Apă din stâncă

Înainte să lăsăm în urmă povestirea despre mană, să fim atenți la o altă minune pe care a făcut-o Dumnezeu pentru a ajuta poporul să își amintească pentru totdeauna că Lui nu Îi este greu să îi hrănească pe toți. Ba chiar să le dea delicioasa „hrană a îngerilor”. Ce i-a cerut Moise lui Aaron să facă? Exodul 16:32,33.

Un omer cântărea aproape opt căni. După ce a fost construit chivotul, un omer de mană trebuia păstrat înăuntru. Acesta nu era perisabil și amintea despre cât de puternic și iubitor este Dumnezeul nostru. Citește acum Exodul 16:35. Era posibil să treacă patruzeci de ani înainte ca israeliții să ajungă în Canaan? De ce? Vom vedea pe măsură ce vom afla povestirea.

Următorul loc în care au așezat tabăra se numea Refidim. Era o oază, așa că, de obicei, călătorii găseau apă acolo. Dar ce au descoperit? Exodul 17:1. Îți amintești ce s-a întâmplat ultima dată când nu au mai avut suficientă apă? Crezi că oamenii s-au schimbat între timp? Citește Exodul 17:2.

Seamănă cu ceva ce am mai auzit? Da, doar că mai rău. De data aceasta, erau atât de înfuriați, încât aproape că l-au omorât pe Moise. Citește Exodul 17:4. Care avea să fie reacția lui Dumnezeu? Ce putea să facă din moment ce poporul refuza mereu să aibă încredere în El? 

Gândeşte-te:

E ușor să spui că ai încredere în Dumnezeu când totul merge bine, nu-i așa? Putem afla dacă avem încredere cu adevărat numai atunci când El permite să întâmpinăm o problemă la care noi nu avem nicio soluție. De fiecare dată când Dumnezeu a permis ca așa ceva să li se întâmple israeliților, ei au picat testul. Dar dacă Dumnezeu îți dă și ție un test? Vei mai alege să ai încredere? El vrea să avem încredere în El. Vrea să spunem: „Aleg să am încredere în Tine orice s-ar întâmpla. Chiar dacă mor.”

De fiecare dată când erau în impas, Moise Îi spunea lui Dumnezeu ce probleme au. Ce i-a spus Dumnezeu să facă pentru ca poporul să aibă din nou apă? Citește Exodul 17:5,6.

Poate că, în timp ce îi privea părăsind tabăra și mergând înaintea lor la Horeb, poporul se întreba unde se duc Moise și bătrânii și ce urma să se întâmple. Cine era în norul strălucitor de pe stâncă în fața lui Moise, a lui Aaron și a bătrânilor? Citește din nou Exodul 17:6.

Când Moise și bătrânii au ajuns la stâncă, Moise și-a luat toiagul de păstor și a lovit stânca, așa cum îi spusese Dumnezeu. Imediat, a țâșnit apă și a început să curgă ca un râu. Citește Psalmii 78:15,16.

Îți poți imagina cum a reacționat poporul? „Apă! Avem apă! Repede!” Probabil că cel mai repede au ajuns copiii. Cu toții au băut și au tot băut. Nimănui nu îi mai era sete.

Cu siguranță israeliților le era clar că nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu. Cu siguranță vor avea încredere în El. Oare? 

Gândeşte-te:

Citește Proverbele 3:5,6. Crezi că cele două versete sunt bune de ținut minte? Încearcă să le memorezi.

Amalec a fost nepotul lui Esau, fratele geamăn al lui Iacov. A fost șeful unui trib violent, rău și crud, numit amaleciți. Amaleciții știau că israeliții fuseseră sclavi în Egipt. Știau despre traversarea Mării Roșii și despre minunile pe care le făcuse Dumnezeu. Au râs pe seama egiptenilor, pentru că îi lăsaseră pe israeliți să plece. Spuneau că zeii lor sunt mult mai puternici decât zeii egipteni și că puteau face minuni mult mai mari decât Dumnezeul lui Israel.

Când israeliții și-au început călătoria spre Sinai, amaleciții s-au hotărât că e momentul să se lupte cu ei. Nu voiau ca turmele și cirezile israeliților să pască pășunile pe care le pășteau turmele și cirezile lor.

Israeliții care erau obosiți sau nu se simțeau bine mergeau mai încet decât ceilalți. A fost ușor pentru soldații amaleciți să îi atace. Dumnezeu le dădea de înțeles că nu era mulțumit de felul în care copiii lui Israel se comportau față de El și față de conducătorul lor, care Îi era credincios Lui.

