1 Moise a strâns toată adunarea fiilor lui Israel și le-a zis: „Acestea sunt[[xr:1]] lucrurile pe care a poruncit DOMNUL să le faceți:

Toată adunarea. Acum izraeliţii erau gata să înceapă construirea şi ridicarea Cortului Întâlnirii care fusese plănuit (cap. 25-31), dar au întârziat din cauza apostaziei lor (cap. 32; PP 343) şi a necesităţii de a reînnoi legământul (cap. 33, 34). Deoarece acesta a fost un proiect în care era cuprins şi interesat în mod vital tot poporul prin darurilor lor (cap. 25,2-7) şi prin munca lor (vezi cap. 28,3; 35,10; 36,4; 39,42), Moise i-a strâns pentru instrucţiuni preliminarii.


2 Șase[[xr:1]] zile să vă faceți lucrul, dar ziua a șaptea să vă fie sfântă: este sabatul, ziua de odihnă închinată DOMNULUI. Oricine va face vreo lucrare în ziua aceea să fie pedepsit cu moartea.

Şase zile. Evreii aveau să fie angajaţi într-o întreprindere sfântă şi aceasta puteau s-o socotească drept scuză pentru lucrarea în Sabat. Dar nu le era îngăduit să fie înşelaţi de natura sfinţită a lucrării lor spre a neglija păzirea sfântă a acelei zile, sau a umbla în mod nepăsător în sfântul ei timp. Aici se află o lecţie evidentă pentru slujbaşi şi alţii care fac lucrarea lui Dumnezeu în ziua lui Dumnezeu. Construirea Cortului Întâlnirii cu diferitele lui dibăcii şi materiale necesare pentru el era o chestiune laică şi, de aceea, nu era o ocupaţie potrivită pentru ziua sfântă a lui Dumnezeu.


3 Să nu aprindeți[[xr:1]] foc în niciuna din locuințele voastre în ziua sabatului.”

Să nu aprinzi foc. În vremurile de demult aprinderea focului cerea o muncă considerabilă. Clima relativ caldă a regiunii Sinai făcea ca încălzirea artificială să nu fie necesară, şi focul urma să fie aprins numai cu scopul de a fierbe mâncarea. Nefiind principal pentru sănătate într-o astfel de climă, în Sabat nu trebuie să fie gătită hrană caldă (vezi comentariul pentru cap. 16,23). Porunca aceasta încă mai este ţinută cu stricteţe de iudeii caraiţi, chiar şi în climele reci, iar aceştia nu permit în căminele lor nici foc, nici lumină în ziua Sabatului. Totuşi, mulţi iudei consideră această obligaţie ca fiind numai temporară ca natură, şi au chiar în Palestina, atât foc cât şi lumină. Dar iudeii strict ortodocşi astăzi nu gătesc hrană în sabat.


4 Moise a vorbit întregii adunări a fiilor lui Israel și a zis: „Acesta este[[xr:1]] lucrul pe care l-a poruncit DOMNUL, zicând:
5 «Luați din ce este al vostru un prinos pentru DOMNUL!» Fiecare[[xr:1]] să aducă prinos DOMNULUI tot ce-l îndeamnă inima: aur, argint, aramă,
6 material violet, purpuriu și stacojiu, in subțire, material din păr de capră,
7 piei de berbec vopsite în roșu și piei alese, lemn de salcâm,
8 untdelemn pentru luminat, mirodenii[[xr:1]] pentru untdelemnul ungerii și pentru tămâia înmiresmată,
9 pietre de onix și pietre de țintuit în efod și în pieptar.
10 Toți[[xr:1]] cei iscusiți dintre voi să vină și să facă tot ce a poruncit DOMNUL:
11 Lăcașul[[xr:1]], acoperământul lui, învelitoarea lui, copcile lui, scândurile lui, drugii lui, stâlpii lui, temeliile lui,
12 chivotul[[xr:1]] cu drugii lui, Capacul Ispășirii, catapeteasma,
13 masa[[xr:1]] cu drugii ei, toate uneltele ei și pâinile pentru înfățișare[[xr:2]],
14 sfeșnicul[[xr:1]] pentru luminat cu uneltele lui, candelele lui și[[xr:2]] untdelemnul pentru luminat,
15 altarul[[xr:1]] tămâierii și drugii lui, untdelemnul ungerii și tămâia[[xr:2]] înmiresmată, perdeaua ușii de la intrarea Lăcașului,
16 altarul[[xr:1]] pentru arderile-de-tot, grătarul lui din aramă, cu drugii lui și toate uneltele lui, ligheanul cu temelia lui,
17 cortinele[[xr:1]] curții, stâlpii ei, tălpile ei și perdeaua de la poarta curții,
18 țărușii Cortului, țărușii curții și funiile lor,

Ţăruşii. Aceştia erau ţăruşi înfipţi în pământ spre a ţine funiile care susţineau cortul ce acoperea tabernacolul şi stâlpii din peretele curţii.


