecut-o probabil pe Muntele Măslinilor.

³⁸ Tot poporul venea dis-de-dimineață la El, în Templu, ca să-L asculte.

Tot norodul. Aceasta este poate tot aşa, o afirmaţie rezumativă, comparabilă cu aceea din v.

37. Isus n-a mai învăţat în Templu după data aceasta. COMENTARIILE LUI ELLLEN G. WHITE 3 DA 615, 616; GW 467 5–38 DA 627–636 12 AA 84 14, 15 AA 97 15 2T 485 16 AA 84; DA 629; PK 588; 5T 473, 691; 9T 231 16, 17 GC 28, 54, 267; SR 331 18 DA 630, 634 19 Ev 631; 2T 320, 424 20 GC 26; 5T 451, 464 20, 21 GC 30; PP 166 20–22 DA 630 25 GC 37, 304 25, 26 Ev 18; 1T 268 26 EW 41; 4T 53 28 DA 632; Ev 18; GC 308; LS 272 30, 31 GC 308 31 DA 234, 634 33–36 9T 268

34 COL 55, 319; DA 234, 636; GC 309, 626; TM 238; 1T 168, 469; 2T 283; 4T 31, 309; 5T

152, 235, 259, 280, 461; 6T 410 34, 35 CT 368 34–36 CW 24; PP 166; 4T 306; 5T 100 35 FE 335; 6T 129 36 DA 234, 636; GC 309, 544; ML 17; TM 508; 5T 235