Darul din dragoste al Mariei

Curând după minunea prin care Isus i-a redat vederea lui Bartimeu, oamenii au părăsit Ierihonul și au început călătoria pe drumul abrupt spre Ierusalim. Cele două orașe sunt la o distanță de doar 15 km unul față de altul, dar Ierusalimul este așezat cu aproximativ 1000 de metri mai sus decât Ierihonul.

Această mare diferență de înălțime este ceea ce face drumul atât de abrupt. Este într-adevăr „spre în sus” aproape tot drumul (Luca 19:28). Probabil că nu au mers foarte repede. De asemenea, e posibil că s-au și oprit să se odihnească de câteva ori pe drum. Probabil că Isus a continuat să îi învețe în momentele în care se opreau pentru odihnă (Luca 19:11). Călătoria pe acest drum i-a dus mai întâi în Betania, care era un mic sat așezat pe coasta de est a Muntelui Măslinilor. Acolo locuiau Lazăr și surorile lui, așa că Isus S-a oprit acolo. Așa făcea de obicei când ajungea în Betania, rămânea cu acei prieteni dragi peste Sabat. Cu doar câteva săptămâni înainte, îl înviase pe Lazăr. (Ioan 11:38-44). Ceilalți oameni au mers mai departe spre Ierusalim, care era la aproximativ 3 km de Betania. Mulți dintre acei oameni voiau să ajungă acolo mai devreme, deoarece, pentru a putea mânca la Sărbătoarea Paștelui, era nevoie să treacă fiecare prin ceremonialul de purificare. Ioan 11:55

Ajungând în cetate, ei au spus că Isus era în Betania și avea să vină la Ierusalim după Sabat. Aceasta i-a entuziasmat pe oameni și mulți s-au grăbit să meargă să-L vadă în Betania. Unii voiau doar să-l audă pe Lazăr povestind lucrurile minunate pe care le văzuse în timp ce fusese mort timp de patru zile. Dar el nu le putea spune nimic despre asta. De ce? Eclesiastul 9:5,6 

Deseori auzim oameni care susțin că cei care au fost buni, după ce mor, merg în cer. Amintiște-ți versetul de mai sus și altele asemănătoare. Lazăr era un om bun, dar el nu a mers în cer când a murit. Nici alții.

Învierea lui Lazăr din morți a fost cea mai mare minune a lui Isus. Aceasta ar fi trebuit să-i convingă în cele din urmă pe liderii religioși să-L accepte ca Mesia. Dar chiar dacă erau convinși că El era Fiul lui Dumnezeu, mândria și încăpățânarea lor îi determina să opună rezistență oricărui gând de a-L accepta. Această dovadă incontestabilă nu făcuse decât să le sporească ura față de El.

Când vizitatorii din Ierusalim au ajuns în Betania, Lazăr nu avea nimic de povestit despre cele patru zile cât fusese mort. Dar el le-a spus cu mare convingere că Isus era Fiul lui Dumnezeu. Când s-au întors la Ierusalim cu noutăți din vizita lor, oamenii entuziasmați se întrebau dacă Isus putea deveni acum regele lor. Dar liderii religioși erau furioși că El era mult mai popular decât erau ei și au hotărât să-L omoare. Nu putuseră să-L aresteze înainte și se temeau că și de data aceasta avea să le scape.

Când discutau în curtea templului, se întrebau dacă El știa de planul lor de a-L prinde. Dacă da, avea să se țină departe de această Sărbătoare de Paște? S-au întrebat unul pe altul: „Ce crezi — El nu va participa la sărbătoare?” Ioan 11:56. Aceștia au solicitat o reuniune a consiliului și au decis să-L aresteze și să-L condamne pe Isus în secret, ca să evite o răscoală în rândul oamenilor. Și pentru că învierea lui Lazăr din morți era o dovadă că Isus era Fiul lui Dumnezeu, ei au decis să-l omoare și pe Lazăr. Ioan 12:10,11 

Citește versetul unsprezece din nou și observă că, datorită lui Lazăr, mulți evrei au devenit creștini. Vor lua mulți oameni hotărârea de a-L urma pe Isus datorită ție?

