1 Și s-a întâmplat, după ce zidul a fost construit și eu am așezat ușile și portarii și cântăreții și leviții au fost rânduiți,

Uşierii. Conform vechii datini, era datoria uşierilor de a veghea asupra Casei lui Dumnezeu şi de a deschide şi închide porţile curţilor Templului (1 Cronici 9,17-19; 26,12-19).

Cântăreţii. De obicei cântăreţii şi leviţii rânduiţi să-i ajute pe preoţi nu păzeau Templul. În condiţiile speciale de acum, Neemia a dat acestor două grupe sarcina suplimentară de a face de pază pe zidurile şi la porţile cetăţii.


2 Că am dat fratelui meu Hanani și lui Hanania, conducătorul palatului, sarcina asupra Ierusalimului: pentru că era om credincios și se temea de Dumnezeu mai mult decât alții.

Fratelui meu, Hanani. Vezi la cap. 1,7. Era potrivit cu practica orientală ca Neemia să-l numească pe Hanani unul dintre cei doi primari ai cetăţii Ierusalim. Loialitatea lui faţă de Neemia era sigură. Refaia şi Şalum răspundeau de districtele îndepărtate şi de suburbiile Ierusalimului (cap. 3,9.12).

Hanania. Numele de Hanania reapare deseori (Ezra 10,28; Neemia 3,8; 10,23; 12,12.41), dar este greu de spus dacă este vorba de o singură persoană sau de mai multe. Acest Hanania, însă, pare să fi fost o persoană deosebită de cele pomenite în altă parte. Neemia i-a dat o poziţie de încredere datorită caracterului său, deoarece "întrecea pe mulţi" ca om credincios şi temător de Dumnezeu.

Căpetenia cetăţuii. [Cârmuitor al palatului, KJV.] Probabil fortăreaţa Templului (vezi la cap. 2,8).


3 Și le-am spus: Să nu fie porțile Ierusalimului deschise până soarele nu va fi arzător; și în timp ce ei stau acolo, să închidă ușile și să le zăvorască; și să rânduiască gărzi dintre locuitorii Ierusalimului, fiecare la garda lui și fiecare să fie în dreptul casei lui.

Înainte de căldura soarelui. [Până nu s-a încins soarele, KJV.] Porţile cetăţilor erau de obicei deschise la răsăritul soarelui, dar în timpul acestei perioade critice era necesară luarea de măsuri suplimentare de pază. De aceea porţile nu trebuia să fie deschise decât dimineaţa târziu, când toate gărzile erau la postul lor.

Uşile să fie închise. Timpul pentru închiderea porţilor nu e dat. Expresia explicativă "în faţa voastră" ["în timp ce ei stau", KJV] înseamnă probabil că porţile urmau să fie închise şi zăvorâte înainte ca gărzile să se retragă.

Să facă de strajă. Semnificaţia ultimei părţi a v. 3 este că, în timpul nopţii, când porţile erau închise, locuitorii Ierusalimului urmau să fie atenţi şi pregătiţi să răspundă unui eventual atac.

Fiecare la locul lui. [Fiecare la straja lui, KJV.] Această expresie vorbeşte despre un anume tip militar regulat de organizare. Gărzile erau împărţite pe străji, fiind de serviciu un anumite număr de ore în fiecare zi şi în timpul nopţii.


4 Și cetatea era întinsă și mare, dar poporul era puțin în ea și casele nu erau construite.

Casele nu erau zidite. Aceasta nu vrea să spună că nu existau deloc case, întrucât cetatea fusese repopulată de 90 de ani. Înseamnă că în raport cu mărimea cetăţii, relativ puţine case fuseseră reclădite şi că mai era încă mult spaţiu neocupat pe care urma să se zidească case. Când Neemia a venit la Ierusalim, el a găsit Templul refăcut, dar cea mai mare parte a cetăţii era încă în ruine. Noul stat era fundamental agricol şi funcţionase fără o capitală reală. Acum cetatea avea ziduri şi era sigură de locuit şi potrivită pentru a fi capitală. Problema care-l preocupa pe Neemia era să-i facă pe oameni să locuiască în cetate şi să aibă grijă ca aceştia să aibă adăpost.


5 Și Dumnezeul meu a pus în inima mea să adun pe nobili și pe conducători și pe popor, ca să fie socotiți prin genealogie. Și am găsit un registru al genealogiei celor care se urcaseră întâi și am găsit scris în el,

Mi-a pus în inimă. Privind terenurile neocupate din interiorul zidurilor cetăţii, Neemia s-a gândit ce ar fi trebuit să facă pentru a îndrepta situaţia. S-a simţit îndemnat să facă un recensământ al populaţiei, care ar fi oferit informaţii despre populaţia aproximativă a cetăţilor şi satelor. Dar datele lui s-ar fi putut determina de asemenea care oraşe şi districte puteau mai mult să-şi permită să contribuie la repopularea Ierusalimului. Un astfel de recensământ, potrivit uzanţei iudaice, se făcea pe familii (vezi Numeri 1,17-47; 1 Cronici 21,5.6).

