„Îi tămăduiește pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile” (Psalmii 147:3).
Povestea promisiunii lui Dumnezeu făcută lui Avraam răsuna încă în jurul focului de tabără, seară de seară. Când apăreau stelele pe cer, promisiunea părea și mai strălucitoare. Dumnezeu îi binecuvântase într-adevăr pe copiii lui Avraam, Isaac, Iacov și Iosif, făcând din ei un popor mare: copiii lui Israel.
Acum, multe generații după ce Moise îi condusese prin pustiu și îi adusese înapoi în țara promisă de Dumnezeu, cei credincioși continuau să vorbească despre eliberarea oferită de Dumnezeu. Aceste istorii trebuiau spuse mai departe, pentru că mulți din Israel se îndepărtaseră de Dumnezeu și se închinau idolilor.
Elimelec, un om din seminția lui Iuda, cunoștea istorisirile despre grija lui Dumnezeu. El știa, de asemenea, că israeliții se confruntau acum cu un dezastru. Ce le amenința viața? Citește prima propoziție din Rut 1:1. Elimelec vedea cum câmpurile cu grâu din Betleem se uscau, pământul era crăpat și uscat, iar animalele mureau de foame. Soția lui, Naomi, avea foarte puțină hrană pentru cei doi fii ai lor, Mahlon și Chilion. Ce avea să facă?
Așa cum Avraam, Isaac și familia lui Iosif se mutaseră în țări străine atunci când au fost flămânzi, Elimelec a hotărât să se mute în țara Moabului, până când foametea din Canaan avea să se sfârșească. Acolo era multă apă proaspătă și un pământ bogat, bun pentru a produce hrana de care familia lor mică avea nevoie. Le-ar fi lipsit mult casa din Canaan, dar știau că Dumnezeu avea să fie cu ei într-o țară străină, pentru că El spune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5).
Uneori, părinții trebuie să ia decizii dificile, pentru că sunt hotărâți să facă tot ce pot mai bine pentru a avea grijă de familiile lor. Dumnezeu Și-a ținut promisiunea față de Avraam și va continua să-Și țină promisiunile. Dumnezeu este cu tine și cu familia ta ca să vă ajute și să vă călăuzească, indiferent de schimbările care apar în viața voastră.
• Relatează o situație în care cei care au grijă de tine au trebuit să ia o decizie grea, dar bună pentru tine.
Cunoști pe cineva care s-a mutat într-o altă țară pentru că viața era dificilă acasă? Ce ar putea face familia ta ca să-l ajute să se adapteze într-un loc nou și necunoscut? Hotărâți-vă să ajutați într-un fel concret.
Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru că Își ține întotdeauna promisiunile.
Invită din nou prietenul care a venit cu tine la Școala de Sabat sau propune-i să participe la altar împreună cu tine.
Elimelec, Naomi, Mahlon și Chilion și-au încărcat lucrurile și au pornit pe drumurile prăfuite ale Canaanului, au trecut râul Iordan și au urcat spre ținuturile înalte ale Moabului, unde iarba era verde și bogată. Acolo familia a locuit și a avut destulă hrană. În jurul lor, moabiții se închinau idolilor, dar mica familie din Betleem a continuat să se închine singurului Dumnezeu adevărat, care îi iubea și avea grijă de ei.
Apoi a venit cea mai tristă zi dintre toate. Elimelec a murit. Cu inima frântă, Naomi a făcut curajoasă tot ce a putut ca să aibă grijă singură de Mahlon și Chilion. Ce i-a dat lui Naomi puterea și curajul să meargă mai departe după moartea lui Elimelec? Citește Psalmii 34:18.
Viața era grea, dar ea știa că „Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi” (Psalmii 46:1). Așa cum Dumnezeu îl mângâiase pe Iacov când o pierduse pe Rahela, tot așa Dumnezeu era aproape de Naomi în durerea ei.
Viața a devenit puțin mai ușoară după ce fiii ei s-au căsătorit. Ei și-au adus soțiile, Rut și Orpa, în casa familiei, așa cum era obiceiul pe atunci. Naomi a ajuns să le iubească, iar ele au iubit-o pe ea, pentru că era o soacră iubitoare și altruistă. Trăind alături de familia lui Dumnezeu, Rut și Orpa au ajuns să cunoască faptul că Dumnezeul cerului este un Dumnezeu al dragostei, atât de diferit de zeii la care se închinau familiile lor. Și erau cu adevărat fericite.
Dumnezeul nostru iubitor îți vede inima și știe când este rănită. El te poate ajuta să treci și tu prin durere. Dumnezeu înțelege tristețea pe care o simți dacă îți moare un animal de companie, dacă pierzi un bunic sau dacă cel mai bun prieten se mută departe. Promisiunile Lui sunt și pentru tine.