În timp ce membrii consiliului din Ierusalim planificau să-L omoare pe Isus, El și ucenicii Lui erau în Betania la o sărbătoare în casa unui fariseu numit Simon. Isus îl vindecase pe acesta de lepră și, chiar dacă Simon nu credea că Isus era Mesia, acesta era modul lui de a-I mulțumi. Pe parcursul Sabatului, Isus rămăsese acasă la Lazăr și la surorile lui. Probabil că după apusul soarelui, au mers la petrecerea dată de Simon. Aceasta este, de fapt, prima parte a duminicii, pentru că fiecare zi începe la apus de soare. Isus era oaspetele de onoare la acel ospăț. La masă, Lazăr era așezat de o parte a lui Isus, iar Simon de cealaltă. Sora lui Lazăr, Marta, ajuta la servirea hranei, iar Maria asculta cu atenție tot ce spunea Isus. Pentru că Isus spusese că El avea să moară în curând, Maria cumpărase, pentru ungerea corpului lui Isus când avea să fie îngropat, un parfum foarte scump. Dar oamenii spuneau acum că El avea să devină curând rege, iar ea era dornică să-L onoreze. Cum a făcut aceasta? Ioan 12:3

Când Iuda a mirosit parfumul Mariei, imediat a reacționat. El a spus că ea a irosit banii care ar fi putut să fie dați săracilor. Maria era gata să se facă nevăzută. Dar inima lui Isus a fost înveselită de dovada de devotament iubitor dată de Maria și a purtat această amintire cu El la cruce. Ce a spus despre Maria? Marcu 14:6-8

Unii pot spune că cea mai mare risipă din toate timpurile a fost suferința lui Isus pentru păcatele oamenilor care nu-L vor accepta niciodată. De ce a mai murit pentru ei? Răspunsul este – „iubire”. Ioan 3:16

Dumnezeu vrea să salveze pe toată lumea. Suferința și moartea lui Isus au făcut acest lucru posibil. Nu a fost o risipă. Nimeni nu poate spune vreodată că El ar fi putut face mai mult, pentru că nu este nimic ce ar fi putut face mai mult. Chiar și Satana, „acuzatorul fraților” și acuzatorul lui Dumnezeu, va trebui să spună că Dumnezeu a fost corect. El Și-a dat dragostea și viața Lui pentru toată lumea – și El încă face asta. 

Ai sacrificat vreodată ceva pentru a arăta dragostea ta pentru Isus?

Isus ar fi putut să le spună oaspeților de la masă adevărul despre Iuda, cum el furase bani din „punga” comună a ucenicilor. Isus ar fi putut să le dovedească tuturor celor prezenți acolo că lui Iuda nu îi păsa decât de el însuși, nu de săraci. Dar El nu a făcut- o. Isus a vrut să nu îi dea lui Iuda niciun motiv pentru trădarea lui. Cu toate acestea, lucrurile bune pe care Isus le-a spus despre Maria, vezi Marcu 14:6-9 , au fost opusul criticilor pe care i le adusese Iuda, iar acesta s-a simțit mustrat. Asta l-a înfuriat și a decis să se răzbune. Știind că liderii religioși doreau să-L aresteze pe Mântuitorul, Iuda a mers chiar în noaptea aceea la Ierusalim pentru a vorbi cu ei despre asta. Consiliul era încă în sesiune, complotau cum să-L aresteze și să-L condamne în secret la moarte. Imaginează- ți cât de surprinși și fericiți au fost ei! Ce acord a făcut Iuda cu ei? Matei 26:14-16

Între timp, la sărbătoarea din Betania, și Simon se gândea la gestul Mariei și la ceea ce spusese Isus despre ea. De ce îi îngăduise să-L atingă atât de liber și chiar să-I sărute picioarele? Dacă ar fi fost un profet, gândea Simon, El ar fi știut că ea era o păcătoasă. Luca 7:37-39

Simon se gândea probabil la profetul Moise care se spunea că avea să vină. (Deuteronom 18:15). Acesta era Mesia! Și dacă Acesta era cel la care se gândea, de fapt el se îndoia că Isus era Fiul lui Dumnezeu. Mântuitorul știa gândurile sale și i-a spus o pildă. Citește Luca 7:40-43.