Am găsit o carte. [Am găsit un registru, KJV.] Adică a exilaţilor care veniseră din Babilon sub conducerea lui Zorobabel şi Iosua (Ezra 2). Neemia a inclus o copie a acestui registru în memoriile lui, păstrând în felul acesta două copii, una în Ezra 2,1-70 şi cealaltă în Neemia 7,6-73.

Cele două liste sunt aproape identice, prezentând diferenţe minore (vezi la Ezra 2,2). Despre comentariile privind numele din lista lui Neemia, vezi la numele acestea din Ezra 2,1-70. Aici vor fi luate în discuţie doar variaţiile mai importante.


6 Aceștia sunt copiii provinciei, care s-au urcat din captivitate, dintre cei care fuseseră duși în captivitate, pe care Nebucadnețar, împăratul Babilonului, i-a dus, și care s-au întors la Ierusalim și în Iuda, fiecare la cetatea lui;
7 Care au venit cu Zorobabel, Ieșua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilșan, Misperet, Bigvai, Nehum, Baana. Numărul, spun eu, al bărbaților poporului lui Israel era acesta:

Nahamani. La cele unsprezece nume date în Ezra 2,2, aici este adăugat cel al lui Nahamani. Mai sunt uşoare deosebiri în ortografierea numelor: Azaria în loc de Seraia, Raamia în loc de Reelaia, Misperet în loc de Miţpar etc. Cei mai mulţi comentatori explică variaţiile admiţând erori de transcriere. Dar aceste diferenţe pot fi tot atât de bine explicate pe temeiul faptului că o listă a fost făcută în Babilon, înainte de pornirea caravanei spre Iudea, în timp ce a doua este o copie a unei liste făcute mai târziu în Palestina.


8 Copiii lui Pareoș, două mii o sută șaptezeci și doi.
9 Copiii lui Șefatia, trei sute șaptezeci și doi.
10 Copiii lui Arah, șase sute cincizeci și doi.
11 Copiii lui Pahat-Moab, dintre copiii lui Ieșua și ai lui Ioab, două mii opt sute optsprezece.
12 Copiii lui Elam, o mie două sute cincizeci și patru.
13 Copiii lui Zatu, opt sute patruzeci și cinci.
14 Copiii lui Zacai, șapte sute șaizeci.
15 Copiii lui Binui, șase sute patruzeci și opt.
16 Copiii lui Bebai, șase sute douăzeci și opt.
17 Copiii lui Azgad, două mii trei sute douăzeci și doi.
18 Copiii lui Adonicam, șase sute șaizeci și șapte.
19 Copiii lui Bigvai, două mii șaizeci și șapte.
20 Copiii lui Adin, șase sute cincizeci și cinci.
21 Copiii lui Ater din Ezechia, nouăzeci și opt.
22 Copiii lui Hașum, trei sute douăzeci și opt.
23 Copiii lui Bețai, trei sute douăzeci și patru.
24 Copiii lui Harif, o sută doisprezece.
25 Copiii lui Gabaon, nouăzeci și cinci.

Gabaon. Pentru Gabaon, Ezra 2,20 foloseşte Ghibar, un nume de-altfel necunoscut. Ghibar poate fi o variantă a numelui sau o eroare de scriere. Dar Gabaon este de preferat.


26 Bărbații din Betleem și Netofa, o sută optzeci și opt.
27 Bărbații din Anatot, o sută douăzeci și opt.
28 Bărbații din Bet-Azmavet, patruzeci și doi.
29 Bărbații din Chiriat-Iearim, Chefira și Beerot, șapte sute patruzeci și trei.
30 Bărbații din Rama și din Gheba, șase sute douăzeci și unu.
31 Bărbații din Micmas, o sută douăzeci și doi.
32 Bărbații din Betel și din Ai, o sută douăzeci și trei.
33 Bărbații celuilalt Nebo, cincizeci și doi.
34 Copiii celuilalt Elam, o mie două sute cincizeci și patru.
35 Copiii lui Harim, trei sute douăzeci.
36 Copiii Ierihonului, trei sute patruzeci și cinci.
37 Copiii lui Lod, ai lui Hadid și ai lui Ono, șapte sute douăzeci și unu.
38 Copiii lui Sena, trei mii nouă sute treizeci.
39 Preoții: copiii lui Iedaia, din casa lui Ieșua, nouă sute șaptezeci și trei.
40 Copiii lui Imer, o mie cincizeci și doi.
41 Copiii lui Pașhur, o mie două sute patruzeci și șapte.
42 Copiii lui Harim, o mie șaptesprezece.
43 Leviții: copiii lui Ieșua, ai lui Cadmiel și dintre copiii lui Hodva, șaptezeci și patru.

