Gemeni care nu au semănat

Cum era în vârstă de aproape 140 de ani, Avraam s-a gândit că poate nu va mai avea foarte mult de trăit. Înainte de a muri, a vrut să se asigure că Isaac urma să aibă o viață de căsătorie fericită cu cineva care Îl iubea pe Dumnezeu și se închina Lui. I s-a îndeplinit planul?

Chiar dacă Avraam încă trăia în corturi și chiar dacă deținea doar puținul pământ unde o înmormântase pe Sara, era fericit. Era dispus să aștepte minunata casă pe care știa că o va avea într-o zi, când Isus va reveni. Dumnezeu i-l dăduse pe Isaac și știa că El va împlini restul făgăduinței pe care i-o făcuse (vezi Evrei 11:8–10). Te întrebi ce s-a întâmplat cu Ismael, fiul lui Agar? A devenit un conducător bogat, care se muta din loc în loc prin deșert. Nevestele sale se închinau idolilor. Erau geloase și se certau mult. Ismael nu era fericit, și nici familia lui nu era fericită. Nu Îl aveau pe Isus în viața lor.

Avraam îl învățase pe Ismael să Îl iubească și să I se închine lui Dumnezeu și să se supună Legii Sale. Dar el a ales să nu asculte. A încetat Dumnezeu să Se îngrijească de Ismael? Nu. Dumnezeu Se întristează atunci când facem alegeri greșite, deoarece El știe că se vor întoarce împotriva noastră. Dar El continuă să ne iubească și vrea să ne ajute.

Când a îmbătrânit, lui Ismael i-a părut rău că a făcut alegeri greșite. Desigur, Dumnezeu l-a iertat. Iar el L-a iubit și I s-a închinat din nou lui Dumnezeu. Nu-l mai ura pe Isaac. Cât de fericit trebuie să fi fost Avraam! Avraam a mai trăit încă 35 de ani după ce Isaac s-a căsătorit cu Rebeca. Când a murit, a fost îngropat de fiii lui, Ismael și Isaac. 

Gândeşte-te:

Te bucuri că Biblia relatează despre oameni care au existat cu adevărat și care au fost la fel ca noi? Pe măsură ce aflăm despre ei, vedem cât de răbdător și de iubitor este Dumnezeu. De asemenea, vedem că nu ne aduce niciodată fericire să credem minciunile lui Satana.

Timpul trecea, iar Isaac și frumoasa lui soție, Rebeca, au început să se întrebe când vor putea să aibă un copil. Erau deja căsătoriți de 20 de ani. Isaac I-a cerut lui Dumnezeu să le dea cât mai curând un copil, iar Rebeca a vorbit și ea cu Dumnezeu despre asta. Mare trebuie să le fi fost uimirea când au aflat că vor avea gemeni! Citește în Geneza 25:23 ce i-a spus Dumnezeu Rebecăi.

Uneori, gemenii arată și se comportă la fel. Alteori, sunt diferiți unul de celălalt. Dumnezeu i-a spus Rebecăi că gemenii lor vor fi foarte diferiți unul de celălalt. Ai observat că Dumnezeu i-a mai spus ceva? Cel născut la urmă va primi ceva special, care îi era dat de obicei fiului născut primul. Oare ce să însemne asta?

Pe vremea aceea, pentru fiecare familie care-L iubea, Dumnezeu a făcut așa încât o binecuvântare specială să revină celui mai mare fiu. Se numea dreptul de întâi născut.

Când tatăl murea, fiul care avea dreptul de întâi născut devenea capul familiei. Acest lucru însemna că era responsabil de jertfele zilnice. Îi învăța pe ceilalți despre Legea lui Dumnezeu și despre promisiunea Lui că într-o zi Isus va veni și va muri pentru noi pentru a ne salva de Satana. El era preotul familiei. De asemenea, fiul care avea dreptul de întâi născut moștenea de două ori mai mult decât fiecare dintre ceilalți copii din lucrurile pe care tatăl său le deținuse.

