Iosif și frații lui

Frații lui Iosif plecaseră de mult timp. Duseseră oile departe de valea în care locuiau, spre pășunile verzi din Sihem. Acasă trebuie să fi fost liniște pentru Iosif și Beniamin, în timp ce ajutau prin tabără și aveau grijă de animalele rămase.

A mai trecut timp, dar frații tot nu se întorceau. Tatăl Iacov a început să se îngrijoreze. Oare erau bine? Oare erau în siguranță? Trebuia făcut ceva! Iacov l-a chemat pe Iosif și i-a spus ce îl neliniștea.

„Iată-mă”, a răspuns Iosif (Geneza 37:13), gata să-l ajute pe tatăl său iubit. Atunci Iacov i-a spus: „Du-te, rogu-te, și vezi dacă frații tăi sunt sănătoși și dacă oile sunt bine și adu-mi vești!” (Geneza 37:14).

Iacov avea încredere în Iosif că îi va găsi pe frații lui și se va întoarce cu vești. Dacă ar fi știut ce ură se ascundea în inimile fiilor săi mai mari, nu l-ar fi trimis singur. Ar fi știut că fiii lui mai mari erau precum șerpii alunecoși, în care nu puteai să te încrezi. Ei și-au ascuns atât de bine această ură!

Iosif a căutat peste tot în Sihem, dar frații lui nu erau de găsit. Ce avea să-i spună tatălui său îngrijorat, care avusese încredere în el? Iosif nu a renunțat și a continuat să caute, până când cineva a venit să-l ajute. Ce veste i-a adus? Citește Geneza 37:15-17.

După ce a zărit în sfârșit tabăra păstorilor, la aproape 120 de kilometri depărtare, lângă Dotan, Iosif a alergat bucuros spre frații săi. Îi găsise: erau vii și sănătoși! Deși frații lui fuseseră neprietenoși cu el, Iosif îi iubea și avea încă încredere în ei.

Dar frații, plini de amărăciune, nu s-au bucurat să-l vadă pe Iosif alergând spre ei în haina lui colorată. Vederea lui le-a reaprins ura. Ce putea face o astfel de ură?

Iacov și Iosif trăiau după cuvintele lui Dumnezeu: „Mai presus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții” (1 Petru 4:8). Cât de trist că frații mai mari nu au ales să trăiască după aceste cuvinte! Dumnezeu i-ar fi putut ajuta să aibă relații de familie pline de iubire și încredere, fără ură. Cu ajutorul lui Dumnezeu, și noi putem alege să trăim după Cuvântul Lui și să ne bucurăm de relații pline de iubire și încredere în familiile noastre.

Gândeşte-te...apoi discută

• De ce crezi că Iosif era un fiu iubitor și de încredere?
• Ce sarcini importante ți-au dat părinții tăi? Câtă încredere pot avea ei în tine?

Provocare

Folosește creația ta de la Școala de Sabat de ieri pentru a împărtăși povestea cu un prieten.

Roagă-te

Ține-te de mână cu cineva în care ai încredere și pe care îl iubești. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru legătura specială pe care o aveți.

Pe măsură ce se apropia de frații lui, Iosif nu știa că fusese deja văzut și nici că fusese pus la cale un plan rău împotriva lui. Nu a auzit cuvintele pline de mânie care tăiau aerul: „Iată că vine făuritorul de vise! Veniți acum să-l omorâm … și vom vedea ce se va alege de visele lui!” (Geneza 37:19,20)

Aceste cuvinte pline de ură l-au neliniștit pe Ruben, fratele cel mare. Fiind cel mai mare, el era responsabil pentru Iosif și nu voia ca acesta să moară. Dar nici nu voia să se împotrivească pe deplin fraților lui. Așa că a venit cu un plan pe jumătate bun. Care a fost ideea lui? Citește Geneza 37:21,22.

Desigur, Ruben nu le-a spus fraților că plănuia să-l salveze pe ascuns pe Iosif mai târziu și să-l ducă înapoi la tatăl lor.

După ce i-a convins pe frați să accepte planul, Ruben s-a retras în liniște. Era îngrijorat că nu-și va putea stăpâni sentimentele. Nu voia ca frații lui aspri să vadă ce simțea cu adevărat pentru Iosif – sentimente care îl făceau să vrea să-l ocrotească și să aibă grijă de el.

Și noi vrem să fim de încredere, dar uneori ne este greu să mergem împotriva mulțimii. Dumnezeu ne poate ajuta să fim curajoși, așa cum l-a ajutat și pe Ruben. Dumnezeul nostru iubitor ne face o promisiune frumoasă, pe care o putem folosi atunci când ne simțim presați de alții să facem ce este greșit: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea” (Filipeni 2:13).