• Ce ai fi făcut ca să o mângâi pe Naomi, dacă ai fi fost acolo?
• Este ceva în viața ta care te-a făcut trist sau cu inima frântă?
Dumnezeu vrea să-ți vindece inima și să te facă din nou fericit.
Desenează o inimă și coloreaz-o în roșu. Apoi lipește un plasture peste inimă și scrie pe el cu un marker versetul din Psalmii 147:3. Poți spune versetul de memorat? Gândește-te să-l împărtășești cu cineva pe care îl cunoști.
Pune-ți mâinile peste inimă și mulțumește-I lui Dumnezeu pentru promisiunea Lui de a fi cu tine atunci când ești cu inima frântă.
Povestiți o durere prin care ați trecut și cum v-a ajutat Dumnezeu să o depășiți. Ce verset biblic v-a dat putere?
Anii fericiți au trecut repede, iar apoi durerea a venit din nou peste familia lui Naomi. Mahlon și Chilion au murit, lăsându-le pe Rut și Orpa fără soți, iar pe Naomi, fără fiii ei dragi.
Durerea le-a umplut inimile și casa lor mică din Moab. A dispărut bucuria muncii împreună și a meselor luate în familie. A dispărut speranța copiilor și a nepoților care să aducă râsete în zilele cu multă activitate. Și a dispărut speranța de a continua numele familiei lui Elimelec. Aceasta era o pierdere foarte mare, pentru că acel nume îi lega de poporul ales al lui Dumnezeu: de Avraam din trecut și de Salvatorul promis de Dumnezeu în viitor.
Cele trei văduve au plâns împreună. Ele se înțelegeau una pe alta în durerea lor și se sprijineau reciproc. În toate acestea, s-au agățat de adevărul că Dumnezeu era cu ele, chiar dacă nu întotdeauna simțeau acest lucru. Dincolo de toată durerea lor, știau că „El îi tămăduiește pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile” (Psalmii 147:3). Dumnezeu era credincios lui Rut, Naomi și Orpa, iubindu-le și vindecându-le încet-încet. Ce Dumnezeu minunat!
Când inimile noastre sunt frânte, uneori ne simțim foarte singuri, ca și cum nimeni nu ar înțelege prin ce trecem. Dar și alții au trecut prin durere. Ei ne pot sprijini când suntem triști, iar noi îi putem sprijini pe ei când sunt îndurerați. Biblia ne amintește, de asemenea, că indiferent cât de zdrobiți ne simțim, Dumnezeu ne înțelege. Tot ce ne cere este să-I aducem Lui povara durerii noastre. „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28).
• Citește Ioan 11:35. Cât de mult te ajută acest verset să știi că Dumnezeu înțelege pe copiii Lui cu inima frântă?
• Ce crezi că se va întâmpla în continuare în poveste?
Îmbrățișările pot fi o binecuvântare pentru oamenii triști sau cu inima rănită. Gândește-te la persoane din viața ta care ar aprecia o îmbrățișare: părinți, bunici, veri, frați sau surori. Dacă este potrivit, oferă-le una!
Cercetările arată că avem nevoie de patru îmbrățișări pe zi pentru a supraviețui și de opt îmbrățișări pe zi pentru a rămâne sănătoși emoțional.
Îmbrățișează-ți părinții și rugați-vă împreună pentru oricine știți că este în doliu și pentru toți oamenii cu inima frântă din lume.
Elimelec, Mahlon și Chilion au fost îngropați. Viețile lor pe acest pământ s-au încheiat, dar a fost acesta sfârșitul poveștii lor? Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă cu oamenii atunci când mor? Biblia are răspunsurile. Să le descoperim împreună.
1. Moartea este numită „somn”. În Ioan 11:11-13 citim: „După aceste vorbe le-a zis: ‘Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn’... Isus vorbise despre moartea lui.” Isus l-a trezit pe Lazăr și l-a înviat, deși fusese mort de patru zile. Și David și Daniel au numit moartea un somn (Psalmii 13:3; Daniel 12:2).
(Notă: Biblia compară moartea cu somnul deoarece Isus îi poate „trezi” pe cei care au murit. Totuși, moartea și somnul nu sunt același lucru. O persoană moartă nu mai respiră, dar când dormim noaptea continuăm să respirăm. Asigurați-vă că copilul înțelege acest lucru fără a se teme de somn.)
2. Cei morți nu știu nimic (Eclesiastul 9:5,6). Dacă nu știu nimic, ce nu pot face? Citește Psalmii 6:5 și Psalmii 115:17.