Dacă fiul cel mai în vârstă murea sau dacă alegea să nu se supună lui Dumnezeu, tatăl putea da dreptul de întâi născut unui alt fiu. De asemenea, dacă fiul căruia i se cuvenea dreptul de întâi născut nu îl dorea, îl putea vinde sau îl putea dărui. Dumnezeu i-a spus Rebecăi că cel de-al doilea copil va fi cel care Îl va iubi cu adevărat și I se va supune. Așa că lui ar trebui să i se dea dreptul de întâi născut. 

Gândeşte-te:

Dreptul de întâi născut era foarte important. Ai putea să explici ce înseamnă? Încearcă. Despre care dintre gemenii din relatarea biblică a spus Dumnezeu că ar trebui să primească dreptul de întâi născut, despre primul sau despre al doilea?

Când în sfârșit s-au născut bebelușii, a fost evident cât erau de diferiți. Citește despre ei în Geneza 25:24–26. Numele Iacov înseamnă „uzurpator”. Ce înseamnă „uzurpator”? Dacă cineva te păcălește pentru a-și atribui ceva ce îți aparține, ar putea fi numit uzurpator. Ai dori să fii numit uzurpator? Prin ce se deosebeau Esau și Iacov pe măsură ce creșteau? Citește Geneza 25:27. Nu numai că arătau foarte diferit, dar erau diferiți în tot ce făceau. Amândoi au devenit băieți puternici, sănătoși. Amândoi au fost învățați să se închine lui Dumnezeu. Știau Legea Lui. Dar, pe măsură ce au crescut, au făcut alegeri foarte diferite. Esau era nerăbdător, egoist și nechibzuit din fire. Avea impresia că fericirea înseamnă distracție și a face tot ce îți trece prin cap. Nu-L iubea cu adevărat pe Dumnezeu și nici nu-i păsa de Legea Sa.Iacov era exact opusul. Era răbdător, amabil, grijuliu și săritor. Îi plăcea să aibă grijă de oi și să cultive pământul. Știa că lui Esau nu-i păsa de Dumnezeu sau de Legea Lui. Știa, de asemenea, ce spusese Dumnezeu: că celui de-al doilea copil ar trebui să i se acorde binecuvântarea specială a dreptului de întâi născut. Și cine era al doilea copil? Iacov. Iar el Îl iubea foarte mult pe Dumnezeu. Bineînțeles că Isaac și Rebeca îi iubeau pe amândoi fiii lor, dar ce ne spune Biblia în Geneza 25:28? Lui Esau îi plăcea să vâneze cu arcul și săgețile. Iar lui Isaac îi plăcea să-l audă povestind despre lucrurile interesante și vitejești pe care le făcea. Și, mai ales, îi plăcea mâncarea pe care i-o făcea Esau. Dar Rebeca aprecia cât de grijuliu, săritor și ascultător era Iacov.

Gândeşte-te:

Au oamenii firi diferite? Da, desigur. Dar, dacă suntem egoiști sau nerăbdători din fire și dorim să ne schimbăm, ne poate ajuta Isus? Sigur că da. Există vreun lucru pe care ți-ai dori să îl schimbi în comportamentul tău? Care anume? Cere-I chiar acum lui Isus să te ajute!

Într-o zi, Esau s-a întors după mult timp petrecut pe câmp, la vânătoare. Îi era foarte foame. Când a trecut pe lângă cortul lui Iacov, i-a mirosit a mâncare proaspăt gătită. Iacov tocmai făcea o oală cu ciorbă delicioasă de linte roșie. Mmm, ce bine mirosea! Așa că Esau a dat fuga la cortul lui Iacov.

– Iacov, sunt lihnit de foame! Îmi dai niște ciorbă? Iacov s-a uitat la fratele său obosit și flămând; și, deodată, un gând greșit i-a venit în minte. Avea să facă un târg cu Esau.
– Îți dau câtă ciorbă vrei dacă îmi dai dreptul tău de întâi născut, i-a răspuns el.
– Mor de foame, i-a spus Esau. Și, dacă mor de foame, ce rost mai are dreptul de întâi născut? Sigur, ia-l tu!
– Promiți? a întrebat Iacov.
– Sigur că promit, a rostit Esau, dovedind astfel, în numai câteva minute, că nu îi păsa de dreptul său de întâi născut.