Gândeşte-te...apoi discută

• Ce a fost bun în planul lui Ruben? Ce nu a fost chiar bun?
• Cât de ușor îți este să faci ceea ce știi că este bine atunci când cei din jurul tău nu fac la fel?

Roagă-te

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru promisiunile frumoase din Cuvântul Său, care ne amintesc că El este întotdeauna cu noi ca să ne ajute să fim de încredere și să facem ce este bine.

Acționează

Gândește-te la câteva situații din viața de zi cu zi în care ai putea simți presiune să nu fii de încredere sau să nu faci ce este corect. După ce discutați fiecare situație, citește Filipeni 2:13.

Iosif alerga fericit spre frații lui. Dar zâmbetul i s-a stins repede când a văzut privirile lor furioase. Ce se întâmpla? Aceștia erau frații pe care îi iubea și în care avea încredere!

L-au batjocorit și l-au amenințat cu moartea. Apoi l-au apucat cu brutalitate, i-au rupt haina și au smuls-o de pe el. Confuz și îngrozit, Iosif i-a rugat să se oprească și a încercat să se împotrivească. Dar a fost în zadar. Brațe puternice l-au prins și l-au aruncat în fundul unei gropi adânci și întunecate. Apoi frații aceia cu inima împietrită au plecat și s-au așezat să mănânce. Strigătele îngrozite ale lui Iosif probabil au ajuns la urechile lor, dar ei l-au ignorat.

Sărmanul Iosif! Cât de dureros a fost să afle că frații pe care îi iubea nu aveau deloc grijă de el. Nu erau demni de încredere. Singur, flămând și speriat, Iosif stătea ghemuit pe fundul gropii adânci din care nu putea ieși singur. Încrederea lui în frați fusese zdrobită, dar putea încă să se încreadă în Dumnezeul lui credincios. Frații lui Iosif nu l-au ascultat când a strigat, dar Dumnezeu întotdeauna o face. Citește Psalmii 145:18.

Uneori, oamenii ne pot înțelege greșit sau pot fi răi cu noi fără motiv. Respingerea din partea celor în care avem încredere ne poate face să ne simțim triști, singuri și supărați. Poate părea că suntem într-o groapă întunecată, la fel ca Iosif. Dumnezeul nostru demn de încredere înțelege cum ne simțim. El va fi întotdeauna cu noi atunci când oamenii se dovedesc a nu fi de încredere și când ni se întâmplă lucruri înfricoșătoare. Cuvântul Său spune: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, și El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei, mi-a pus picioarele pe stâncă” (Psalmii 40:1,2). Poate că nu înțelegem întotdeauna ce ni se întâmplă, dar putem întotdeauna să-L chemăm pe Dumnezeu și să ne încredem că El va fi cu noi și ne va ajuta.

Gândeşte-te...apoi discută

• Crezi că Iosif i-a spus vreodată lui Iacov când frații lui erau răi cu el? Ce te face să crezi asta?

Acționează

Citește Psalmii 40:1,2 de mai multe ori. Scrie, desenează sau fă schițe cu simboluri din aceste versete, care fac apel la inima ta.

Roagă-te

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru că este un Prieten de încredere, care este întotdeauna cu tine.

Fără mamă, fără tată, fără frați – nimeni nu era cu Iosif în adâncul acelei gropi singuratice, în afară de Dumnezeu. Dar Dumnezeu era de ajuns. Ce I-ar fi putut cere Iosif lui Dumnezeu în timp ce se afla în groapă? Citește Psalmii 38:22.

Dumnezeu îl folosise deja pe Ruben ca să-i oprească pe frații lui de la a-l ucide pe Iosif. Și Dumnezeu urma să lucreze din nou, într-un mod neașteptat. „Ridicându-și ochii, au văzut o ceată de ismaeliți venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător și smirnă, pe care le duceau în Egipt” (Geneza 37:25). Iuda a avut o idee! Care a fost aceasta? Citește Geneza 37:26,27.

La fel ca Iuda, unii dintre frați nu se simțeau bine cu ceea ce îi făcuseră lui Iosif, așa că acest nou plan – să-l vândă negustorilor – a fost acceptat repede. În felul acesta, nu s-ar mai fi făcut vinovați de moartea lui, ar fi câștigat niște bani și nu ar mai fi trebuit să-și facă griji că Iosif va fi pe lângă ei ca să domnească peste ei, așa cum sugerau acele vise supărătoare. Ce plan sigur! Sau cel puțin așa au crezut ei.

Frații l-au scos repede pe Iosif din groapă și l-au vândut negustorilor. Iosif a plâns și i-a rugat să nu-l vândă, dar ei au ignorat groaza din ochii lui și teama din glasul lui. Se simțeau mândri că scăpaseră de fratele lor enervant într-un mod atât de isteț.

