Dumnezeu rostește Legea

Text de memorat

„Dragostea stă în viețuirea după poruncile Lui.” (2 Ioan 6)

Vă puteți imagina entuziasmul lui Avraam și al Sarei când s-a născut copilul care le fusese promis? Avraam și Sara aveau mulți, mulți prieteni și vestea s-a răspândit foarte repede în jurul lor. „E un miracol! Sara are 90 de ani, iar Avraam are 100 de ani și au un băiețel frumos!” Oamenii se bucurau împreună cu Avraam și Sara.

Era o minune. Nu exista nicio îndoială cu privire la aceasta și toată lumea știa, inclusiv Avraam și Sara. Ei chiar l-au numit pe copilul lor „cel ce râde”. Aceasta este semnificația numelui lui Isaac. Citiți despre aceasta în Geneza 21:1-7!

Un singur lucru strica toată fericirea lor. Gelozia. Agar și Ismael erau geloși. Pe atunci, Ismael avea 14 ani. Fiindcă Sara nu avea niciun copil, toată lumea credea că Ismael este fiul pe care Dumnezeu i-l promisese lui Avraam. Dar când s-a născut Isaac, totul s-a schimbat. Isaac era copilul pe care Dumnezeu îl făgăduise. Toată lumea știa asta. Agar și Ismael știau lucrul acesta și îl urau pe Isaac.

 

Gândeşte-te:

Cât de multe probleme ar fi fost evitate dacă Avraam și Sara ar fi avut încredere în Dumnezeu de la bun început! De ce crezi că Dumnezeu a așteptat atât de mult să facă ceea ce a promis? Voia ca Avraam și Sara să creadă că nimic nu e prea greu pentru El? Crezi că este ceva prea greu pentru Dumnezeu, atunci când Îl rogi să facă ceva? El vrea să avem încredere deplină în El, nu-i așa?

Când Isaac a fost înțărcat, Avraam a sărbătorit acest eveniment cu un mare ospăț. Citiți Geneza 21:8! Fără îndoială, toată lumea a venit la petrecere. Dar Sara a observat că ceva era în neregulă. Ce a remarcat ea (versetul 9)? A batjocori înseamnă să râzi de ceva sau de cineva. Sara știa acum că nu mai putea fi pace și fericire în casa lor atât timp cât Ismael și Agar locuiau acolo. Ei trebuiau să plece. Ce i-a spus ea lui Avraam (versetul 10)?

Avraam nu s-a putut împotrivi voinţei Sarei, dar s-a întristat foarte tare (versetul 11). Îl iubea pe Ismael. La urma urmei, pentru o lungă perioadă de timp, crezuse că Ismael era fiul pe care Dumnezeu i-l promisese. Dar Dumnezeu i-a spus de mai multe ori că fiul Sarei va fi fiul pe care El i l-a promis. Evident, acum știa că Isaac era fiul promis. 

Gândeşte-te:

Ce părere avea Dumnezeu despre ceea ce se întâmpla (versetele 12,13)? A făcut Avraam ce a spus Dumnezeu (versetele 14-16)? Poate că Avraam i-a dat lui Agar şi niște bani, dar asta nu i-a ajutat atunci când li s-a terminat apa. Acum, ei erau foarte însetaţi și nu era nimeni care să-i ajute. Sau era? Citește versetele 17-21!

Avraam și Sara l-au iubit și s-au bucurat de Isaac! El era iubitor și ascultător. Îi plăcea viaţa pe dealurile frumoase și, pe măsură ce creștea, învăța să aibă grijă de animale și să cultive hrana.

Dar, mai presus de toate, Avraam i-a explicat cu atenție lui Isaac semnificația jertfelor zilnice. Isaac a învățat totul despre minunata promisiune pe care a făcut-o Dumnezeu. El a ales să-L iubească, să aibă încredere și să asculte de Dumnezeu.

Îți amintești că Noe a avut trei fii: Sem, Ham și Iafet. Ei au trăit înainte de potop, în timpul potopului și după potop. Sem, care a ales să-I fie credincios lui Dumnezeu, era încă în viață când s-a născut Isaac, la sute de ani după potop. Isaac trebuie să se fi bucurat tare mult să poată asculta povești despre cum fusese lumea noastră înainte, în timpul și după potop. La ce se gândea Isaac de fiecare dată când vedea un curcubeu? Cel mai probabil, își amintea de promisiunea pe care i-o făcuse Dumnezeu lui Noe.

Când s-a născut Isaac, majoritatea oamenilor se închinau la idoli și credeau minciunile lui Satana. Isaac știa că Dumnezeu voia ca Avraam să fie reprezentantul unui popor special, care va alege să aibă încredere în El, să se supună Legii Sale și să fie misionar pentru El. El știa că atunci când alții vor vedea cum îi poate binecuvânta Dumnezeu pe cei care aleg să-L urmeze și cât de fericiți sunt aceștia, mulţi oameni vor dori să-L asculte. 

