Un vizitator nocturn
Text de memorat
„Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” Faptele apostolilor 5:29
Lucruri minunate și foarte interesante se întâmplau în Ierusalim. Duhul Sfânt le dădea ucenicilor mare putere și ei făceau minuni extraordinare. Preoților și conducătorilor nu le plăcea aceasta, dar ucenicii continuau să învețe și să predice. Mulțimi de oameni veneau la templu în fiecare zi să-i asculte și tot mai mulți oameni credeau în Isus. Faptele apostolilor 5:12-15.
Vestea s-a răspândit și în curând mulți oameni din orașele și satele apropiate de Ierusalim veneau să fie și ei ajutați. Faptele apostolilor 5:16. Preoților și conducătorilor nu le venea să creadă. Ei puteau vedea că tot mai mulți oameni credeau în Isus și că tot mai multe minuni se înfăptuiau. Crezi că ucenicii se lăudau cu minunile? Oh, nu. Ei spuneau tuturor că uimitoarele minuni se întâmplau datorită puterii lui Isus prin Duhul Sfânt. La templu, preoții încă sacrificau miei în fiecare zi. Dar tot mai mulți oameni credeau că Isus a fost Mielul lui Dumnezeu. Mieii care erau sacrificați în fiecare zi au fost foarte importanți înainte ca Isus să moară. Ei le aminteau tuturor că Isus urma să vină și să moară în locul nostru.
Dar acum, ei nu mai trebuiau să sacrifice mieii în fiecare zi, pentru că Isus deja fusese pe pământ și murise pentru noi toți. Dar preoții și conducătorii nu L-au acceptat pe Isus ca Mesia și ca adevăratul Miel al lui Dumnezeu. Ei doreau ca oamenii să continue să facă aceleași ceremonii ca întotdeauna. Doreau ca oamenii să asculte de ei și de regulile făcute de ei.
Vestea s-a răspândit și în curând mulți oameni din orașele și satele apropiate de Ierusalim veneau să fie și ei ajutați. Faptele apostolilor 5:16. Preoților și conducătorilor nu le venea să creadă. Ei puteau vedea că tot mai mulți oameni credeau în Isus și că tot mai multe minuni se înfăptuiau. Crezi că ucenicii se lăudau cu minunile? Oh, nu. Ei spuneau tuturor că uimitoarele minuni se întâmplau datorită puterii lui Isus prin Duhul Sfânt. La templu, preoții încă sacrificau miei în fiecare zi. Dar tot mai mulți oameni credeau că Isus a fost Mielul lui Dumnezeu. Mieii care erau sacrificați în fiecare zi au fost foarte importanți înainte ca Isus să moară. Ei le aminteau tuturor că Isus urma să vină și să moară în locul nostru.
Dar acum, ei nu mai trebuiau să sacrifice mieii în fiecare zi, pentru că Isus deja fusese pe pământ și murise pentru noi toți. Dar preoții și conducătorii nu L-au acceptat pe Isus ca Mesia și ca adevăratul Miel al lui Dumnezeu. Ei doreau ca oamenii să continue să facă aceleași ceremonii ca întotdeauna. Doreau ca oamenii să asculte de ei și de regulile făcute de ei.
Se gândeau preoții și conducătorii că ei ascultă de Satana? Nu. Credeau ei că ascultă de Dumnezeu? Da. I-a avertizat Isus pe ucenici cu privire la o astfel de gândire? Ioan 16:2.
Isus Își arăta puterea prin minunile uimitoare care se întâmplau. Poți să-ți imaginezi oameni care erau vindecați când umbra lui Petru trecea peste ei atunci când mergea pe lângă ei? Citește din nou Faptele apostolilor 5:14,15.
Dar nici Petru și nici vreun alt ucenic nu se mândreau că puterea venea de la ei. Ei știau cu toții că puterea lui Isus, prin Duhul Sfânt, era cea care făcea minunile. Preoții și conducătorii erau furioși. Ei au hotărât că ucenicii trebuiau să se oprească să le mai spună oamenilor că Isus a murit ca adevăratul Miel al lui Dumnezeu și că El trăia din nou. Preoților și conducătorilor le era teamă că, dacă nu-i opreau, oamenii aveau să se întoarcă împotriva lor. Așa că i-au băgat pe Petru și pe Ioan în închisoare. Faptele apostolilor 5:17,18.
