Un diacon credincios

Text de memorat

„Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții.” Apocalipsa 2:10

Satana a dorit să distrugă biserica din Ierusalim. El i-a ispitit pe credincioși să fie suspicioși unul cu privire la altul. Dar acum biserica creștea și mai puternic. Mai mulți oameni ca oricând credeau în Isus.

Șapte diaconi îi ajutau pe cei doisprezece ucenici. Și ce ajutoare erau ei! Credincioșii greci care începuseră să fie suspicioși pe credincioșii evrei nu mai erau suspicioși. Toți erau tratați corect.

Bărbații potriviți au fost aleși ca diaconi. Ei erau bărbați buni, care-L iubeau pe Isus din toată inima. Duhul Sfânt le-a dat putere să predice, să învețe și să facă minuni uimitoare. El i-a ajutat de asemenea să știe cum să se ocupe de probleme. Faptele apostolilor 6:3.

Așa că planul lui Satana a eșuat din nou. El îi ura pe toți diaconii, dar pe unul dintre ei îl ura în mod special. Acel diacon era Ștefan, cel mai puternic dintre ei toți. Faptele apostolilor 6:8.

Ștefan știa probabil că preoții și conducătorii vor face tot ce pot pentru a-l opri să vorbească despre Isus. Dar mai știa că Isus este cu el prin Duhul Sfânt și nu îi era frică. El credea promisiunea lui Isus din Luca 21:15.
Isus încă are nevoie de oameni cărora să nu le fie teamă să lucreze pentru El. Vrei să fii și tu unul din ei?

Ștefan era unul dintre diaconii din biserica din Ierusalim. El vorbea grecește și, pentru că îi înțelegea pe greci, le putea vorbi despre Isus.

Ștefan s-a dus la sinagoga unde se închinau grecii și le-a arătat din Vechiul Testament că Isus era Fiul lui Dumnezeu, marele Mesia. El a dovedit că ceea ce profeții au spus despre moartea lui Isus s-a împlinit. Dar probabil le-a mai spus și că Isus era din nou viu și că S-a întors la cer. Și apoi, probabil le-a mai spus că Isus Se va întoarce să îi ia pe cei care cred în El și să-i ducă la casele pe care El le pregătea pentru ei în cer.

Când preoții și conducătorii au auzit despre cuvântarea lui Ștefan, i-au trimis pe cei mai înțelepți învățători să se certe cu el. Dar de fiecare dată, Ștefan le arăta că greșeau. Duhul Sfânt îi dădea putere lui Ștefan să fie curajos și să spună cuvintele potrivite acelor învățători. Faptele apostolilor 6:10. 

Dar preoții și conducătorii nu au renunțat. În loc să recunoască că greșeau, ei s-au înfuriat mai tare pe el. Doreau să găsească o modalitate de a-l omorî pe Ștefan. Așa că au hotărât să plătească niște oameni răi să spună minciuni despre Ștefan, la fel cum au făcut când L-au crucificat pe Isus.
Ne poate ajuta Isus să fim curajoși pentru El, la fel cum l-a ajutat pe Ștefan?

Preoții și conducătorii căutau o modalitate să-l facă pe Ștefan să nu mai predice despre Isus. Au plătit deci pe niște oameni să spună că Ștefan a blestemat templul și că îi învăța pe oameni să nu asculte de legile lui Dumnezeu. Bineînțeles că acele lucruri nu erau adevărate, dar oamenii erau plătiți să le spună ca și cum ar fi fost adevărate. Și chiar dacă Ștefan era nevinovat, unii oameni l-au luat și l-au dus în fața Soborului. Faptele apostolilor 6:12.

Când acei lideri importanți s-au uitat la Ștefan, mulți dintre ei au început să tremure. Unii dintre ei și-au acoperit fețele cu mâinile, pentru că le era teamă. De ce? Vedeau că fața lui Ștefan strălucea. Faptele apostolilor 6:15.

Membrii Soborului și toți care priveau ar fi trebuit să-și dea seama că Dumnezeu era cu Ștefan. Dar ei erau prea mândri și prea încăpățânați pentru a se răzgândi. Ce l-a întrebat marelepreot pe Ștefan? Faptele apostolilor 7:1. 