3. Unii oameni – chiar și unii creștini – cred că atunci când cineva moare, merge imediat în cer, poate vedea ce se întâmplă pe pământ și își poate vizita familia. Acest lucru nu este adevărat, căci în Iov 7:9,10, citim: „Cel ce se coboară în Locuința Morților nu se va mai întoarce în casa lui și nu-și va mai cunoaște locul în care locuia.”
4. Când Isus va veni din nou, ce se va întâmpla cu cei care au murit? Citește Ioan 5:28-29 și 1 Tesaloniceni 4:16. Ce zi minunată va fi aceea pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și dorm în morminte!
5. În cer și pe noul pământ nu va mai exista moarte, căci Apocalipsa 21:4 spune: „El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt.”
• Ce crezi că aștepta Naomi cel mai mult atunci când se gândea la cer?
• Pe cine ai putea mângâia cu adevărul lui Dumnezeu despre moarte? Este o mare mângâiere să știm că moartea nu este sfârșitul pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu. Ne putem bucura de speranța că îi vom revedea, după ce Isus îi va trezi din somnul morții.
Dacă este posibil, mergi cu familia într-un cimitir sau, dacă acest lucru nu este potrivit în cultura ta, roagă un adult să-ți descrie cum este. Imaginează-ți cum va fi atunci când Isus Se va întoarce și îi va chema pe oameni din morminte. Roagă-te ca Dumnezeu să mângâie familiile celor îngropați acolo.
Mulțumește-I lui Dumnezeu că ai putut învăța adevărul despre moarte.
Naomi a auzit o veste foarte bună: foametea din Canaan se terminase! Aceasta era o veste minunată pentru Naomi, pentru că îi lipsiseră mult țara ei și rudele de acolo. După 10 ani petrecuți în Moab, urma să se întoarcă în Țara Promisă. Dumnezeu pregătise calea!
Rut și Orpa au pornit la drum spre Betleem împreună cu Naomi, pentru că își iubeau soacra și erau hotărâte să aibă grijă de ea. Pe drum, Naomi s-a gândit la cât de greu le-ar fi celor două tinere văduve într-o țară străină, atât de diferită de Moab. Cu tristețe, dar și cu bunătate, le-a spus să se întoarcă la mamele lor. Ce lucruri bune le-a dorit ea? Citește Rut 1:9.
Tinerele au izbucnit în plâns și au spus „nu”, dar Naomi a stăruit. În cele din urmă, Orpa a sărutat-o pe Naomi și și-a luat rămas-bun, însă Rut s-a lipit de soacra ei. Naomi a încercat din nou să o convingă să se întoarcă, dar Rut era hotărâtă. În cuvinte care nu vor fi uitate niciodată, ea i-a promis lui Naomi: „Încotro vei merge tu, voi merge și eu; unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu” (Rut 1:16).
Ce angajament frumos din partea unei tinere care era gata să renunțe la rude, prieteni și la tot ce îi era cunoscut! Rut nu și-a iubit doar soacra, ci și pe Dumnezeul cerului.
Cu inimi bucuroase, cele două femei și-au continuat drumul împreună. Angajamentul lor una față de cealaltă era profund și adevărat.
Tot ce știa Rut despre Dumnezeul nostru minunat era ceea ce văzuse în viața lui Naomi. Iar acest lucru a determinat-o să se alipească de El. Felul frumos în care trăiești tu îi poate ajuta și pe alții să-L cunoască pe Isus.
• Citește Psalmii 46:7. Cât de bine cunoșteau Naomi și Rut acest adevăr? Dar tu, cât de bine îl cunoști?
• De ce crezi că Rut a mers cu Naomi? Câte posibile motive poți găsi?
Dacă în biserica ta sunt creștini noi, gândește două sau trei întrebări pe care să le pui despre cum au ajuns să facă legământ cu Isus.
Mulțumește-I lui Dumnezeu că te ajută să trăiești în așa fel încât alții să fie atrași la El.
„Cel mai puternic argument în favoarea Evangheliei este un creștin iubitor și vrednic de iubit” (Ellen G. White, Divina vindecare, p. 470). Curaj, Dumnezeu lucrează în viața voastră pentru a crește „un creștin iubitor și vrednic de iubit”.
Întregul Betleem era în fierbere! Naomi se întorsese acasă! În mijlocul emoției, unele femei spuneau: „Naomi este aceasta?” (Rut 1:19).
