1 Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la Iehu, fiul lui Hanani, împotriva lui Baașa, spunând:

Fiul lui Hanani. Hanani era profet pentru Asa în regatul lui Iuda (2Cronici 16:7-10). Iehu, fiul său, este trimis acum de Domnul cu o solie pentru Baeşa din Israel. Pe vremea aceasta trebuie că el era tânăr, pentru că îl găsim mustrându-l pe Iosafat, după moartea lui Ahab (2Cronici 19:2) şi scriind analele domniei lui Iosafat (2Cronici 20:34).


2 Pentru că te-am ridicat din țărână și te-am făcut prinț peste poporul meu Israel și ai umblat în calea lui Ieroboam și ai făcut pe poporul meu Israel să păcătuiască, pentru a mă provoca la mânie cu păcatele lor,

A făcut pe Israel să păcătuiască. Această solie de mustrare pentru Baeşa este similară cu solia lui Ahia pentru Ieroboam (cap. 14:7-11). Expresia de aici le-am ridicat din ţărână, care nu se găseşte în cap. 14:7, pare să însemne că Baeşa n-a avut nici unul din acei ascendenţi de rang, bogăţie etc., care, într-o oarecare măsură l-au făcut pe Ieroboam să fie potrivit pentru înalta lui slujbă, ci că Baeşa a fost luat din păturile cele mai de jos ale poporului.


3 Iată, voi îndepărta posteritatea lui Baașa și posteritatea casei lui; și voi face casa ta precum casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat.

Casa ta o voi face. Baeşa a fost unealta de măturat a casei lui Ieroboam. Aceasta ar fi trebuit să-i arate clar ce soartă teribilă îi era păstrată şi lui, dacă el avea să urmeze pe calea lui Ieroboam. Pocăinţa ar fi putut abate într-o oarecare măsură teribila sentinţă. Soliile de judecată ale lui Dumnezeu adesea sunt avertizări cu privire la soarta tragică pe care o va avea cel păcătos, dacă el stăruie în umblarea lui. Dumnezeu doreşte să salveze, nu să nimicească.


4 Pe cel care va muri din Baașa, în cetate, câinii îl vor mânca; și pe cel care moare dintre ai lui în câmp, păsările cerului îl vor mânca.
5 Și restul faptelor lui Baașa și ce a făcut și puterea lui, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraților lui Israel?

Celelalte fapte. Baeşa a domnit 24 de ani şi fără îndoială că au fost multe lucruri interesante în analele oficiale care ar fi putut fi alese spre a da un raport cuprinzător al domniei lui. Dar, pe toate acestea scriitorul cărţii Regilor le lasă de-o parte, trimiţând pe cititor la faptul că lucrurile acelea sunt scrise deja în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel. Lucrul care îl interesează pe el cel mai mult este poziţia luată de fiecare domnitor faţă de Iehova şi planul lui pentru Israel, şi legătura pe care aceasta putea s-o aibă asupra istoriei naţionale a poporului ales al lui Dumnezeu. Avea naţiunea să prospere sau să decadă, avea să dureze pentru totdeauna sau avea să se ruineze? Răspunsul la aceste întrebări depindea de atitudinea împăratului şi a poporului faţă de Dumnezeu.


6 Astfel Baașa a adormit cu părinții săi și a fost îngropat în Tirța; și Ela, fiul său, a domnit în locul său.
7 Și de asemenea prin mâna profetului Iehu, fiul lui Hanani, a venit cuvântul DOMNULUI împotriva lui Baașa și împotriva casei lui, pentru tot răul pe care l-a făcut în ochii DOMNULUI, în a-l provoca la mânie cu lucrarea mâinilor sale, fiind ca și casa lui Ieroboam; și pentru că l-a ucis.

Prin proorocul. La prima vedere, acest text pare a nu fi la locul lui. Raportul oficial despre domnia lui Baeşa a fost încheiat prin anunţarea despre moartea şi înmormântarea şi despre urcarea pe tron a fiului său. Dar acum raportul se întoarce din nou la domnia lui Baeşa, referindu-se încă o dată la solia lui Iehu împotriva lui Baeşa şi casei sale. Această afirmaţie adiţională probabil că a fost făcută cu scopul de a scoate în evidenţă monstruozitatea specială a păcatului lui Baeşa.