Citește toată întâmplarea în Geneza 25:29–34. Geneza 25:33 ne spune că promisiunea lui Esau a fost una „pentru totdeauna”, adică nu își mai putea lua înapoi cuvântul dat. Esau a făcut tot felul de alegeri greșite. Isaac și Rebeca au fost foarte triști când a ales să ia în căsătorie soții păgâne, care se închinau idolilor. Iacov nu se căsătorise. El dorea să aibă o soție care să Îl iubească și să I se închine lui Dumnezeu, la fel ca el. 

Tu ce crezi? A fost greșit ce a făcut Esau? Dar ce a făcut Iacov, a fost bine? Da? Nu? A avut el încredere că Dumnezeu va rezolva lucrurile la timpul potrivit pentru a se putea bucura de dreptul de întâi născut?

Isaac îmbătrânise foarte mult și era aproape orb. Crezând că nu mai are mult de trăit, a considerat că venise momentul potrivit pentru a-i da fiului său binecuvântarea de întâi născut. Și tot lui Esau ar fi vrut să îi dea dreptul de întâi născut, deși știa ce îi spusese Dumnezeu Rebecăi.

Într-o zi, l-a chemat pe Esau în cortul său și l-a rugat să îi facă o mâncare specială, care îi plăcea lui în mod deosebit, și să i-o aducă. Și i-a spus că, după ce va mânca, îi va da acea binecuvântare specială.

Esau nu i-a povestit nimic tatălui său despre faptul că deja îi vânduse lui Iacov dreptul de întâi născut. Nu pentru că acum i-ar fi păsat de Dumnezeu, ci pentru că dorea ca bogățiile să îi rămână lui după moartea tatălui său. Isaac nu știa nici că altcineva a auzit ce i-a spus el lui Esau. Cine a auzit și ce s-a întâmplat în continuare? Geneza 27:5–17.

Lucrurile s-au întâmplat rapid, nu-i așa? Iacov nu a vrut să urmeze planul Rebecăi. În cele din urmă însă, a ascultat de mama lui, chiar dacă știa că nu este bine. Citește acum Geneza 27:18–24. După cum se așteptase și Iacov, tatăl său și-a dat seama că ceva nu este în regulă. Așa că a spus minciună după minciună, ca să nu fie descoperit. Citește Geneza 27:25–29 pentru a afla restul povestirii.

Când cineva spune o minciună, aproape întotdeauna trebuie să existe o altă minciună care să o acopere pe prima. Numără câte minciuni a spus Iacov în acea zi înainte de a părăsi cortul lui Isaac. Crezi că Dumnezeu ar fi putut rezolva totul fără ca Rebeca și Iacov să încerce să Îl ajute? Bineînțeles. Vrea Dumnezeu vreodată să nu ascultăm de Legea Lui? Nu. Niciodată.

Să ne gândim astăzi la câteva lecții importante. Citește Geneza 27:30–38 pentru a afla ce s-a întâmplat imediat după ce Iacov a părăsit cortul lui Isaac. Care crezi că a fost adevăratul motiv pentru care Esau a plâns atât de mult?

Știa Dumnezeu că Esau nu s-a schimbat dintr-odată și că nu Îl iubea acum mai mult decât înainte? Pentru că era dezamăgit, Esau era foarte, foarte mânios. Nu mai putea obține la fel de mult din averea tatălui său ca atunci când ar fi primit el dreptul de întâi născut. Gândește-te acum la Isaac, la Rebeca și la Iacov. Poți spune cum crezi că s-a simțit fiecare după cele întâmplate?

Ține minte că avem doar două opțiuni: Dumnezeu sau Satana. Din clipa în care Adam și Eva au păcătuit, pentru noi este mai firesc să alegem să ascultăm de Satana decât de Dumnezeu. Când facem ce vrem noi, adesea nu este cea mai sigură alegere. Trebuie să ne punem mereu întrebarea: „Ascult eu de Legea lui Dumnezeu?” Toată viața, Esau a ales să facă numai ceea ce a vrut el. Ai spus și tu vreodată: „Nu vreau să-mi strâng jucăriile” sau „Nu mă simt obosit; nu vreau să mă culc”? 