Lui Iosua. Textul paralel din Ezra 2,40 pare să ofere o variantă mai bună a textului din Neemia 7,43 (vezi şi Ezra 3,9). Pasajul de aici ar trebui probabil să spună: "Iosua şi Cadmiel din fiii lui Hodeva". Acest strămoş al lui Iosua şi Cadmiel apare sub cele trei forme de Hodavia (Ezra 2,40) şi Iuda (Ezra 3,9).


44 Cântăreții: copiii lui Asaf, o sută patruzeci și opt.
45 Portarii: copiii lui Șalum, copiii lui Ater, copiii lui Talmon, copiii lui Acub, copiii lui Hatita, copiii lui Șobai, o sută treizeci și opt.
46 Netinimii: copiii lui Țiha, copiii lui Hasufa, copiii lui Tabaot.
47 Copiii lui Cheros, copiii lui Sia, copiii lui Padon,
48 Copiii lui Lebana, copiii lui Hagaba, copiii lui Șalmai,
49 Copiii lui Hanan, copiii lui Ghidel, copiii lui Gahar,
50 Copiii lui Reaia, copiii lui Rețin, copiii lui Necoda,
51 Copiii lui Gazam, copiii lui Uza, copiii lui Paseah,
52 Copiii lui Besai, copiii lui Meunim, copiii lui Nefișesim,
53 Copiii lui Bacbuc, copiii lui Hacufa, copiii lui Harhur,
54 Copiii lui Bațlit, copiii lui Mehida, copiii lui Harșa,
55 Copiii lui Barcos, copiii lui Sisera, copiii lui Tamah,
56 Copiii lui Nețiah, copiii lui Hatifa.
57 Copiii servitorilor lui Solomon: copiii lui Sotai, copiii lui Soferet, copiii lui Perida,
58 Copiii lui Iaala, copiii lui Darcon, copiii lui Ghidel,
59 Copiii lui Șefatia, copiii lui Hatil, copiii lui Pocheret-Hațebaim, copiii lui Amon.
60 Toți netinimii și copiii servitorilor lui Solomon, erau trei sute nouăzeci și doi.
61 Și aceștia au fost cei care au urcat de asemenea de la Tel-Melah, Tel-Harșa, Cherub, Adon și Imer; dar ei nu au putut arăta casa tatălui lor, nici sămânța lor, dacă erau din Israel.
62 Copiii lui Delaia, copiii lui Tobia, copiii lui Necoda, șase sute patruzeci și doi.
63 Și dintre preoți: Copiii lui Hobaia, copiii lui Hacoț, copiii lui Barzilai, care a luat pe una dintre fiicele lui Barzilai galaaditul, de soție, și a fost numit după numele lor.
64 Aceștia și-au căutat înregistrarea printre cei care au fost socotiți prin genealogie, dar ea nu s-a găsit; de aceea au fost îndepărtați din preoție, ca întinați.
65 Și Tirșata le-a spus să nu mănânce din lucrurile preasfinte, până nu va sta în picioare un preot cu Urim și Tumim.
66 Toată adunarea împreună era de patruzeci și două de mii trei sute șaizeci,
67 În afară de servitorii lor și de servitoarele lor, dintre care erau șapte mii trei sute treizeci și șapte; și aveau două sute patruzeci și cinci de cântăreți și cântărețe.
68 Caii lor, șapte sute treizeci și șase; catârii lor, două sute patruzeci și cinci;
69 Cămilele lor, patru sute treizeci și cinci; șase mii șapte sute douăzeci de măgari.
70 Și unii dintre mai marii părinților au dat pentru lucrare. Tirșata a dat pentru tezaur o mie de drahme de aur, cincizeci de oale, cinci sute treizeci de haine preoțești.

Dregătorul a dat. [Tirşata a dat, KJV.] Dregătorul a dat (vezi la Ezra 2,63). Aceasta e o informaţie suplimentară faţă de cele din Ezra 2,68.69. În lista anterioară, darul lui Zorobabel nu e înregistrat separat de cel al celorlalţi capi de familie. Raportul din lista lui Neemia e mai detaliat şi poate mai exact decât cel dat în cealaltă copie.


71 Și unii dintre mai marii părinților au dat pentru tezaurul lucrării douăzeci de mii de drahme de aur și două mii două sute de mine de argint.
72 Și ceea ce restul poporului a dat a fost douăzeci de mii de drahme de aur și două mii două sute de mine de argint și șaizeci și șapte de haine preoțești.
73 Astfel preoții și leviții și portarii și cântăreții și unii din popor și netinimii și tot Israelul au locuit în cetățile lor; și când a venit luna a șaptea, copiii lui Israel erau în cetățile lor.