Ca şi casa lui Ieroboam. Baeşa a nimicit complet casa lui Ieroboam şi totuşi el însuşi n-a fost mai bun. El a umblat pe aceleaşi căi rele care pricinuiseră pedeapsa adusă împotriva casei pe care el a nimicit-o.


8 În anul al douăzeci și șaselea al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început Ela, fiul lui Baașa, să domnească peste Israel în Tirța, doi ani.

Doi ani. Ela şi-a început domnia în al 26-lea an al lui Asa şi a terminat-o în al 27-lea an (v. 10; vezi cele despre 15:28).


9 Și servitorul său, Zimri, căpetenie a jumătate din carele lui, a uneltit împotriva sa în timp ce era în Tirța bând și îmbătându-se în casa lui Arța, administratorul casei sale în Tirța.

A uneltit. Aceasta dovedeşte cât de scăzut era nivelul moral la care căzuse Israel. Zimri deţinea o înaltă poziţie de încredere în oştirea lui Ela, dar s-a dovedit neloial şi s-a întors împotriva împăratului, al cărui tron era de datoria lui să-l susţină. Domnea interesul personal şi în raport apare

o altă asasinare a împăratului. Nu poate exista pace şi siguranţă, nici linişte sau stabilitate, acolo unde împărat şi popor calcă în picioare Legea lui Dumnezeu şi refuză ca vieţile lor să fie modelate după chipul divin.

Chefuind şi îmbătându-se. Îmbătarea este un rău care ajută ca naţiunea să fie adusă la ruină. Când conducătorii se dedau la vin, ei neglijează treburile statului, iar naţiunea suferă. Nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voievozilor să umble după băuturi tari, ca nu cumva, bând, să uite legea şi să calce drepturile tuturor celor nenorociţi. (Proverbe 31:4,5).


10 Și Zimri a intrat și l-a lovit și l-a ucis, în anul al douăzeci și șaptelea al lui Asa, împăratul lui Iuda, și a domnit în locul său.
11 Și s-a întâmplat, când a început să domnească, îndată ce a șezut pe tronul său, că a ucis toată casa lui Baașa; nu i-a lăsat pe niciunul care urinează la perete, nici dintre rudele lui, nici dintre prietenii lui.

Nici prieteni. Aceste cuvinte indică spre măsuri de neobişnuită severitate. N-au fost nimiciţi numai membrii familiei regale, ci şi toţi prietenii, inclusiv, probabil, sfetnicii şi slujbaşii statului. Nu este de mirare că naţiunea n-a privit cu plăcere la un astfel de împărat şi în mod deosebit nu Omri, care, ca slujbaş în oştire, avea motive să se teamă pentru propria lui siguranţă. Aceia care primejduiesc pe alţii, se primejduiesc pe ei înşişi.


12 Astfel Zimri a nimicit toată casa lui Baașa, conform cuvântului DOMNULUI, pe care îl vorbise împotriva lui Baașa prin profetul Iehu,

După cuvântul. Adesea prezicerile profeţilor au caracter de simple prevederi, mai degrabă, decât decrete divine. Dumnezeu nu decretează toate evenimentele pe care El le prezice. Alteori spusele profeţilor sunt pronunţări de judecată. Era prerogativa lui Dumnezeu să stabilească pedeapsa care se cuvenea unui domnitor rău. Acolo unde răutatea cerea, pedeapsa era moartea. Aducând la îndeplinire judecata intenţionată, executorii decretului divin acţionau ca agenţi ai Cerului (vezi 2Regi 9:7). Totuşi, adesea ei aveau ţeluri egoiste şi acţionau din motive care erau întru totul răzbunătoare. În măsura în care ei acţionau din astfel de motive, ei deveneau vinovaţi. Astfel, asirienii care au adus la îndeplinire judecata lui Dumnezeu, au fost mai târziu pedepsiţi pentru motivele egoiste şi crude care au insuflat umblarea lor (Isaia 10:5-13). Probabil că Zimri a trecut dincolo de intenţia de judecată pronunţată împotriva casei lui Baeşa şi a ucis pe mulţi care nu erau vrednici de nimicire.


13 Pentru toate păcatele lui Baașa și păcatele lui Ela, fiul său, prin care păcătuiseră și prin care făcuseră pe Israel să păcătuiască, provocând pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel la mânie cu deșertăciunile lor.