19 veșmintele[[xr:1]] pentru slujba în Locul Sfânt, veșmintele sfinte ale preotului Aaron și veșmintele fiilor lui pentru slujbele preoțești.”
20 Toată adunarea fiilor lui Israel a plecat din prezența lui Moise.
21 Toți cei cu tragere[[xr:1]] de inimă și toți cei îndemnați de duhul lor au venit și au adus un prinos DOMNULUI pentru lucrarea Cortului Întâlnirii, pentru toată slujba lui și pentru veșmintele sfinte.
22 Au venit îndată bărbații și femeile, toți cei cu tragere de inimă, și au adus verigi de pus în nas, cercei, inele și podoabe, tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur pentru DOMNUL.
23 Toți[[xr:1]] cei ce aveau material violet, purpuriu și stacojiu, in subțire și material din păr de capră, piei de berbec vopsite în roșu și piei alese le-au adus.
24 Toți cei ce puteau aduce un prinos în argint și aramă au adus prinos DOMNULUI. Toți cei ce aveau lemn de salcâm pentru toate lucrările de slujire l-au adus.
25 Toate femeile[[xr:1]] iscusite au tors cu mâinile lor și apoi au adus ceea ce au tors: material violet, purpuriu și stacojiu și in subțire.

Au tors. Torsul era o artă obişnuită printre femeile acelor zile, de la cea mai de sus, la cea mai de jos. La facerea cortului şi a mobilierului lui era de lucru pentru toţi. Dumnezeu consideră orice lucrare făcută pentru El de mare valoare şi importanţă, atât aceea a căpeteniilor care au adus pietre de onix şi pietre preţioase şi mirodenii scumpe (v.26), cât şi a femeilor umile care au tors covoare de păr de capră (v.26).

Pentru alte informaţii cu privire la instrucţiunile pentru ridicarea tabernacolului vezi comentariul pentru capitolele 25 la 31.


26 Toate femeile cu tragere de inimă și iscusință au tors păr de capră.
27 Fruntașii[[xr:1]] poporului au adus pietre de onix și pietre de țintuit în efod și în pieptar,
28 mirodenii[[xr:1]], untdelemn pentru luminat, untdelemn pentru ungere și untdelemn pentru tămâia înmiresmată.
29 Fiii lui Israel – toți bărbații și toate femeile cu tragere de inimă[[xr:1]] pentru lucrarea poruncită de DOMNUL prin Moise – I-au adus DOMNULUI daruri de bunăvoie.

Daruri de bună voie. Spiritul bunăvoinţei manifestat de poporul lui Israel trebuie să fi fost foarte plăcut în ochii lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu iubeşte pe dătătorul voios (2 Corinteni 9,7). Înaintea Lui nu contează atât de mult cantitatea (Luca 21,3), ci spiritul în care este dăruit (v.4). Bunăvoinţa şi credincioşia sunt ceea ce face ca slujirea noastră să fie primită de El (COL 402), şi El ne răsplăteşte după generozitatea intenţiei Lui (COL 397).

Comentariile lui Ellen G. White

5 WM 2914

20-22 SR 151

21 Ed 286; PK 61; WM 291

21,22 PP 344

21-25 6T 468

22 5T 268

23-28 PP 344

30,31 PP 343

30-35 PK 62


30 Moise le-a zis fiilor lui Israel: „Să știți că DOMNUL[[xr:1]] l-a ales pe Bețaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminția lui Iuda.
31 L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu: cu înțelepciune, cu pricepere și cu știință pentru tot felul de lucrări,
32 ca să conceapă lucrări meșteșugite, să lucreze în aur, în argint și în aramă,
33 să taie pietre prețioase pentru a le țintui, să cioplească în lemn și să facă tot felul de lucrări meșteșugite.
34 I-a dat și darul de a-i învăța pe alții, atât lui, cât și lui Oholiab[[xr:1]], fiul lui Ahisamac, din seminția lui Dan.
35 I-a umplut[[xr:1]] cu iscusință, ca să facă toate lucrările: cioplire, meșteșugire, brodare în material violet, purpuriu și stacojiu și în in subțire sau țesere – să facă tot felul de lucrări și planuri meșteșugite.