Iosif a fost șocat de cruzimea fraților lui. Nu știa cum va arăta viitorul lui ca sclav, dar, pentru moment, era în viață. Putea să învețe să se încreadă în Dumnezeu chiar și în această situație grea, pentru că Dumnezeu poate fi întotdeauna de încredere. Asta era cel mai important.

Chiar și atunci când ni se întâmplă lucruri rele, Dumnezeul nostru minunat nu ne-a uitat. El lucrează pentru binele nostru în moduri pe care poate nu le vedem sau nu le înțelegem. Ne putem încrede în El.

Gândeşte-te...apoi discută

• În ce feluri semănau frații lui Iosif cu Cain?
• Cum a lucrat Dumnezeu până acum pentru binele lui Iosif în această povestire?

Știați că...?

O persoană poate supraviețui, în medie, doar aproximativ trei zile fără apă.

Discută cu părinții despre credință

Relatează un moment  în care te-ai simțit singur și a trebuit să te încrezi doar în Dumnezeu.

Roagă-te

Roagă-te ca Dumnezeu să-ți ofere ocazii să-i încurajezi pe alții să se încreadă în El în vremuri grele.

Când Ruben s-a întors la groapă și a descoperit că Iosif dispăruse, a fost cuprins de panică și și-a sfâșiat hainele. Speriat, i-a întrebat pe frații săi, spunând: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?” (Geneza 37:30). Fiind cel mai mare, Ruben trebuia să fie responsabil și să aibă grijă de frații săi mai mici, păstori. Dar eșuase. Cum avea să se înfățișeze înaintea tatălui său și ce avea să-i spună?

Era imposibil să-l mai aducă pe Iosif înapoi, așa că Ruben a simțit că nu are de ales decât să se alăture fraților săi într-un plan crud de a-și ascunde vina. Fuseseră exact opusul oamenilor de încredere, dar totuși voiau ca tatăl lor să creadă că spun adevărul. Ce au făcut? Citește Geneza 37:31-33.

Un păcat duce adesea la alt păcat și la altul, iar la final aduce multă durere. Mânia și gelozia fraților s-au terminat cu minciuni și suferință pentru toți. Durerea lui Iacov a fost mare și adâncă. Și-a sfâșiat hainele și a plâns multe zile, jelindu-l pe fiul său mult iubit, Iosif. Oricât au încercat ceilalți, nimeni nu a reușit să-l mângâie.

Cei zece frați se simțeau vinovați pentru ce făcuseră, așa cum ne simțim și noi atunci când trădăm încrederea altora. Le era teamă și de mânia tatălui lor, așa că au ascuns fapta adânc în inimile lor. Erau siguri că tatăl Iacov nu va afla niciodată ce i s-a întâmplat fiului său preferat, dar acest lucru nu îi făcea să se simtă mai bine. Dacă ar fi știut: „Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare” (Proverbele 28:13).

Dumnezeul nostru credincios este întotdeauna demn de încredere, dar uneori noi nu suntem. Uneori ni se pare că o minciună este cea mai ușoară ieșire, însă ea aduce probleme și mai mari mai târziu. Când alegem să mințim ca să ne acoperim greșelile, lipsa noastră de încredere îi poate răni profund pe alții.

Gândeşte-te...apoi discută

• Spune sau cântă versetul de memorat. Cine din povestire ar fi putut fi încurajat de acest verset?
• Cum ar fi putut fi evitată durerea lui Iacov?
• Cum ar fi putut fi evitată vina fraților?

Roagă-te

Roagă-te pentru cei care suferă, mai ales pentru cineva pe care s-ar putea să-l fi rănit.

Acționează

Plănuiește o plimbare de rugăciune împreună cu un membru mai mare al familiei. Alege un loc unde sunt mulți oameni, de exemplu: lângă magazine sau într-un parc aglomerat. Fii atent la persoanele care par triste, îngrijorate sau au nevoie de mângâiere. Roagă-te în taină pentru ele pe măsură ce trec pe lângă tine și cere lui Dumnezeu să-ți arate și alte moduri prin care ai putea aduce bucurie în viața lor.

Teama și singurătatea îi strângeau inima lui Iosif pe măsură ce negustorii înaintau pe drum, departe de dealurile unde erau așezate corturile tatălui său, departe de tatăl său, Iacov, și de frățiorul lui, Beniamin. Plângea amarnic gândindu-se la tatăl său iubitor care îl aștepta să se întoarcă acasă. Oare îl voi mai vedea vreodată pe tatăl meu? se întreba el. Cum va arăta viitorul meu, singur și fără prieteni, într-o țară străină? Astfel de gânduri îl umpleau de teamă și tristețe.

