1 Și s-a întâmplat în a treia zi, că Estera s-a îmbrăcat cu haina împărătească și a stat în picioare în curtea interioară a casei împăratului, în dreptul casei împăratului; și împăratul ședea pe tronul său împărătesc în casa împărătească, în fața porții casei.

A treia. Adică a treia zi a postului (cap. 4,16). Estera şi slujnicele ei, care poate vor fi fost şi ele iudaice, nu au mâncat nimic în seara primei zile, nimic în tot cursul zilei de-a doua şi nimic în dimineaţa zilei de-a treia (vezi cap. 4,16).

S-a îmbrăcat cu hainele împărăteşti. Pe timpul postului, Estera poate a stat în sac şi cenuşă, dar acum ea le-a schimbat cu splendoarea veşmintelor împărăteşti. Părăsind apartamentele femeilor din incinta palatului, Estera a trecut prin grădina care înconjura probabil sala împărătească şi a intrat în curte, chiar în faţa sălii deschise a tronului (vezi la cap. 1,5). Stând drept în faţa tronului, dar la o oarecare depărtare de el, cu scopul de a atrage atenţia împăratului, Estera a aşteptat încuviinţarea lui. Ea ştia că, în momentul sosirii ei, el era aşezat pe tronul lui şi fără îndoială o va vedea.

În faţa uşei casei. Adică, în faţa intrării sălii. Tronul, care era aşezat cu faţa spre intrarea principală, era probabil o platformă înălţată. Şezând pe tronul său, împăratul putea deci să aibă perspectivă asupra intrării şi a curţii de dincolo de ea, prin culoarul de coloane (vezi la cap. 1,5).


2 Și a fost astfel, când împăratul a văzut-o pe împărăteasa Estera stând în picioare în curte, că ea a obținut favoare în ochii lui; și împăratul i-a întins Esterei sceptrul de aur din mâna lui. Și Estera s-a apropiat și a atins vârful sceptrului.

A atins vârful. Întinderea sceptrului indica bunăvoinţa şi aprobarea împăratului; atingerea sceptrului însemna recunoaştere bunăvoinţei astfel arătate. Întrând în curtea interioară, Estera încălcase deja legea (cap. 4,11; cf. cap. 6,4). Ahaşveroş trebuie să fi înţeles că doar un caz de forţă majoră urgent o făcuse pe Estera să se apropie de tron neinvitată.


3 Atunci împăratul i-a spus: Ce dorești împărăteasă Estera? Și care este cererea ta? Ți se va da chiar jumătate din împărăție.

Ce ceri? Acordarea celor cerute înainte ca ele să fi fost exprimate era un gest de bunăvoinţă practicat de monarhii orientali. Potrivit lui Herodot, exista o zi pe an în care împăratul era obligat să aprobe orice cerere făcută de un oaspete de la masă sa. Venirea Esterei arăta clar că ea avea de prezentat o cerere urgentă.

Jumătate din împărăţie. O nouă dovadă a bunăvoinţei împărăteşti (vezi Marcu 6,23).


4 Și Estera a răspuns: Dacă ar face plăcere împăratului, să vină astăzi împăratul și Haman la ospățul pe care i l-am pregătit.

Să vină împăratul astăzi. O asemenea invitaţie trebuie să fi fost oarecum neobişnuită. De obicei împăratul şi împărăteasă luau masă separat. Dar ca împărăteasa să invite încă un oaspete bărbat pe lângă împărat era cât se poate de neobişnuit şi pentru destinatarul invitaţiei părea să fie o înaltă favoare. Ahaşveroş şi-a adus aminte probabil de refuzul lui Vasti de a lua parte la ospăţul lui. Natura neobişnuită a invitaţiei Esterei, împreună cu faptul că fusese prezentă în persoană, trebuie să-l fi uimit şi intrigat pe împărat. Curiozitatea lui de împărat a avut câteva ore la dispoziţie să se frământe şi să se intensifice.


5 Atunci împăratul a spus: Grăbește-l pe Haman pentru a face ce a zis Estera. Și împăratul și Haman au venit la ospățul pe care Estera l-a pregătit.
6 Și împăratul a spus Esterei la ospățul vinului: Care este rugămintea ta, și ți se va da? Și care este cererea ta? Se va îndeplini până la jumătate din împărăție.

Care este cererea ta? Fireşte că Ahaşveroş a înţeles că nu doar pentru plăcerea de a-i avea la masă pe el şi pe primul lui ministru îşi primejduise Estera viaţa apropiindu-se nechemată de tronul lui.


7 Atunci Estera a răspuns și a zis: Rugămintea și cererea mea este:
8 Daca am găsit favoare în ochii împăratului și dacă face plăcere împăratului să facă după rugămintea mea și să împlinească cererea mea, să vină împăratul și Haman la ospățul pe care îl voi pregăti pentru ei, și voi face mâine conform spusei împăratului.