Ar trebui să luăm decizii în funcție de cum vrem noi sau ar trebui să avem încredere în Dumnezeu și să facem ce știm că vrea El să facem, chiar dacă ne place sau nu? Isus vrea să ne ajute să dobândim obiceiuri bune făcând alegeri corecte. Știe că, până la urmă, acesta este singurul mod de a fi fericit.

Studiu suplimentar

Geneza 25:7-11,19-34; Geneza 27:1-40; Patriarhi și profeți, pp. 177–182; Istoria mântuirii, pp. 87–89.

Uneori Dumnezeu spune ”Nu” - Adaptat de Amy Sherrard

Câte săptămâni mai sunt până la Crăciun? întrebă Johnny.

– Doar patru, spuse mama, aruncând o privire la calendarul care atârna pe peretele bucătăriei. Tot uitându-se la băiețelul ei, fața îi deveni tot mai tristă.
– Aș vrea să avem bani să cumpărăm cadouri, Johnny, dar știi cât de greu ne descurcăm de când a murit tata, rosti mama cu un oftat.
– Știu, mamă, dădu Johnny din cap aprobator, apoi zâmbi. Dar Isus are grijă de noi, așa-i? De această dată a fost rândul mamei să încuviințeze din cap și să îi întoarcă zâmbetul lui Johnny.
– Și oricum, nu îmi pasă de cadouri, o asigură Johnny curajos.
– Chiar dacă nu putem cumpăra cadouri și nu putem sărbători Crăciunul ca mai toată lumea, putem să mergem la magazinul mare din centru și să ne bucurăm uitându-ne la lucrurile de acolo, sugeră mama. Ce zici, Johnny, ți-ar plăcea? Privirea lui Johnny a strălucit de încântare.
– Mi-ar plăcea. Aș vrea să mergem cât de curând posibil!

Așa că, la câteva zile, se aflau în magazinul mare din centrul orașului. Era ca în povești. Decorațiunile de Crăciun străluceau în orice colț al magazinului. Și jucăriile! Le-a plăcut să se uite la o scenă cu figurine cu Maria, Iosif și ciobanii adunați în jurul ieslei micuțe în care Se afla pruncul Isus. Magii călare pe cămile își aduceau darurile la staulul umil.

În mijlocul magazinului era un brad imens, încărcat cu globuri și lumini care sclipeau și cu tot felul de ornamente strălucitoare. Sub brad erau mormane de cadouri frumos împachetate. Johnny și mama s-au distrat ghicind ce ar putea fi în interiorul cutiilor. Apoi, în timp ce dădea încetișor ocol bradului, Johnny a văzut ceva ce i-a făcut inima să tresară. „Uau!”, și-a spus șoptit, neputându-și lua ochii. Probabil că orice băiat spera să primească așa ceva de Crăciun. Era un tren electric care mergea pe o șină ce se încovoia pe sub poduri și se oprea în stații. Trenul șuiera în mers. Johnny s-a pus în genunchi și s-a uitat la el timp îndelungat. În cele din urmă, s-a uitat în sus, la mama. – O să mă rog în fiecare seară să primesc în dar un tren, i-a spus el. Mama i-a zâmbit, neștiind ce să răspundă. Și ea, și Johnny știau foarte bine că în niciun caz nu și-ar putea permite să cumpere trenul. Cu siguranță că Johnny s-a rugat pentru tren în fiecare seară. Dar când a venit Crăciunul, trenul nu a apărut de nicăieri.
– Johnny, sper că nu ai fost dezamăgit că Isus nu ți-a răspuns la rugăciuni, a spus mama.
– Mamă, dar Isus mi-a răspuns la rugăciuni, i-a spus Johnny binedispus. Doar că a spus „Nu”; exact la fel spui și tu uneori când știi că vreau ceva ce nu e bine pentru mine. Știu că faci așa pentru că mă iubești. Și știu că și Isus mă iubește.

Mama l-a îmbrățișat pe Johnny. Cât de fericită era că băiețelul ei a ales să aibă încredere în Isus!
Înveți și tu să ai încredere în Isus așa cum a avut Johnny?