Când Ștefan a răspuns, nu era nici urmă de frică în vocea sa. El a spus întâmplarea făgăduinței pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui Avraam și cum Dumnezeu l-a ajutat pe Israel să devină un popor mare. Aceasta era o relatare pe care ei o știau și o iubeau. Toți ascultau cu atenție. Dar apoi, dintr-odată, totul s-a schimbat. Ce s-a întâmplat? Vom afla mâine.
De ce nu se temea Ștefan?

Ștefan era înaintea Soborului, spunând o întâmplare pe care ei o știau și o iubeau. Dar, dintr-odată, toată lumea s-a înfuriat. Au început să strige și să țipe la Ștefan. L-au luat și l-au târât afară din Sobor. Ștefan știa că urmau să-l omoare. Ce a spus el de s-au supărat toți dintr-odată? Ce se întâmplase?

Ștefan a spus că Dumnezeu nu locuia în templul de care ei erau așa de mândri. El a mai spus și că profeții au vestit venirea lui Isus. Marele-preot s-a arătat îngrozit. A sărit în sus și și-a rupt haina frumoasă pe care o purta. El le-a mai spus că luptau împotriva Duhului Sfânt. Le-a amintit că strămoșii lor au refuzat să asculte de profeții trimiși de Dumnezeu pentru a-i avertiza. Ei au omorât pe mulți dintre ei. Mai mult decât atât, chiar L-au omorât pe Isus, Fiul lui Dumnezeu. Faptele apostolilor 7:51,52.

În loc să le pară rău pentru lucrurile teribile pe care le-au făcut, acei membri ai Soborului s-au în- furiat și mai tare. Ei se comportau ca animalele sălbatice, gata să-l sfâșie pe Ștefan. Dar lui Ștefan tot nu îi era teamă. Faptele apostolilor 7:54.
Au recunoscut membrii Soborului că Ștefan spunea adevărul? Nu. Te-ai simțit vreodată nefericit când părinții sau profesorii au încercat să te ajute să recunoști că ceea ce
făceai sau spuneai era greșit? Ne poate ajuta Isus să schimbăm aceste simțăminte?

Membrii furioși ai Soborului erau gata să-l omoare pe Ștefan. Dar lui nu îi era frică. El știa că Isus a promis că va fi cu el. Deodată, Ștefan a privit în sus și a arătat ceva. Oamenii își puteau da seama că el vede ceva. Ce era? Faptele apostolilor 7:54-56.

Oamenii din jurul lui Ștefan nu puteau vedea ce era acel lucru la care se uita el, dar puteau auzi ce spunea și nu doreau să audă. Aruncându-se asupra lui Ștefan ca niște animale sălbatice, l-au luat, l-au împins afară din cameră și l-au târât afară din cetate. Repede și-au dat jos hainele și i-au spus unui tânăr să aibă grijă de ele. Faptele apostolilor 7:57,58.

Ștefan știa ce urma să se întâmple. Dar nu era înspăimântat. El L-a văzut pe Isus în cer. Când a îngenuncheat acolo pe pământ, a știut că va muri, dar se încredea pe deplin în Isus. El chiar s-a rugat pentru bărbații care-l omorau aruncând cu pietre în el. Faptele apostolilor 7:59,60.

Poți să-ți imaginezi cât de triști trebuie să fi fost credincioșii! Curajosul lor diacon Ștefan era mort. Și ei știau acum că liderii religioși puteau să omoare pe oricine credea în Isus, în special pe cei care spuneau altora despre Isus. Cred că toți au plâns la înmormântarea lui Ștefan. Au plâns și pentru că știau că acum niciunul dintre ei nu mai era în siguranță în fața cruzilor lideri religioși. Faptele apostolilor 8:2.
Dacă ai fi fost la înmormântarea lui Ștefan, ai fi fost și tu trist? Ți-ar fi fost și ție teamă? Ai fi fost ispitit să te răzgândești, să nu-I mai fii credincios lui Isus? Ce ai fi hotărât să faci?

Părea că Satana a găsit în sfârșit o modalitate de a-i împiedica pe oameni să-L urmeze pe Isus și să oprească biserica din Ierusalim din creștere. Probabil se gândea că, după ce au văzut ce i s-a întâmplat lui Ștefan, oamenilor le va fi frică să-L accepte pe Isus.