Dacă găseşte cu cale împăratul. Estera a câştigat mult amânând cu încă o zi expunerea cererii ei. Poate că mai presus de toate, Ahavaşveroş a fost fără îndoială impresionat că cererea ei era nu doar o chestiune de viaţă şi de moarte pentru ea personal, subînţeleasă prin apariţia ei bruscă înaintea lui în dimineaţa acelei zile, ci era un apel premeditat şi cumpănit, nu un impuls de-o clipă. În plus, amânarea urma să sporească curiozitatea împăratului (vezi la v. 4) şi să-l pregătească astfel mai bine pentru ceea ce urma să fie un şoc puternic. Iar pentru Estera amânarea urma să însemne timp în care să se roage şi să cumpănească bine cum să prezinte cererea, timp în care să-şi găsească calmul înainte de a o exprima. Cu toate că Estera nu ştia încă aceasta, Providenţa hotărâse amânarea pentru a pregăti mai bine mintea şi inima împăratului (cap. 6,1-11).


9 Și în acea zi Haman a plecat bucuros și cu inimă veselă, dar când Haman a văzut pe Mardoheu la poarta împăratului, că nu s-a ridicat, nici nu s-a mișcat pentru el, s-a umplut de indignare împotriva lui Mardoheu.

Nu se scula, nici nu mişca. Sau "nici nu s-a sculat, nici n-a tremurat" (RSV). Osândit la moarte prin decretul lui Haman, Mardoheu l-a sfidat cu îndrăzneală pe autorul crimei. Prezenţa lui la poarta împăratului este o dovadă că nu mai era îmbrăcat în sac (cap. 4,2), aşa cum făcuse cu două zile înainte. Fără îndoială, el aflase de primirea favorabilă a Esterei de către împărat şi credea că planul ei avea să fie încununat de succes.


10 Cu toate acestea Haman s-a stăpânit; și când a ajuns acasă a trimis și și-a chemat prietenii și pe Zereș, soția lui.

A ştiut... să se stăpânească. Cu toate că era grozav de furios pe Mardoheu personal, Haman a considerat că e un gest mai demn să nu-i acorde atenţie.


11 Și Haman le-a spus despre gloria bogățiilor lui și de mulțimea copiilor săi și toate lucrurile în care împăratul l-a promovat, și cum l-a avansat deasupra prinților și servitorilor împăratului.

Strălucirea bogăţiilor lui. Vezi la cap. 3,9.

Fiilor săi. Conform cap. 9,7-10, Haman avea zece fii. Perşii şi alţi orientali considerau extrem de onorabil statul unui tată cu mulţi fii.


12 Haman a continuat spunând: Da, împărăteasa Estera nu a lăsat niciun alt om decât pe mine să intre cu împăratul la ospățul pe care ea l-a pregătit; și mâine sunt de asemenea invitat la ea cu împăratul.
13 Totuși toate acestea nu îmi folosesc la nimic, cât timp îl văd pe Mardoheu, iudeul, șezând la poarta împăratului.

N-au nici un preţ. Haman nu învăţase înţelepciunea de a pune plăcerea înaintea durerii, bucuria înaintea întristării, mulţumirea înaintea necazului. Şi nici nu învăţase să considere supărările şi încercările vieţii ca binecuvântări mascate. În ciuda aparentei sale stăpâniri de sine şi a faptului că era prim ministru al puternicului Imperiu persan, caracterul lui era puţin mai bun decât acela al unui sălbatic. Măreţia pământească nu este dovada măreţiei sau bunătăţii sufletului.


14 Atunci Zereș, soția lui, și toți prietenii lui, i-au spus: Să se facă o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coți și mâine să vorbești cu împăratul ca Mardoheu să fie spânzurat de ea; apoi să mergi voios cu împăratul la ospăț. Și acest lucru a plăcut lui Haman; și a pus să se facă spânzurătoarea.

Spânzurătoare. Literal, "copac". De obicei, perşii nu îi spânzurau pe oameni, ci îi executau prin tragere în ţeapă (vezi cap. 2,23).

Înaltă de cincizeci de coţi. Aproximativ 22,3 m (vezi vol. I, p. 165). Aceasta apare din nou în cap. 7,9, unde se adaugă că spânzurătoarea fusese înălţată acasă la Haman. Casele persane aveau un "patio", o curte interioară, aşa cum se obişnuieşte la casele spaniole. Înălţimea spânzurătorii avea probabil scopul să facă vizibilă în tot oraşul executarea lui Mardoheu.

Cere. Prietenii lui Haman au presupus că executarea imediată a unui iudeu va fi permisă în urma cererii primului ministru.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

2.5 PK 602