În timp ce erau în închisoare, s-au gândit ei cumva să înceteze să mai spună oamenilor despre Isus? Nu, nici nu le-a trecut prin minte așa ceva. Isus îi avertizase că preoții și conducătorii vor încerca să-i oprească din a lucra pentru El. Dar ei nu se temeau. Isus suferise pentru ei, iar ei erau bucuroși să sufere pentru El. Dar ce s-a întâmplat în timpul nopții? Faptele apostolilor 5:19,20.
Dar nici Petru și nici vreun alt ucenic nu se mândreau că puterea venea de la ei. Ei știau cu toții că puterea lui Isus, prin Duhul Sfânt, era cea care făcea minunile. Preoții și conducătorii erau furioși. Ei au hotărât că ucenicii trebuiau să se oprească să le mai spună oamenilor că Isus a murit ca adevăratul Miel al lui Dumnezeu și că El trăia din nou. Preoților și conducătorilor le era teamă că, dacă nu-i opreau, oamenii aveau să se întoarcă împotriva lor. Așa că i-au băgat pe Petru și pe Ioan în închisoare. Faptele apostolilor 5:17,18.
În timp ce erau în închisoare, s-au gândit ei cumva să înceteze să mai spună oamenilor despre Isus? Nu, nici nu le-a trecut prin minte așa ceva. Isus îi avertizase că preoții și conducătorii vor încerca să-i oprească din a lucra pentru El. Dar ei nu se temeau. Isus suferise pentru ei, iar ei erau bucuroși să sufere pentru El. Dar ce s-a întâmplat în timpul nopții? Faptele apostolilor 5:19,20.
Să zicem că erai și tu în închisoare cu ucenicii. Cum ai fi reacționat la ce a spus îngerul?
Petru și Ioan au fost băgați în închisoare, dar un înger a deschis ușa închisorii și le-a spus să se întoarcă în templu în dimineața următoare. Și ei au făcut exact așa. Faptele apostolilor 5:21, p.p.
Preoții și conducătorii nu știau ce se petrecuse în acea noapte, iar dimineața i-au chemat pe membrii Soborului să hotărască ce să facă în continuare. Ei au decis să spună că apostolii făceau necazuri și că ei i-au omorât pe Anania și Safira. Preoții și conducătorii au putut aduna o gloată care să strige să-L răstignească pe Isus. Acum ei sperau ca același lucru să se întâmple cu ucenicii. Imediat, Soborul a spus aprozilor să meargă și să-i aducă pe ucenici din închisoare. Faptele apostolilor 5:21, u.p.
Acei aprozi cred că s-au grăbit înapoi la Sobor și probabil erau foarte emoționați în timp ce le spuneau ce s-a întâmplat. Faptele apostolilor 5:22,23. Membrii Soborului se uitau unii la alții. Toți se întrebau ce se întâmplase? Cum au putut să scape ucenicii?
Preoții și conducătorii nu știau ce se petrecuse în acea noapte, iar dimineața i-au chemat pe membrii Soborului să hotărască ce să facă în continuare. Ei au decis să spună că apostolii făceau necazuri și că ei i-au omorât pe Anania și Safira. Preoții și conducătorii au putut aduna o gloată care să strige să-L răstignească pe Isus. Acum ei sperau ca același lucru să se întâmple cu ucenicii. Imediat, Soborul a spus aprozilor să meargă și să-i aducă pe ucenici din închisoare. Faptele apostolilor 5:21, u.p.
Acei aprozi cred că s-au grăbit înapoi la Sobor și probabil erau foarte emoționați în timp ce le spuneau ce s-a întâmplat. Faptele apostolilor 5:22,23. Membrii Soborului se uitau unii la alții. Toți se întrebau ce se întâmplase? Cum au putut să scape ucenicii?
De ce nu au realizat acei membri ai Soborului că ei încercau să lupte împotriva Cuiva care era mai puternic decât ei? Controlează încă Satana mintea multor oameni?
Când aprozii s-au întors din închisoare și au spus că ucenicii nu erau acolo, membrii Soborului se uitau unii la alții și se întrebau ce să facă în continuare. Faptele apostolilor 5:24. Deodată, cineva a intrat în grabă în Sobor. Ce a anunțat el? Faptele apostolilor 5:25.
Căpitanul și cu aprozii au plecat de îndată să-i aducă pe ucenici. Dar el și oamenii lui știau că trebuie să se poarte frumos cu ei. Dacă nu făceau așa, oamenii care îi ascultau predicând s-ar fi mâniat așa de tare, că ar fi aruncat cu pietre după aceștia. Așa că aprozii erau atenți să vorbească politicos, iar ucenicii s-au dus cu ei. Faptele apostolilor 5:26.
