1 Bel cade în genunchi[[xr:1]], Nebo[[fn:a]] se îndoaie; idolii lor sunt cărați de vite și de dobitoace; cei purtați de voi în procesiuni au devenit povară[[xr:2]] pentru vita obosită.

Bel se prăbuşeşte. În capitolele 40,19.20; 41,23.24; 44,9-20; 45,16 Isaia a arătat nebunia închinării la idoli; aici el vorbeşte în special de zeii Babilonului. Bel, care înseamnă domn era titlul dat lui Marduc, zeul protector al Babilonului (Ieremia 50,2; 51,44). În timpul festivităţilor de Anul Nou regii babilonieni luau mâinile lui Marduc şi primeau confirmarea regalităţii lor pentru anul care urma. Aceeaşi practică era urmată şi de regii Asiriei după ce au devenit stăpâni ai Babilonului (vezi Vol. II, p. 61). Numele Bel apare în numele Beltşaţar (Daniel 1,7) şi Belşaţar (Daniel 5.1).

Nebo. Sau Nabu, zeul babilonian al ştiinţei şi literaturii. Centrul cultului lui era la Borsipa, aproape de Babilon. El a ajuns într-o poziţie care era depăşită numai de Marduc, fiind privit ca fiul lui. Nebu aducea omagiu tatălui său, la sărbătoarea Anului Nou (vezi mai jos). În schimb, Marduc îl însoţea pe Nebu o parte din drumul de înapoiere la Borsipa. Numele Nebu compune numele Nebucadneţar (vezi comentariul la Daniel 1,1) şi Nabopolasar.

Pe vite. În călătoriile mai sus amintite, Bel şi Nebo erau purtaţi de oameni sau pe spinarea vitelor. În contrast Dumnezeul lui Israel Şi-a purtat şi izbăvit poporul (v. 3). În timp ce Bel şi Nebo cereau ajutorul închinătorilor lor, adevăratul Dumnezeu era El ajutorul celor care I se închinau.


2 Se apleacă vitele și cad cu tot cu sarcină – nu pot să salveze povara; zeii înșiși[[xr:1]] se duc în robie.

Se duc în robie. Când Sanherib a distrus cetatea Babilonului în 689 î.Hr., el a adus statuia lui Marduc la Aşur ca pe una din prăzile de război (vezi Vol. II, p. 64,65). Idolul acesta a rămas acolo până la domnia lui Asurbanipal, când a fost readus la Babilon. Isaia descrie în mod viu deplina neajutorare a celor mai mari din zeii babilonieni.


3 Ascultați-Mă, casă a lui Iacov și toată rămășița casei lui Israel, pe care de la naștere v-am luat în brațe și[[xr:1]] din pruncie v-am purtat pe umăr:

V-am purtat. Vezi comentariul la Isaia 46,1, comp. Deuteronom 1,31; Isaia 63,9.


4 până la bătrânețea voastră voi fi[[xr:1]] același, până la căruntețile voastre vă voi[[xr:2]] sprijini. Așa am făcut și încă vă voi duce, vă voi căra în spinare și vă voi ajuta.

Până la bătrâneţe voastră. Domnul nu va înceta niciodată să poarte grijă alor Săi. Toată viaţa El va veghea asupra lor aşa cum părinţii iubitori veghează asupra copiilor lor.


5 Cu[[xr:1]] cine Mă veți asemăna, ca să fiu deopotrivă? Cu cine Mă veți asemui și Mă veți potrivi?

Cu cine Mă veţi pune alături ca să Mă asemănaţi? Isaia pune de repetate ori întrebarea aceasta (vezi comentariul la cap. 40,18.25).


6 Cei care[[xr:1]] varsă aurul din pungă și cântăresc argintul în cumpănă tocmesc un argintar să facă un zeu din ele, cad înaintea lui și i se închină;

Să facă un Dumnezeu din ele. Vezi comentariul la cap. 40,19.20; 41,7; comp. cap. 44,9-17. Când oamenii Îl cunosc pe Dumnezeu şi totuşi refuză să-L cinstească, inima lor neînţeleaptă se întunecă şi fălindu-se că sunt înţelepţi au înnebunit.


7 îl[[xr:1]] iau pe umeri, îl poartă, îl pun la loc și acolo rămâne, nu se mișcă din locul lui. Când omul[[xr:2]] strigă la el, nu răspunde, nu-l mântuiește din necaz.

Îl poartă. Vezi comentariul la v. 1.

Nu răspunde. Vezi comentariul la cap. 44,9; vezi Psalmi 145,5. Lemnul sau aurul fasonat în chip de idol este tot un material neînsufleţit, neînstare să audă strigătul sufletului omenesc. În ceasurile de nevoie disperată oamenii Îl caută pe Dumnezeu care poate să audă strigătul inimii lor şi care poate să le împlinească nevoile (vezi Psalmi 107,9). Idolii nu fac altceva decât să lase un gol dureros în sufletul oamenilor care li se închină.