Da, era Naomi, dar nu mai era aceeași Naomi care plecase de acasă cu Elimelec și cu fiii ei. Anii petrecuți departe fuseseră grei. Naomi le-a spus femeilor: „La plecare eram în belșug, și acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale” (Rut 1:21). Naomi era sinceră cu privire la ce simțea. Uneori viața ei încă părea goală fără soțul și fiii ei, pentru că Dumnezeu vindecă inimile rănite în timp.
Betleemul îi amintea lui Naomi de vremurile frumoase cu Elimelec și cu băieții lor și de ceea ce pierduse. Era greu, dar nu era singură – Rut era cu ea. Rut adusese bucurie în inima rănită a lui Naomi. Împreună cu Dumnezeu, aveau să înceapă o viață nouă în Betleem. Domnul le adusese acasă.
Pe măsură ce Dumnezeu vindecă inimile rănite, pot apărea amintiri dureroase și lucruri care ne aduc aminte de cei dragi. Acestea se numesc declanșatori. Pot fi lucruri mici, cum ar fi o floare preferată, sau lucruri mari, precum intrarea în camera cuiva. Putem fi răbdători și buni atunci când declanșatorii aduc durere altora sau nouă înșine. Putem și să ne rugăm lui Dumnezeu, așa cum a făcut David: „Privește- mă și ai milă de mine, căci sunt părăsit și nenorocit!” (Psalmii 25:16). Dumnezeul nostru iubitor înțelege cu adevărat și este hotărât să vindece inimile rănite.
• Uneori zilele speciale, precum zilele de naștere sau Ziua Mamei/Tatălui, pot fi dificile pentru cei care au pierdut pe cineva drag.
Ce ai putea face ca să aduci mângâiere și prietenie în acele zile?
• Căutați online cântecul-narațiune „The God Who Sees” (de Nicole C. Mullen și Kathie Lee Gifford), care include povestea lui Rut. Urmăriți-l împreună.
• Citiți Galateni 6:10. Discutați cum ar putea arăta acest verset în familia voastră.
• Oferiți fiecărui membru al familiei un cartonaș mic: „Card de Angajament”.
• Alegeți fiecare un alt membru al familiei și scrieți pe cartonaș un lucru bun pe care îl veți face pentru el/ea în săptămâna următoare
• Un lucru pe care l-am învățat despre Dumnezeu din această poveste este că…
• Când unul dintre prietenii sau membrii familiei mele are inima rănită, voi…
Ca familie, rugați-vă prin rugăciuni „popcorn” (propoziții scurte, pe rând). Lăudați-L pe Dumnezeu și mulțumiți-I pentru ce ați învățat despre El în această lecție.
Pentru noi, moartea pare ceva definitiv, dar Dumnezeu nu o vede așa. Când Isus a fost pe pământ, El ne-a spus că oamenii care au murit doar dorm, chiar dacă inimile lor au încetat să bată. A spus acest lucru pentru că El poate și urmează să-i trezească! Dumnezeu ne-a dat o lecție puternică din natură, care ne arată puterea Lui asupra vieții și morții.
Știai că o broască poate fi înghețată complet – nu orice broască, ci broasca de lemn din Alaska?
Cele mai multe animale din Alaska pleacă spre sud iarna, ca să scape de frigul extrem. Dar nu și aceste broaște. Chiar înainte de iarnă, broaștele de lemn fac ceva foarte ciudat: îngheață!
Când apar primii fulgi de zăpadă, pielea lor îngheață, iar corpul devine tare și rigid. Nu îngheață chiar complet, dar aproape. Dacă ai ridica una, nu s-ar mișca deloc, iar dacă i-ai îndoi un picior, acesta s-ar putea rupe. Practic, broasca devine o „broască-înghețată”, pentru că cea mai mare parte din apa din corpul ei se transformă în gheață.
În interiorul broaștei se întâmplă lucruri uimitoare – lucruri care par să sfideze știința. Când broasca este înghețată, inima nu mai bate, sângele nu mai circulă în corp și broasca nu mai respiră. Oamenii de știință spun că, în această stare, broasca ar putea fi considerată moartă. Dar nu este moartă – doar „doarme”.
Cel mai uimitor lucru este că aceste broaște pot rămâne înghețate până la șapte luni, la temperaturi de până la –17°C. Apoi, când vine vara și soarele începe să le încălzească, ele se dezgheață și sar mai departe! Căldura soarelui face ca inimile lor să înceapă din nou să bată, iar ele se trezesc din „somnul” lor înghețat, înapoi la viață.
Tot așa, prezența caldă și iubitoare a lui Dumnezeu îi va recrea și îi va aduce din nou la viață pe cei care au murit, ca și cum i-ar trezi din somn. El va face ca inimile lor să bată din nou, iar ei se vor ridica, vii în El.