 

Gândeşte-te:

Citește Iacov 2:23! Ce a făcut Avraam ca să dovedească prietenia lui cu Dumnezeu? A avut întotdeauna încredere totală în Dumnezeu? A vorbit Dumnezeu cu el? Poți să-ți amintești câteva dintre momentele în care Dumnezeu a vorbit cu el? Vrei să fii și tu prieten cu Dumnezeu? Sigur că poți fi!

Avraam și Dumnezeu au fost prieteni atât de buni, încât Avraam recunoștea întotdeauna vocea lui Dumnezeu. Când Dumnezeu i-a vorbit într-o noapte, Avraam a știut imediat cine vorbea și a răspuns rapid. Ce a spus Dumnezeu? Citește Geneza 22:1,2!

Avraam era șocat. Oare era doar un vis? Nu! Recunoștea întocmai vocea lui Dumnezeu. Dar cum ar fi putut face el ceea ce îi cerea Dumnezeu? În liniște, s-a ridicat și a ieșit afară. Când s-a uitat la stele, ce crezi că și-a amintit? Într-adevăr, Dumnezeu îi promisese că, prin Isaac, el va deveni tatăl multor neamuri. S-a întors și s-a uitat la Sara. Nu, n-ar fi îndrăznit să-i spună ce îi ceruse Dumnezeu.

Apoi a mers la Isaac, care dormea. Oh, Satana îl ispitea să nu facă ceea ce îi spusese Dumnezeu să facă! Poate că Satana i-a spus: „Dumnezeu nu ți-ar cere să încalci Legea Lui, care spune să nu ucizi.” Dar Avraam știa exact ce îi ceruse Dumnezeu. I-a şoptit uşor fiului său: „Isaac, ridică-te! O să aducem o jertfă foarte specială și trebuie să plecăm imediat!” Isaac mai fusese cu tatăl său să aducă jertfe, așa că s-a pregătit repede de plecare.

Avraam a chemat doi slujitori și au împachetat rapid cele necesare: hrană, apă, lemn, un cuțit și o lampă aprinsă, cu care cărau focul. Au așezat poverile pe un măgar și, curând, erau deja pe drum. Citiți cum povestește Biblia această întâmplare în Geneza 22:3-6! Au fost trei zile groaznice pentru Avraam. Inima lui era atât de grea, încât nu putea vorbi. Nu putuse să-i spună lui Isaac ce îi ceruse Dumnezeu să facă. Când el și Isaac erau gata să ajungă în vârful muntelui, Isaac a pus întrebarea de care Avraam se temea cel mai tare. Care a fost aceasta și ce a răspuns Avraam? Citește Geneza 22:7,8! Avraam nu putea să-i spună încă lui Isaac. Poate spera din toată inima că Dumnezeu va face ceva care îl va cruţa pe Isaac.

 

Gândeşte-te:

Avraam a dovedit că avea încredere în Dumnezeu, nu-i așa? El învățase deja că nimic nu este prea greu pentru Dumnezeu. Dar asta a fost cea mai grea lecție a lui. De unde știi, atunci când te rogi, că nu este nimic prea greu pentru Dumnezeu?

Când Avraam și Isaac au ajuns în vârful muntelui, Isaac l-a ajutat pe tatăl său să construiască altarul.

Acum, Avraam a trebuit să-i spună ce îi ceruse Dumnezeu să facă. Îți poți imagina cât de șocat a fost Isaac? Nu mai era un copilaș. Era un tânăr puternic, cam la 20 de ani. L-ar fi putut împinge cu ușurință pe tatăl său și să se întoarcă acasă. Dar Isaac învățase să aibă încredere în Dumnezeu.

— Tată, fă ce ți-a spus Dumnezeu să faci! a spus el. A urmat o ultimă îmbrățișare. Apoi, Isaac s-a așezat pe altar, iar Avraam l-a legat cu grijă. Lacrimile şiroiau pe chipul lui Avraam. Mâinile lui tremurau atunci când a ridicat cuțitul.

Deodată, o voce l-a oprit. Citiți Geneza 22:10-12! Cuțitul a căzut din mâna lui Avraam la pământ. Oh, cât de recunoscători erau Avraam și Isaac! De data aceasta, când Isaac și Avraam s-au îmbrățișat din nou, aveau lacrimi de bucurie. Brusc, au auzit un sunet. Behehe! Behehe! Ce era? Citiți versetele 13-19 pentru a afla și restul istorisirii! Dumnezeu Se îngrijise și de animalul pentru jertfă. Încă o dată, El a dovedit că ne iubește și că nu este nimic prea greu pentru El. 

Gândeşte-te:

A dovedit Avraam că are încredere cu adevărat în promisiunea pe care Dumnezeu a făcut-o în Geneza 17:19? Cum dovedim că avem încredere în Dumnezeu?

Avraam a ales să aibă încredere și să asculte de Dumnezeu. El știa că Dumnezeu Și-a păstrat promisiunea prin Isaac. El credea că Dumnezeu l-ar fi putut învia pe Isaac dacă ar fi murit pe altar în acea zi.