Nu după mult timp, Petru și Ioan stăteau în fața aceluiași mare-preot și în fața Soborului care le-au poruncit să înceteze să mai predice oamenilor despre Isus. Dar Petru a spus: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” Faptele apostolilor 5:27–29.
De asemenea, Petru a spus plin de curaj mareluipreot și membrilor Soborului că ei L-au omorât pe Isus. Poți să-ți imaginezi cât de tare i-a înfuriat această afirmație? Chiar și fără aprobarea romanilor, ei erau gata să-și oprească întâlnirea și să-i omoare pe Petru și pe Ioan. Faptele apostolilor 5:30–33.
Căpitanul și cu aprozii au plecat de îndată să-i aducă pe ucenici. Dar el și oamenii lui știau că trebuie să se poarte frumos cu ei. Dacă nu făceau așa, oamenii care îi ascultau predicând s-ar fi mâniat așa de tare, că ar fi aruncat cu pietre după aceștia. Așa că aprozii erau atenți să vorbească politicos, iar ucenicii s-au dus cu ei. Faptele apostolilor 5:26.
Nu după mult timp, Petru și Ioan stăteau în fața aceluiași mare-preot și în fața Soborului care le-au poruncit să înceteze să mai predice oamenilor despre Isus. Dar Petru a spus: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” Faptele apostolilor 5:27–29.
De asemenea, Petru a spus plin de curaj mareluipreot și membrilor Soborului că ei L-au omorât pe Isus. Poți să-ți imaginezi cât de tare i-a înfuriat această afirmație? Chiar și fără aprobarea romanilor, ei erau gata să-și oprească întâlnirea și să-i omoare pe Petru și pe Ioan. Faptele apostolilor 5:30–33.
Cum crezi că se simțeau ucenicii? Le era frică? Nu le era frică? De ce?
Membrii Soborului erau așa de furioși, încât voiau să-i omoare pe Petru și pe Ioan. Și poate că acești doi ucenici credincioși se întrebau dacă urmau să moară așa repede pentru Hristos. Dacă era așa, ei erau gata să moară.
Dar un membru al Soborului știa că ceea ce voiau preoții și conducătorii să facă nu era înțelept. Numele lui era Gamaliel. Când acesta s-a ridicat, cu toții au ascultat respectuos în timp ce vorbea. Mai întâi, Gamaliel a cerut ca ucenicii să fie scoși puțin afară din încăpere. După ce au plecat, Gamaliel le-a spus membrilor Soborului că trebuie să fie foarte atenți cu privire la ce hotărau să facă cu ucenicii. Faptele apostolilor 5:34,35.
Gamaliel le-a amintit membrilor Soborului de celelalte ocazii când oamenii au adunat norod ca să-i urmeze. Dar, în cele din urmă, acei lideri au fost omorâți și urmașii lor s-au împrăștiat. El a spus că dacă ucenicii urmau planurile lor, Dumnezeu nu-i va binecuvânta, iar oamenii își vor pierde în curând interesul cu privire la ei. Faptele apostolilor 5:38.
Apoi, Gamaliel a spus ceva ce este foarte important să ne aducem aminte, iar membrii Soborului știau că ce a spus era adevărat. Faptele apostolilor 5:39. Membrii Soborului încă erau furioși, dar nu doreau să se trezească luptând împotriva lui Dumnezeu. Așa că au hotărât să nu-i omoare pe ucenici.
Dar un membru al Soborului știa că ceea ce voiau preoții și conducătorii să facă nu era înțelept. Numele lui era Gamaliel. Când acesta s-a ridicat, cu toții au ascultat respectuos în timp ce vorbea. Mai întâi, Gamaliel a cerut ca ucenicii să fie scoși puțin afară din încăpere. După ce au plecat, Gamaliel le-a spus membrilor Soborului că trebuie să fie foarte atenți cu privire la ce hotărau să facă cu ucenicii. Faptele apostolilor 5:34,35.
Gamaliel le-a amintit membrilor Soborului de celelalte ocazii când oamenii au adunat norod ca să-i urmeze. Dar, în cele din urmă, acei lideri au fost omorâți și urmașii lor s-au împrăștiat. El a spus că dacă ucenicii urmau planurile lor, Dumnezeu nu-i va binecuvânta, iar oamenii își vor pierde în curând interesul cu privire la ei. Faptele apostolilor 5:38.