Apoi inima lui Iosif s-a întors spre Dumnezeu. Și-a amintit: „Domnul este aproape de cei cu inima frântă” (Psalmii 34:18). Chiar acolo, printre cămile, „el s-a încredințat pe deplin Domnului” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 214). S-a rugat ca Dumnezeu să fie cu el în țara străină spre care se îndrepta. Dumnezeu ne încurajează și pe noi să-I încredințăm viitorul nostru. Citește Psalmii 37:5.

Călătoria lui Iosif îl dusese mult mai departe decât își imaginase vreodată. Ceea ce începuse ca o simplă vizită la frații lui s-a transformat într-o călătorie spre țara îndepărtată a Egiptului. Pornise la drum având încredere în tatăl și în frații lui, dar acum se încredea pe deplin în Dumnezeu. Învățase că oamenii nu sunt întotdeauna de încredere, dar Dumnezeu este întotdeauna.

Gândeşte-te...apoi discută

• Iosif nu înțelegea atunci, dar Dumnezeu știa că el va face lucruri mari pentru El în viitor. Cât de bine crezi că îți cunoaște Dumnezeu viitorul?

• Examinează rădăcinile unei plante. Gândește- te la Iosif ca la o plantă, iar la Dumnezeu, ca la sol. Cât de adânci crescuseră rădăcinile lui Iosif când era tânăr? Cât de mult l-au ajutat aceste rădăcini în povestirea de azi? Cât de adânci sunt rădăcinile tale? Ce ai putea face ca să le crești mai adânc?

• Spune sau cântă versetul de memorat pentru familia ta. Discutați momentele în care acest verset l-ar fi ajutat pe Iosif să se încreadă în Dumnezeu. Apoi cântați: „Bine e să crezi în Domnul” (Imnuri creștine AZȘ, nr. 245).

Jurnal de familie

• Această povestire biblică m-a ajutat să mă gândesc la …
• Făgăduința mea biblică preferată din lecția acestei săptămâni este …, pentru că …

Prindeți-vă de mâini într-un cerc de rugăciune în familie. Mulțumiți-I lui Dumnezeu că este întotdeauna demn de încredere și rugați-L să vă ajute să vă încredeți în El, chiar și atunci când se întâmplă lucruri grele.

Pentru voi, părinţii

Uneori, a fi părinte aduce multă durere în inimă; dar nu vă descurajați: „Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți” (2 Corinteni 4:8,9).

În fiecare zi facem mii de alegeri, iar fiecare dintre ele contează – unele mai mult decât altele. Cu ajutorul lui Dumnezeu, putem alege să facem ce este bine, chiar și atunci când ispita de a face lucruri greșite este foarte puternică. Joacă următorul joc pentru a explora alegerea de a fi de încredere sau nu, în situații reale de viață.

Instrucțiuni:
1. Împărțiți familia și/sau prietenii în două grupuri și așezați-i în două rânduri, față în față, lăsând o „alee” între ele.
2. Explicați că, pentru fiecare situație de mai jos, un grup trebuie să facă tot posibilul să-l convingă pe jucător să facă ceea ce este bine. Celălalt grup va încerca să-l convingă să facă ceea ce este greșit.
3. Citiți cu voce tare prima situație.
4. Ca prim jucător, mergeți încet pe aleea dintre cele două grupuri, în timp ce ele încearcă să vă convingă să faceți alegerea bună sau pe cea greșită.
5. La final, spuneți ce alegere ați făcut și ce cuvinte sau idei v-au convins.

Situații:
• Mama îți cere să-ți faci ordine în cameră, dar prietenii te așteaptă să jucați fotbal. (Alegerea bună: Le spui prietenilor că vei ieși de îndată ce termini curățenia. Alegerea greșită: Nu asculți de mama și ieși pe ascuns.)
• Găsești 100 lei pe trotuar. (Alegerea bună: Dai banii unui adult și încerci să afli cine i-a pierdut. Alegerea greșită: Bagi banii în buzunar fără să spui nimănui.) • Ai împrumutat mingea unui prieten și ai pierdut-o.
• La o vizită la magazin, îl vezi pe un prieten că pune ceva în buzunar fără să plătească.
• Un joc online spune că trebuie să ai 16 ani ca să joci. Nimeni nu va ști că tu ai doar 8 ani.
• Tata ți-a cerut să strângi frunzele, dar nu găsești grebla.
• Casierul te taxează pentru două batoane de cereale, deși tu ai cumpărat trei.
• Nu este nimeni în bucătărie, așa că nu te vede nimeni dacă iei o prăjitură din cutie.
• Ai spus că îl vei ajuta pe fratele tău la teme după școală, dar un prieten te-a invitat la joacă.
• Ar trebui să te întâlnești cu prietenul tău în parc peste cinci minute. Întârzii, dar nu ai chef să te grăbești, pentru că este o zi foarte caldă.