Să ne gândim puțin la povestea lui Avraam și Isaac! La ce se gândeau oamenii, în fiecare zi, când mielul era sacrificat? Citiți ce a spus Ioan Botezătorul în Ioan 1:29! Isus, Dumnezeu-Fiul, care nu a încălcat Legea lui Dumnezeu nici măcar o dată, era adevăratul Miel care murea pentru noi.

Pentru că păcatul cauzează moartea, Dumnezeu știa că fiecare dintre noi va muri din moment ce fiecare dintre noi păcătuiește. Dar, pentru că ne iubește atât de mult, a făcut un plan minunat. Isus, care este Dumnezeu-Fiul și Marele nostru Creator, nu numai că ne va arăta cum să trăim fără să păcătuim, dar a şi murit în locul fiecărei persoane care a păcătuit, pentru ca noi să nu mai murim. Gândește-te cât de mult ne iubește Dumnezeu! Citește din nou câteva versete pe care le știi deja și care vorbesc despre acest lucru: Ioan 3:16,17. Satana vrea ca noi să murim pentru totdeauna. Dumnezeu vrea ca noi să trăim veșnic. 

Gândeşte-te:

Nu era nimeni și nimic care să-I poată lua locul lui Isus când a murit pentru noi, așa cum nimeni nu îl putea înlocui pe Isaac. Crezi că atunci când Avraam și Isaac aduceau jertfele zilnice, își aminteau ce li s-a întâmplat pe munte? Crezi că L-au iubit pe Dumnezeu mai mult decât înainte? Cu cât înțelegem mai mult cum ne iubește Dumnezeu, cu atât Îl iubim mai mult.

Studiu suplimentar

Geneza 21:1-21; Geneza 22:1-19; Patriarhi și profeți, pp. 145–155; Istoria mântuirii, pp. 79–83; Povestiri pentru părinţi şi copii, vol. 1, pp. 168–176.

Pieter și banii lui - Adaptat după povestirile lui Patti Lynn Guthrie

În fiecare săptămână, după ce punea deoparte zecimea care Îi aparținea lui Dumnezeu, Pieter îi dădea mamei lui banii, ca să cumpere ingredientele necesare pentru prepararea pâinii. De asemenea, el plătea și pentru benzina consumată de mama sa când aceasta se ducea să livreze pâinea. Mai apoi, Pieter punea restul banilor în bancă și, puțin câte puțin, economiile lui creșteau.

La început, Pieter era entuziasmat. Îi plăcea să se uite prin cataloage, să vadă ce să mai cumpere. Dar lucrurile pe care şi le dorea costau mult mai mulți bani decât avea el. Pieter a început să se întrebe dacă va câștiga vreodată suficient pentru a cumpăra tot ce-și dorește. Pe măsură ce săptămânile treceau, în loc să se simtă din ce în ce mai fericit cu banii pe care îi economisea, Pieter a început să se simtă trist și nefericit.

Într-un Sabat, la biserică, Pieter a auzit despre misionarii care aveau nevoie de bani pentru a le spune şi altora despre Isus. Mulți oameni mor în fiecare zi și majoritatea nici măcar nu au auzit despre Isus și despre dragostea Lui. Ce trist! s-a gândit Pieter. Nu-și putea imagina cum ar fi fost viața lui dacă n-ar fi știut despre Isus. Își dorea să aibă mulți bani ca să-i poată ajuta pe misionari. Apoi, Pieter a început să se gândească la banii pe care îi economisise. Deodată, și-a dat seama că nu dăruise niciodată din banii lui personali pentru Dumnezeu. Zecimea Îi aparținea deja lui Dumnezeu. După ce îi plătea mamei ce îi datora, el păstra restul banilor pentru el. Se gândea doar la lucrurile pe care şi le dorea. Nu e de mirare că nu era fericit. Era foarte egoist și știa că oamenii egoiști nu sunt niciodată fericiți.

Lui Pieter nu i-a luat mult timp să decidă ce avea de făcut. — M-am hotărât să dăruiesc banii mei misionarilor, în loc să-i păstrez pentru mine, i-a mărturisit el mamei. El știa că mama va fi mulțumită de alegerea lui. Pieter a numărat banii ca să vadă cât economisise. Apoi a decis să ofere totul misionarilor. Acum, inima lui Pieter era din nou ușoară și fericită. Era conștient că nu oferea o sumă foarte mare, dar știa că fiecare bănuț îi va ajuta pe oameni să afle despre Isus. Pieter s-a gândit cum s-a simțit băiețelul care i-a dat prânzul lui Isus, iar Isus l-a folosit pentru a face minunea prin care a hrănit mii de oameni flămânzi.

Pieter a crescut și a ajuns un ajutor de nădejde pentru Dumnezeu. Povestea lui a ajutat o mulțime de oameni să aleagă să nu mai fie egoiști și să dea mai mult din banii lor pentru Dumnezeu. Poate că povestea lui te va inspira și pe tine.