Apoi, Gamaliel a spus ceva ce este foarte important să ne aducem aminte, iar membrii Soborului știau că ce a spus era adevărat. Faptele apostolilor 5:39. Membrii Soborului încă erau furioși, dar nu doreau să se trezească luptând împotriva lui Dumnezeu. Așa că au hotărât să nu-i omoare pe ucenici.
Crezi că mulți oameni încă luptă împotriva lui Dumnezeu? Poți să te gândești la moduri în care oamenii fac aceasta? Ce se întâmplă când alegem să facem ceva ce știm că este greșit?
După ce Gamaliel a vorbit, membrii Soborului s-au răzgândit cu privire la uciderea ucenicilor, dar încă erau furioși. Deci, după ce i-au adus pe ucenici înapoi, Soborul a ordonat ca ei să fie bătuți. Apoi i-au avertizat să nu mai vorbească în Numele lui Isus și le-au dat drumul. Faptele apostolilor 5:40.
Bătaia aceea a durut, dar ucenicii erau bucuroși. Iar Isus era mulțumit de ei pentru că fuseseră curajoși și chiar erau gata să moară pentru El. Ei Îl lăudau pe Dumnezeu în timp ce plecau și nu s-au oprit din a vorbi despre Isus. Faptele apostolilor 5:41,42. Isus i-a avertizat că cei care vor alege să-L urmeze vor suferi pentru că-I sunt credincioși. Aceasta este încă adevărat și va fi până când Isus va reveni. 2 Timotei 3:12.
Bătaia aceea a durut, dar ucenicii erau bucuroși. Iar Isus era mulțumit de ei pentru că fuseseră curajoși și chiar erau gata să moară pentru El. Ei Îl lăudau pe Dumnezeu în timp ce plecau și nu s-au oprit din a vorbi despre Isus. Faptele apostolilor 5:41,42. Isus i-a avertizat că cei care vor alege să-L urmeze vor suferi pentru că-I sunt credincioși. Aceasta este încă adevărat și va fi până când Isus va reveni. 2 Timotei 3:12.
Când i-a ascultat în acea zi pe ucenici, Gamaliel a știut că Dumnezeu era cu ei. Crezi că atunci când Gamaliel a vorbit atât de înțelept și de curajos, Duhul Sfânt îl ajuta? Ne ajută încă Duhul Sfânt și pe noi să fim curajoși? Cunoști pe cineva care a suferit pentru că I-a rămas credincios lui Isus? Nu este întotdeauna ușor să facem ceea ce știm că este corect, dar nu ar trebui să uităm niciodată că Isus este întotdeauna cu noi prin Duhul Sfânt. Nu trebuie să ne fie teamă.
Răpit - De Elsie Lewis Rawson
Rajah avea un obicei foarte rău – unul pe care nu l-a biruit, obicei care i-a provocat mari necazuri. El răspundea nepoliticos oamenilor care treceau prin fața porții noastre. Credea că stăpânește toată lumea. Ori de câte ori avea ocazia, sărea pe poartă, stătea ca un paznic și certa fiecare trecător. Avea un spirit mândru, iar pentru aceasta urma să sufere mult.
Oamenii erau atât de surprinși să vadă micuța pasăre stând la poartă și vorbind ca și cum ar fi un om! Mulțimi de oameni mari și de copii se adunau să-i vadă trucurile și să-i asculte pălăvrăgeala. Într-o zi, pe când copiii erau la școală, Rajah a părăsit casa și s-a dus la poartă. Câțiva băieți din sat îl pândeau. Umpluți de curiozitate și de dorința de a-l avea pentru ei, s-au înțeles să-l răpească. După ce au dat o tură pentru a se asigura că nu-i vede nimeni, au aruncat un covoraș vechi peste Rajah și l-au luat cu ei în satul lor.
Când Rajah a fost eliberat din covorul vechi și urât mirositor, s-a trezit într-o colibă mică acoperită cu paie de la marginea orașului. Era foarte supărat. A zburat spre răpitorii lui și a încercat să le scoată ochii. Când aceasta a eșuat, a început să-i certe. Lungi și zgomotoase erau propozițiile lui. Deși nu a știut, lupta și cearta au ajutat la salvarea lui, deoarece, în curând, majoritatea oamenilor din sat au aflat că într-o anume colibă era o pasăre vorbitoare.
De îndată ce ne-am dat seama că Rajah lipsește, am trimis o înștiințare și am oferit o recompensă bună pentru recuperarea lui în siguranță. Servitori au fost trimiși în toate direcțiile, dar Rajah nu era de găsit nicăieri.