Vestea despre atacurile amaleciților s-a răspândit repede în tabăra israelită. Știau că nu au armată. Cum să lupte cu amaleciții? Mulți credeau că poate Dumnezeu îi pedepsea în acest fel pentru cârtirea și nemulțumirea lor permanentă. 

Gândeşte-te:

Avuseseră încredere că Dumnezeu le poate da apă și hrană și poate avea grijă de ei? Țara către care se îndreptau era locuită de popoare inamice, care trebuiau alungate. Dumnezeu voia ca ei să știe că sunt complet neajutorați dacă nu au deplină încredere în El. Psalmii 37:34; Ieremia 17:7.

Unul dintre conducătorii curajoși și credincioși pe care se baza Moise era Iosua. Ce i-a spus el lui Iosua să facă atunci când a aflat ce se întâmpla? Exodul 17:9.

În dimineața următoare, Moise, Aaron și Hur, un alt ajutor credincios, s-au urcat în vârful dealului, așa cum au promis. Iosua și oamenii lui erau în valea de la poalele dealului. La fel și soldații amaleciți. Când a început lupta, s-a întâmplat ceva uimitor. Citește despre asta în Exodul 17:11.

În timp ce ținea mâinile ridicate spre cer, Moise se ruga. Știa foarte bine că numai Dumnezeu îi putea salva de amaleciți. Știa că israeliții aveau nevoie de ajutorul Lui minut cu minut. Așa că trebuia să se roage încontinuu.

Dar Moise era și el un om, la fel ca mine și ca tine, și brațele i-au obosit. Ce au făcut Aaron și Hur ca să îl ajute? Exodul 17:12.

Aaron și Hur l-au susținut pe Moise, credincioși, toată ziua. Ce s-a întâmplat spre seară? Exodul 17:13. Dumnezeu i-a spus lui Moise să scrie ce s-a întâmplat în acea zi. A dorit ca toată lumea să știe, pentru totdeauna. 

Gândeşte-te:

Mai este rugăciunea la fel de puternică și astăzi ca pe vremea când soldații lui Iosua s-au luptat cu amaleciții? Cine este dușmanul cu care trebuie să ne luptăm în fiecare zi? Nu mai este nevoie să stăm cu mâinile ridicate toată ziua, așa cum a făcut Moise, dar putem vorbi cu Dumnezeu în inimile noastre atunci când suntem ispitiți de Satana? În niciun caz nu îl putem învinge pe Satana – nu mai mult decât ar fi învins Iosua amaleciții fără ajutorul lui Dumnezeu – dacă El nu ne ajută și pe noi așa cum i-a ajutat pe Iosua și pe luptătorii lui. Te bucuri că Dumnezeu, care este atât de puternic, ne iubește atât de mult?

Israeliții se aflau în țara în care Moise trăise și avusese grijă de oi timp de patruzeci de ani. După ce fugise din Egipt, a crezut că Dumnezeu nu îl mai putea folosi niciodată pentru a elibera israeliții din sclavie. Dar acum era, totuși, conducătorul lor. Și nu era ușor pentru el. Moise a învățat foarte multe în anii când a fost păstor de oi. A învățat răbdarea și amabilitatea. Crezi că era nevoie să fie foarte răbdător cu israeliții?

Moise a învățat și despre cât de minunat este Dumnezeu. El și Dumnezeu au devenit cei mai buni prieteni.

Când a plecat de acasă împreună cu soția și cu cei doi fii ai săi, spre Egipt, Moise a lăsat totul în grija socrului său, Ietro. Dar a considerat că va fi greu în Egipt pentru familia lui, așa că a trimis-o înapoi la Ietro, unde era în siguranță. Bineînțeles că îi era foarte dor de ei.

În acest moment al călătoriei, Moise și copiii lui Israel nu erau departe de casa lui Ietro. Probabil că își dorea să meargă să îi vadă pe soția lui, Sefora, și pe cei doi băieți. Dar nu putea face asta. Avea foarte multe lucruri de pus la punct în tabără. Într-o zi, a primit un mesaj de la Ietro. Ce spunea mesajul și ce a făcut Moise? Exodul 18:6-9.

În sfârșit, Moise a reușit să își vadă familia. Îți poți imagina cât de fericit trebuie să fi fost? 

Gândeşte-te:

Câți ani avea Moise? Când a fugit din Egipt avea 40 de ani. Apoi a lucrat la Ietro alți 40 de ani. Așa că Moise nu mai era tânăr. Dumnezeu poate să se folosească de noi indiferent ce vârstă avem.

Ietro era un om foarte înțelept. La scurt timp după ce a venit în vizită, și-a dat seama că Moise trebuia să facă anumite schimbări.