Prin idolii. (Vanities, în engleză.) Adică închinarea adusă de ei idolilor (vezi Deuteronom 32:16,25; 1Samuel 12:10, 21; Ieremia 8:19). Puţine lucruri sunt atât de nebuneşti ca atunci când oamenii îşi fac idoli cu propriile lor mâini şi apoi se pleacă înaintea lor spre închinare. Nebunia unei astfel de umblări este în mod repetat arătată în Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmul 115:4–8; Isaia 41:21–29; 44:9–20; Ieremia 10:3–8) .


14 Și restul faptelor lui Ela și tot ce a făcut, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraților lui Israel?
15 În anul al douăzeci și șaptelea al lui Asa, împăratul lui Iuda, a domnit Zimri șapte zile în Tirța. Și poporul era așezat în tabără împotriva Ghibetonului, care aparținea filistenilor.

Şapte zile. Domniile mai scurte decât un an adesea sunt redate în termeni de zile şi luni (2Regi 15:8, 13; 23:31; 24:8; 2Cronici 36:2, 9). Împotriva Ghibetonului. Cu douăzeci şi patru de ani în urmă, Baeşa îl omorâse pe Nadab, în timp ce acesta se lupta împotriva Ghibetonului (cap.15:27).


16 Și poporul care era așezat în tabără a auzit spunându-se: Zimri a uneltit și de asemenea a ucis pe împărat; De aceea tot Israelul a făcut pe Omri, căpetenia oștirii, împărat peste Israel, în acea zi în tabără.

Omri. În timp ce Ela bea şi se îmbăta în casa căpeteniei sale din Tirţa, Zimri l-a ucis (v. 9) şi de îndată ce ştirea a ajuns la oştirea de la Ghibeton, ei l-au făcut împărat pe Omri. Această întâmplare aminteşte de practica favorită a oştilor romane care atunci când primeau ştirea despre asasinarea unui împărat la Roma, aveau obiceiul să-şi investească propriul împărat cu purpură.


17 Și Omri s-a urcat de la Ghibeton și tot Israelul cu el și au asediat Tirța.
18 Și s-a întâmplat, când Zimri a văzut că cetatea fusese luată, că a intrat în palatul casei împăratului și a ars casa împăratului peste el cu foc și a murit,

Cetatea este luată. Şederea la Tirţa trebuie că a fost scurtă, pentru că întreaga domnie a lui Zimri a fost de numai şapte zile (v. 15). Fără îndoială că Omri a fost ajutat din interiorul cetăţii, deoarece el a fost în stare să o ia aproape imediat.

Casei împăratului. Probabil în cel mai întărit loc al palatului, citadela. Punerea de foc palatului de către el şi pieirea lui în flăcări are o mulţime de paralele în istoria Orientului.


19 Pentru păcatele sale cu care păcătuise făcând ce este rău în ochii DOMNULUI, pentru că umblase în calea lui Ieroboam și în păcatul lui pe care l-a făcut, pentru a face pe Israel să păcătuiască.

Din pricina păcatelor. Zimri a domnit peste Israel numai şapte zile, totuşi el primeşte aceeaşi condamnare ca şi împăraţii care au domnit un timp mai îndelungat. Moartea lui ilustrează morala pe care scriitorul cărţii Regilor o scoate din întreaga istorie a monarhilor israeliţi, aceea că, asupra lor şi asupra naţiunii era un blestem pentru stăruirea lor în păcatele lui Ieroboam, care în cele din urmă a făcut ca fiecare casă regală să aibă parte de un sfârşit umilitor şi sângeros.


20 Și restul faptelor lui Zimri și trădarea lui pe care a lucrat-o, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraților lui Israel?
21 Atunci poporul lui Israel s-a despărțit în două părți: jumătate din popor l-a urmat pe Tibni, fiul lui Ghinat, pentru a-l face împărat și jumătate l-a urmat pe Omri.

S-a dezbinat. Moartea lui Zimri a lăsat pe Israel cu doi împăraţi, fiecare dominând peste jumătate din naţiune. Deoarece Zimri a început scurta lui domnie de şapte zile, în al 27-lea an al lui Asa (v. 10,15) şi deoarece Tibni şi Omri au început domnia lor în acelaşi timp, amândoi au început să domnească în al 27-lea an al lui Asa.