8 Amintiți-vă[[xr:1]] aceste lucruri și fiți oameni! Veniți-vă în fire, răzvrătiților!

Ţineţi minte aceste lucruri. Din timpurile cele mai de demult Dumnezeu îl avertizase pe Israel de relele călcării de lege (Deuteronom 28,14-68; 32,37-41), totuşi ei nu au luat aminte (Isaia 6,9.10). Acum, Isaia repetă aceeaşi solie (cap. 1,2.4.5.21-23; 43,27; 58,1; 59,13) în nădejdea de a scăpa naţiunea de dezastru.

Cu privire la primejdia de a-L părăsi pe Dumnezeu, vezi Deuteronom 6,12; 8,11; Romani 1,21-23; vezi comentariul la Exod 20,8. De nimic nu avem să ne temem pentru viitor, decât să uităm calea pe care ne-a condus Domnul, şi învăţătura lui în istoria noastră trecută (LS 196).


9 Amintiți-vă[[xr:1]] de vremurile de la început, de demult, căci Eu sunt Dumnezeu, și nu este altul[[xr:2]], Eu sunt Dumnezeu, și nu este nimeni ca Mine!
10 Eu[[xr:1]] spun de la început viitorul, vestesc mai dinainte cele ce nu s-au făcut. Planul[[xr:2]] Meu va rămâne în picioare și voi face tot ce doresc.

Am vestit de la început ce are să se întâmple. Vezi comentariul la cap. 41,4.22; comp. cap. 44,7; 45,21.

Hotărârile mele vor rămâne în picioare. Isaia a prezentat de repetate ori argumentul acesta al autorităţii şi puterii supreme a lui Dumnezeu (vezi comentariul la cap. 14,24; comp. cap. 14,26.27; 43,13). Istoria nu este o simplă chestiune de întâmplare (vezi comentariul la Daniel 4,17). Dumnezeu are un scop pentru lume şi scopul acela se va împlini (vezi comentariul la Isaia 45,18,19).


11 Voi chema de la[[xr:1]] răsărit o pasăre de pradă, dintr-o țară îndepărtată, pe cel care Îmi va împlini[[xr:2]] planul. Am vorbit[[xr:3]] și voi duce la îndeplinire; am pus la cale și voi înfăptui.

De la răsărit o pasăre de pradă. Expresia aceasta îl prefigurează pe Cir (vezi comentariul la cap. 41,2; 44,28; 45,1). Cir a fost un păstor pentru turma împrăştiată a lui Israel, dar o pasăre de pradă pentru Babilon, vrăjmaşul poporului lui Dumnezeu.


12 Ascultați-Mă, inimi îndărătnice[[xr:1]], voi, care v-ați îndepărtat[[xr:2]] de dreptate!

Oamenii cu inima împietrită. Literal tari de inimă (vezi comentariul la Ezechiel 4,21). Poporul declarat al lui Dumnezeu se arătase împietrit şi încăpăţânat. Ei nu voiau să asculte nici de Dumnezeu, nici de raţiune. Încăpăţânarea este arhivrăjmaşul dreptăţii în timp ce smerenia este rudă cu evlavia (vezi comentariul la Matei 5,5).


13 Aduc dreptatea[[xr:1]] Mea tot mai aproape: nu-i departe; și mântuirea Mea nu[[xr:2]] va zăbovi. Voi aduce mântuirea[[xr:3]] Mea în Sion, și slava Mea – peste Israel.

Îmi apropii neprihănirea [Dreptatea, KJV]. Adică Dumnezeu îşi va elibera într-o zi poporul din Babilon prin Cir (cap. 45,13). Eliberarea din Babilon este o prefigurarea a eliberării din păcat săvârşite de Hristos.

Nu va zăbovi. Captivitatea babiloniană urma să fie pentru o perioadă de 70 de ani (Ieremia 25,11.12; 29,10), la finele cărora Iudeii urmau să se întoarcă în patria lor sub decretul lui Cir (2Cronici 36,21-23; Ezra 1,1-4). Către finele celor 70 de ani Domnul i-a descoperit lui Daniel profeţia restaurării şi venirea lui Mesia (Daniel 9,2.24.25). Profeţii se referă adesea la venirea lui Mesia ca apogeul lucrării de restaurare care a început cu întoarcerea din captivitate (vezi Zaharia 6,11-13; etc.). Dacă Israel s-ar fi dovedit credincios, istoria planului mântuirii ar fi ajuns curând la măreţul ei apogeu (vezi p. 29,30).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3, 4 MH 251

9 ML 293

9, 10 GC 344; 5T 698

10 GC 393; MB 100; ML 10; 7T 298

13 PK 696