Oamenii stăteau la cozi lungi ca să îi spună lui Moise ce probleme au și să îl întrebe ce trebuie să facă. Așa că Moise era ocupat de dimineața până noaptea. Citește Exodul 18:13-18.

Moise trebuia să își împartă sarcinile cu oameni înțelepți și capabili să îi ajute pe alții. Ietro i-a explicat lui Moise cum trebuie să organizeze lucrurile, astfel încât numai oamenii cu probleme foarte grave să ajungă la el pentru sfat.

Unii conducători ar fi atât de mândri, încât nu ar accepta ca altcineva să le spună ce au de făcut. Așa a făcut și Moise? Exodul 18:24-26. Lucrurile au mers mai bine după ce Moise a avut ajutoare. Și îi era foarte recunoscător socrului său, Ietro. Probabil că Moise și-a dorit ca Ietro să rămână cu ei, dar Ietro a decis să se întoarcă acasă.Exodul 18:27. 

Gândeşte-te:

Pe măsură ce crești, învață să lucrezi în echipă. Poți fi și lider în același timp. Unii oameni sunt lideri foarte buni. Alți oameni sunt foarte buni în a urma un lider. Dar cu toții trebuie să învețe să lucreze cu oamenii. Știi care este cel mai bun loc unde poți învăța toate acestea? Chiar acolo unde te afli, acasă și la școală.

Măgarii lui Ieremia, partea II - Adaptare de Yvonne Durst

În noaptea aceea, a plouat încontinuu, dar, la răsărit, Ieremia s-a trezit și a plecat pe jos, pe drumul plin de noroi, ca să ajungă la târg. Acolo erau de toate de vânzare: cai, vaci, porci, pui, porumb, grâu și tot felul de alte lucruri, chiar și un pian.

Ieremia nu avea bani să cumpere nimic, dar a văzut mulți oameni pe care îi cunoștea. S-a uitat prin târg și apoi s-a hotărât că ar fi mai bine să pornească spre casă, așa încât să ajungă până nu se înnopta. Tot nu înțelegea de ce îi dăduse Isus ideea de a merge la târg.

La ieșirea din oraș, a văzut o căruță îndreptându-se spre el. Era trasă de doi măgari mari. Alți doi măgari mari erau legați de căruță și mergeau după ea. Cel care mâna căruța s-a oprit.

– Bună ziua, Ieremia! a spus. Era Sam, bunul prieten al lui Ieremia.
– Bună ziua, Sam! Ce mai faci? Ce mai face familia ta? Ieremia și Sam nu se mai văzuseră de mult timp. După ce au stat puțin de vorbă, Sam a spus:
– Mă duc la târg să vând cei doi măgari legați de căruță. Nu vreau să îi vând, dar, pentru că a fost secetă și vijeliile mi-au stricat recolta vara asta, nu am destulă hrană pentru toți patru iarna aceasta. Sunt foarte îngrijorat că îi va cumpăra vreun om rău, care îi va biciui și îi va ține nemâncați. Dar trebuie să îi vând și voi avea încredere în Dumnezeu să mă ajute să îi vând unor oameni buni. Sam părea abătut. Apoi a întrebat:
– Ieremia, dar tu de ce ești pe jos? Unde îți sunt măgarii și căruța? Ieremia i-a povestit ce se întâmplase cu măgarii lui și că venise la târg numai ca să arunce o privire. Privirea abătută a lui Sam s-a schimbat într-un zâmbet larg.
– Ieremia, l-am cunoscut pe tatăl tău și știu ce grijă a avut întotdeauna de animale. Știu că și tu faci la fel. Te rog, cumpără tu măgarii mei! Tare ar fi vrut Ieremia să spună „Da.” În schimb, a spus:
– Mi-ar plăcea să îi cumpăr, Sam. Dar nu pot, pentru că nu am bani să ți-i plătesc.
– Dar nu trebuie să mi-i plătești acum. Poți să-mi dai banii la vară. Ți-i vând cu cinci dolari măgarul, a insistat Sam. Și îți dau și harnașamentul și frâiele lor. Sam a sărit din căruță, a dezlegat măgarii și i-a dat frâiele lui Ieremia.
– Sunt puternici, sănătoși și blânzi, i-a spus. Ia-i tu, te rog! Știu că vei avea grijă de ei. Acum Ieremia știa de ce îl inspirase Isus să meargă la târg. S-a urcat în spatele unuia dintre măgari, iar prietenul lui a întors căruța. Mulțumiți, cei doi prieteni și-au luat la revedere și au pornit fiecare pe drumul care ducea la ferma lui. Ieremia se gândea la cei zece dolari pe care îi datora lui Sam. Cum o să poată el să economisească atât de mult? (Va continua)