1 În vremea[[xr:1]] aceea Merodac-Baladan[[fn:a]], fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis soli la Ezechia cu o scrisoare și un dar, căci auzise de boala și de însănătoșirea lui.

Merodac-baladan. Vezi comentariul la 2Regi 20,12; vezi şi Vol. II, p.87. Numele acesta este obişnuit în inscripţiile asiriene ale lui Sargon şi Sanherib. Merodac-baladan, iniţial cârmuitor în Bit-Yakin, un mic stat la nord de Golful Persic, a fost domnitor al Babilonului între 721 şi 709 şi din nou pentru un scurt timp în 703. Pe vremea bolii lui Ezechia şi a trimiterii acestor soli el era rege în exil. Din cauza rezistenţei sale hotărâte faţă de Sanherib, Merodac-baladan a văzut în Ezechia un aliat valoros. Oficial, trimişii au venit pentru a-l felicita pe Ezechia cu prilejul vindecării sale, însă probabil şi pentru a-şi asigura sprijinul lui în războiul aprig care se desfăşura împotriva străduinţelor Asiriei de a domina întregul Orient Apropiat.


2 Ezechia s-a[[xr:1]] bucurat de venirea solilor și le-a arătat tezaurul lui: argintul și aurul, mirodeniile și untdelemnul de preț, toată casa armelor și tot ce se afla în vistieriile lui; n-a rămas nimic pe care să nu li-l fi arătat Ezechia din casa lui și din tot ce avea în stăpânire.

Ezechia s-a bucurat. Vanitatea lui a fost flatată de această atenţie neaşteptată din parte unui rege al Babilonului şi i-a părut bine că alţii erau interesaţi în rezistenţa împotriva Asiriei. De aceea, Ezechia i-a salutat pe trimişii Babilonului ca pe aliaţi şi prieteni, fără să viseze măcar că peste scurt timp Babilonul îi va lua locul Asiriei ca mare putere a Răsăritului şi că unul din împăraţii săi va cuceri Iuda.

A arătat trimişilor locul. Pentru un comentariu asupra lipsei de înţelepciune a lui Ezechia vezi comentariul la 2Regi 20,13.


3 Profetul Isaia s-a dus la regele Ezechia și l-a întrebat: „Ce au zis oamenii aceia și de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit la mine dintr-o țară îndepărtată, din Babilon.”

Isaia a venit. Compară soliile anterioare ale lui Isaia contra alianţelor străine (cap. 8,9-13; 30,1-7; 31,1-5).


4 Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în casa mea: n-a rămas nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.”

Ce au văzut? Vezi comentariul la 2Regi 20,15. Solomon anticipase vremea când vor veni oameni din ţări depărtate pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeul lui Israel (1Regi 8,41-43; vezi şi p. 28, 29). Nefolosirea acestui prilej de a da mărturie despre adevăratul Dumnezeu a dovedit că Ezechia era nerecunoscător pentru binecuvântarea restaurării sănătăţii (Isaia 38,1.9) şi pentru eliberarea de Sanherib (cap. 37,36).


5 Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvântul DOMNULUI Oștirilor:
6 «Iată, vin zile când va fi dus în Babilon tot ce[[xr:1]] este în casa ta și tot ce au strâns părinții tăi până astăzi; nu va rămâne nimic», zice DOMNUL.

Duce în Babilon. Vezi comentariul la 2Regi 20,17.


7 «Iar pe unii dintre fiii tăi, care vor ieși din tine, care ți se vor naște, îi vor lua și-i vor face dregători[[fn:a]] la palatul împăratului Babilonului.»”

Fii tăi. Vezi comentariul la 2Regi 20.18.


8 Ezechia i-a răspuns lui Isaia: „Cuvântul DOMNULUI pe care l-ai rostit este[[xr:1]] bun.” Își zicea în sinea lui: „Cel puțin va fi pace și siguranță în timpul vieții mele!”

Cuvântul... este bun. Atitudinea aceasta reflectă perspectiva egoistă a regelui.

Pace şi linişte. Vezi comentariul la 2Regi 20,19. Ezechia s-a mângâiat cu gândul că Dumnezeu îi va arăta bunăvoinţa de a amâna pedeapsa. Dumnezeu a amânat adesea executarea unei sentinţe când oamenii s-au pocăit şi s-au dovedit supuşi Lui (vezi 1Regi 21,28.29; 2Regi 22,18-20).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 PK 344

2 PK 345

3, 4 PK 346

5–8PK 347