22 Dar poporul care l-a urmat pe Omri l-a învins pe cel care îl urma pe Tibni, fiul lui Ghinat; astfel Tibni a murit, iar Omri a domnit.

Tibni a murit. Nu ni se spune cum a domnit Tibni sau cum a murit, dar este o semnificaţie prevestitoare în afirmaţia concisă că el a murit şi Omri a domnit. În mod evident, între cei doi au fost lupte continue care nu s-au terminat până când Omri nu şi-a eliminat rivalul.


23 În anul al treizeci și unulea al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început Omri să domnească peste Israel, doisprezece ani; șase ani a domnit în Tirța.

În al treizeci şi unulea an. Aceasta indică în mod vădit timpul când Omri a început să domnească de unul singur. El a fost făcut împărat prima dată, în al 27-lea an al lui Asa (v. 15,16). Cinci ani mai târziu, socotind inclusiv (al 31-lea an al lui Asa), el a început domnia lui.

Doisprezece ani. Perioada aceasta a dat multă bătaie de cap cronologiştilor biblici, deşi este relativ simplă. Aceşti 12 ani cuprind întreaga domnie a lui Omri, şi numai perioada necontestatei lui domnii, ci şi perioada când asupra unei părţi din ţară, a domnit Tibni. În felul acesta, anii lui Omri au început în al 27-lea an al lui Asa, când poporul l-a făcut împărat pe Omri (v. 15,16) şi s-au terminat în al 38-lea an al lui Asa, când Omri a fost succedat de fiul său, Ahab (v. 29), o perioadă de 12, ani socotind inclusiv.

Şase ani. De la perioada când şi-a început domnia, până la scurt timp după moartea lui Tibni. Timp de un an după moartea rivalului său, Tirţa a continuat să fie capitala lui Omri.

24 Și a cumpărat dealul Samariei de la Șemer pentru doi talanți de argint și a construit pe deal și a pus numele cetății pe care o construise, după numele lui Șemer, stăpânul dealului, Samaria.

Muntele Samariei. Urcarea pe tron a lui Omri a marcat o nouă perioadă de domnie stabilă şi de prosperitate pentru regatul de nord. În timp ce capitala era la Tirţa, naţiunea a trecut printr-o lungă perioadă de neînţelegere şi nelinişte. Se poate că seminţele nemulţumirii stăteau la pândă, la Tirţa, ceea ce l-a făcut pe Omri să se decidă asupra unui nou loc pentru capitala lui. Muntele Samariei, cam la 10 km nord-vest de Sihem, a fost locul ales. Ar fi fost greu să se găsească un loc mai potrivit pentru capitala naţiunii. Poziţia lui era foarte frumoasă, cuprinzând cu privirea marea şi kilometri întregi de ţară, de jur împrejur. Era aşezat în inima ţării. Din punct de vedere militar, muntele, cu pantele lui prăpăstioase, se adapta admirabil la apărare, cum dovedesc îndelungatele asedii pe care le-a îndurat (1Regi 20:1; 2Regi 6:24; 17:5; 18:9, 10). Terenul înconjurător era neobişnuit de productiv. Pe munte erau izvoare bogate de apă. Istoria ei justifică înţelepciunea întemeietorului ei, pentru că Samaria a continuat să fie capitala lui Israel, până la încheierea istoriei naţiunii. Săpăturile pe locul anticei Samarii datează cele mai de jos straturi ale cetăţii ca aparţinând timpului lui Omri.


25 Dar Omri a lucrat ce este rău în ochii DOMNULUI și a făcut mai rău decât toți cei care au fost înaintea lui.

A făcut ce este rău. Din punct de vedere civil, Omri a fost un domnitor de succes. El a făcut mult spre a aduce pace şi prosperitate ţării lui zbuciumate. Numele lui se găseşte pe faimoasa Piatră Moabită care relatează despre ocuparea de către Omri a Moabului (vezi nota adiţională despre 2Regi 3). Israel a ajuns să fie cunoscut la asirieni ca ţara lui Omri, în timp ce chiar Iehu, nimicitorul casei lui Omri, este numit un fiu al lui Omri (vezi ilustraţia de la pag 48). Dar în ochii Domnului, Omri a făcut mai rău decât toţi regii de dinainte de el. Ca adaos la acceptarea vechii idolatrii, probabil că el a mers mai departe şi a introdus şi încurajat închinarea la Baal-ul sidonian. Mica (6:16) se referă la orânduirile lui Omri, în legătură cu felul cum a lucrat casa lui Ahab, ca simbol al unei apostazii grele şi deznădăjduite.