Când toate acestea au eșuat, am anunțat poliția. Ei au căutat în tot orașul, întrebând dacă nu a văzut sau auzit cineva o pasăre vorbitoare. Cineva i-a spus unuia din polițiști să meargă în satul de băștinași de la marginea orașului nostru.
– A auzit sau a văzut cineva vreo pasăre vorbitoare?
– Da, da, au răspuns toți deodată. Câțiva băieți o au închisă în casa lor. Polițistul a fost dus la colibă. A bătut tare și lung la ușa unde Rajah era ținut prizonier.
– Cine este? Ce doriți? a răspuns vocea lui Rajah. Polițistul nu a așteptat ca ușa să se deschidă; a împins-o să se deschidă. Mulțimea care l-a urmat a năvălit și ea în cameră. Locul era gol. Oh, nu! Acolo, într-un colț, stătea Rajah, arătând foarte trist și stingher. În curând, el era în siguranță în mâinile mari și blânde ale polițistului.
În doar câteva minute, Rajah era înapoi în casa lui printre prietenii lui dragi. Cât de bucuros a fost să-și vadă tovarășii de joacă din nou! Această experiență a învățat-o pe pasărea noastră o lecție bună. Rajah știa acum că era mai bine să-și vadă de treaba lui și să nu încerce să se dea mare în fața oamenilor. (Va urma)
Rajah avea un obicei foarte rău – unul pe care nu l-a biruit, obicei care i-a provocat mari necazuri. El răspundea nepoliticos oamenilor care treceau prin fața porții noastre. Credea că stăpânește toată lumea. Ori de câte ori avea ocazia, sărea pe poartă, stătea ca un paznic și certa fiecare trecător. Avea un spirit mândru, iar pentru aceasta urma să sufere mult.
Oamenii erau atât de surprinși să vadă micuța pasăre stând la poartă și vorbind ca și cum ar fi un om! Mulțimi de oameni mari și de copii se adunau să-i vadă trucurile și să-i asculte pălăvrăgeala. Într-o zi, pe când copiii erau la școală, Rajah a părăsit casa și s-a dus la poartă. Câțiva băieți din sat îl pândeau. Umpluți de curiozitate și de dorința de a-l avea pentru ei, s-au înțeles să-l răpească. După ce au dat o tură pentru a se asigura că nu-i vede nimeni, au aruncat un covoraș vechi peste Rajah și l-au luat cu ei în satul lor.
Când Rajah a fost eliberat din covorul vechi și urât mirositor, s-a trezit într-o colibă mică acoperită cu paie de la marginea orașului. Era foarte supărat. A zburat spre răpitorii lui și a încercat să le scoată ochii. Când aceasta a eșuat, a început să-i certe. Lungi și zgomotoase erau propozițiile lui. Deși nu a știut, lupta și cearta au ajutat la salvarea lui, deoarece, în curând, majoritatea oamenilor din sat au aflat că într-o anume colibă era o pasăre vorbitoare.
De îndată ce ne-am dat seama că Rajah lipsește, am trimis o înștiințare și am oferit o recompensă bună pentru recuperarea lui în siguranță. Servitori au fost trimiși în toate direcțiile, dar Rajah nu era de găsit nicăieri.
Când toate acestea au eșuat, am anunțat poliția. Ei au căutat în tot orașul, întrebând dacă nu a văzut sau auzit cineva o pasăre vorbitoare. Cineva i-a spus unuia din polițiști să meargă în satul de băștinași de la marginea orașului nostru.
– A auzit sau a văzut cineva vreo pasăre vorbitoare?
– Da, da, au răspuns toți deodată. Câțiva băieți o au închisă în casa lor. Polițistul a fost dus la colibă. A bătut tare și lung la ușa unde Rajah era ținut prizonier.
– Cine este? Ce doriți? a răspuns vocea lui Rajah. Polițistul nu a așteptat ca ușa să se deschidă; a împins-o să se deschidă. Mulțimea care l-a urmat a năvălit și ea în cameră. Locul era gol. Oh, nu! Acolo, într-un colț, stătea Rajah, arătând foarte trist și stingher. În curând, el era în siguranță în mâinile mari și blânde ale polițistului.
În doar câteva minute, Rajah era înapoi în casa lui printre prietenii lui dragi. Cât de bucuros a fost să-și vadă tovarășii de joacă din nou! Această experiență a învățat-o pe pasărea noastră o lecție bună. Rajah știa acum că era mai bine să-și vadă de treaba lui și să nu încerce să se dea mare în fața oamenilor. (Va urma)
Studiul 8, 17-23 august