Unul dintre bărbații care a văzut cum Ștefan a fost ucis cu pietre s-a hotărât să-i ajute pe preoți și pe conducători să distrugă biserica în creștere. Era tânăr și curajos și nu-i era teamă de nimic. Învățase legile făcute de oameni și încerca să le împlinească cu atenție. De asemenea, el credea că toată lumea trebuia să asculte de ele și era dornic să-i forțeze pe oameni să facă aceasta și să-i împiedice să-L urmeze pe Isus. Nu era conștient că, de fapt, îl ajuta pe Satana; el credea din toată inima că-L ajută pe Dumnezeu.

Îți poți imagina ce mulțumit trebuie să fi fost Satana că are un așa ajutor puternic? Și probabil el credea că nimeni nu va putea vreodată să-l facă pe ajutorul lui să se răzgândească. Știi cine era acest ajutor? Era tânărul care a păzit hainele oamenilor care l-au ucis pe Ștefan cu pietre. Cum se numea el? Faptele apostolilor 7:58. 

Saul nu Îl văzuse, nici nu Îl auzise vreodată pe Isus. Dar preoții și ceilalți lideri i-au spus lucruri greșite despre Isus. Și, pentru că Saul a fost învățat să se încreadă în conducători, el credea ce spuneau ei. Acum era nerăbdător să-i ajute să scape de oamenii care credeau în Isus.
Ce ai face dacă cineva te-ar forța acum să asculți de reguli religioase inventate, la fel cum Saul voia să-i forțeze pe oameni să se supună regulilor făcute de ei?

Rajah pleacă în călătorie – partea 1 - De Elsie Lewis Rawson

A fost privilegiul nostru, în timpul în care Rajah a trăit cu noi, să călătorim prin micile sate pentru a spune istoria Evangheliei la câțiva dintre milioanele de oameni ai Indiei. De obicei, pasărea noastră mergea cu noi în aceste călătorii. 

O experiență pe care nu o voi uita niciodată s-a întâmplat într-una din aceste ocazii. Era o dimineață frumoasă. Toată natura ne făcea să ne gândim la Dumnezeu. Un râs vesel venea de la copii și de la Rajah de pe scaunele din spate ale mașinii în timp ce hurducăiam pe drumul accidentat și vechi. 

Cam pe la jumătatea distanței, ne-am oprit la o mică stație de alimentare de la marginea drumului, pentru a ne reumple rezervorul. Doar ce am oprit că am și fost înconjurați de o mulțime de băștinași care priveau curioși la copiii blonzi cu ochii albaștri. 

Un bebeluș, văzând pentru prima dată fețe albe, s-a pus pe un plâns teribil. Rajah, care nu se simțise prea bine după călătoria zdruncinată, și-a revenit dintr-odată. Această mulțime familiară, acești oameni de culoare, râsul acestor băieți și fete, acest bebeluș care plângea – toate și le amintea de la spital. Cât îi iubea! Acum era șansa lui să se dea mare. Ca un fulger, a repetat plânsul. 

Oamenii din jurul nostru au crezut că trebuie să mai fie un bebeluș ascuns în spatele mașinii, așa că s-au înghesuit mai tare să vadă, dar au fost întâmpinați de un râs nevinovat. 

Cât de surprinși au fost să vadă o pasăre myna obișnuită într-o colivie. Cu toate acestea, pentru următoarele cincisprezece minute, pasărea le-a ținut spectacol. I-a ținut pe toți într-un râs în timp ce parcurgea trucurile ei cele mai reușite și spunea toate lucrurile interesante care îi treceau prin minte. În timp ce Rajah distra mulțimea, ceva se întâmpla în spatele mașinii noastre. Un hoț s-a furișat cu atenție sub mașină și a tăiat sforile saltelelor care erau rulate și legate strâns pe suportul de bagaje. 

Am călătorit doar câțiva kilometri mai departe pe drumul nostru când copiii au observat că una dintre rolele cu salteaua de dormit lipsea. Imediat, am oprit pe marginea drumului și toată lumea s-a dat jos să se uite. Într-adevăr, o saltea rulată nu era acolo. Cealaltă se mai ținea doar puțin. Sforile fuseseră tăiate intenționat. Eram siguri că necazul s-a produs la stația de alimentare unde opriserăm. Curând, ne grăbeam înapoi pe drum în direcția de unde tocmai veniserăm. (Va urma)