26 Fiindcă a umblat în toată calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și în păcatul lui cu care făcuse pe Israel să păcătuiască, pentru a provoca pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel la mânie cu deșertăciunile lor.
27 Și restul faptelor lui Omri și tot ce a făcut și puterea lui pe care a arătat-o, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraților lui Israel?
28 Astfel Omri a adormit cu părinții săi și a fost îngropat în Samaria; Și Ahab, fiul său, a domnit în locul său.
29 Și în anul al treizeci și optulea al lui Asa, împăratul lui Iuda, Ahab, fiul lui Omri, a început să domnească peste Israel; și Ahab, fiul lui Omri, a domnit peste Israel în Samaria douăzeci și doi de ani.
30 Și Ahab, fiul lui Omri, a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI mai mult decât toți cei care au fost înaintea lui.
31 Și s-a întâmplat, ca și cum ar fi fost un lucru ușor pentru el să umble în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, că a luat de soție pe Izabela, fiica lui Etbaal, împăratul sidonienilor, și a mers și i-a servit lui Baal și i s-a închinat.

Izabela. Numele de Izabela avea să devină proverbial pentru păcătoşenie. Etbaal, tatăl ei, era mare preot al lui Baal (PK 114). Iosif îl numeşte preotul Astarteei, care l-a ucis pe Pheles, împăratul Tirului, şi a întemeiat o dinastie nouă şi a domnit peste Tir, timp de 32 de ani (Împotriva lui Apion, 1. 18). Originea preoţească a Izabelei poate explica devotamentul fanatic al reginei de a răspândi falsa religie în Israel.

Împăratul sidoniţilor. În acea vreme, Tirul era cetatea de căpetenie a Feniciei (vezi cele despre Geneza 10,15), dar reputaţia istorică a Sidonului a făcut pe regii Tirului să adopte titlul de împăratul sidoniţilor. O cupă omagială găsită pe insula Cipru conţine chiar această inscripţie.

Baal. În mod literal, domn. Numele se referă la marele zeu al furtunii şi la numeroşi zei locali ai fertilităţii, cărora li se aducea închinare pentru ca natura să fie mai productivă. Ahab devenise acum un exponent înfocat al religiei corupte.


32 Și a ridicat un altar pentru Baal în casa lui Baal, pe care o construise în Samaria.

Templul lui Baal. N-a fost găsită nici o rămăşiţă a acestui templu, dar se poate ca el să fi fost

o parte din splendidul palat al lui Ahab, care a fost dezgropat.

33 Și Ahab a făcut o dumbravă; și Ahab a făcut mai mult, pentru a provoca pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel la mânie, decât toți împărații lui Israel care au fost înaintea lui.

Un idol al Astarteei. Vezi cele despre Judecători 3:7; 1Regi 14:15. Adesea, Baal era asociat cu zeiţa Astarteea sau Astaret (Judecători 2,13), şi în vecinătatea altarului lui, adesea se afla şi un idol (vezi Judecători 6:25,30).


34 În zilele lui Hiel betelitul a construit Ierihonul; i-a pus temelia în Abiram, întâiul său născut, și i-a pus porțile în cel mai tânăr fiu al său, Segub, conform cuvântului DOMNULUI, pe care îl spusese prin Iosua, fiul lui Nun.

A zidit ... Ierihonul. Vezi cele despre Iosua 6,26. Ierihonul era acum rezidit şi el a devenit din nou un loc de importanţă considerabilă. El avea mari avantaje, fiind bine udat şi dominând drumul principal din valea Iordanului, până la platoul înalt al Betelului. El a fost acum reclădit de unul din Betel, probabil sub patronajul lui Ahab.

Cu preţul lui Abiram. Vezi PK 230. unii înţeleg acest text ca referindu-se la jertfele omeneşti care alcătuiau o parte brutală a religiei corupte a vremii. Conform acestei înţelegeri, întâiul născut avea să fie oferit ca jertfă de temelie, iar cel mai tânăr drept contrapartea ei inaugurală.

COMENTARII ELLEN G. WHITE

25 PK 114

29–33PK 114, 177

30–333T 262

34 PK 230; 3T 273