Datornicul din pildă, cel care datora cel mai mult, îl reprezenta pe Simon. O condusese pe Maria în păcat, dar el credea că era mai drept decât ea. El nu se pocăise încă, așa că nu fusese iertat. Ce a spus Isus atunci? Luca 7:44-48

Faptul că Simon neglijase să-și arate mulțumirea față de Isus i-a arătat Acestuia lipsa sa de dragoste pentru El. Dar lacrimile Mariei și acțiunile ei au arătat pocăința ei sinceră și dragostea ei profundă pentru Mântuitorul. Când Isus a pus în contrast faptele ei cu cele ale lui Simon, fariseul mândru s-a văzut pe sine așa cum era de fapt. S-a umilit și a devenit un creștin autentic. 

Atât Maria, cât și Simon au fost iertați. Isus a suferit pedeapsa pentru păcatele lor chiar în acea săptămână. Isus a suferit pedeapsa și pentru păcatele tale. Așadar, poți să fii iertat imediat ce te pocăiești sincer.

Isus a fost oaspetele de onoare la ospățul din casa lui Simon. Duminică după-amiază, El și ucenicii au pornit spre Ierusalim. Curând li s-au alăturat mulți oameni care veniseră din Ierusalim să-L vadă, dar și alții care mergeau la Praznicul Paștelui.

Era o zi frumoasă de primăvară. Natura revenea la viață peste tot. Și oamenii din mulțimea care Îl însoțea pe Isus erau înviorați de o nouă speranță că El avea să devină regele lor la acest Praznic al Paștelui. Ei voiau să fie cu El și să vadă ce urma să se întâmple atunci când avea să intre în Ierusalim.

Când se apropiau de un alt sat mic, vecin cu Betania, Isus i-a rugat pe doi dintre ucenicii Săi să meargă și să-I aducă, din acel sat, mânzul unei magărițe. El avea să meargă către Ierusalim călare pe acest mânz. De ce?, s-au întrebat ei. El întotdeauna mergea pe jos. Dar L-au ascultat și au mers de au găsit mânzul întocmai cum le spusese Isus. Marcu 11:1-6

Cu mai mult de 500 ani înainte, profetul Zaharia spusese că Regele Ierusalimului avea să intre în cetatea Sa călare pe un mânz. Împărații lui Israel merseră călare pe acest tip de animal. Ucenicii au început să se gândească la ce ar fi putut să însemne aceasta. Ei au vorbit cu entuziasm despre asta cu toți prietenii lui Isus de-a lungul drumului, până când toți au devenit foarte emoționați. Acum, Isus era gata să împlinească această profeție din Zaharia 9:9.

Ucenicii și-au pus cu bucurie pelerinele lor pe spatele mânzului și Isus a șezut pe el. Unii își așezau hainele pe drum, alții făceau la fel cu ramurile pe care le rupeau din copacii din apropiere. Lazăr, pe care Isus îl înviase, conducea mânzul peste aceste simboluri ale victoriei, onorându- L astfel pe Cel pe care erau siguri că Îl vor încorona ca rege. Ce striga mulțimea din jurul Său? Marcu 11:9,10

Oamenii erau euforici. Ei erau siguri că Isus avea să fie încoronat rege în Ierusalim și urma să-i alunge pe romani. Visau deja că aveau să redevină o națiune independentă și puternică. 

Isus a permis această demonstrație, pe care niciodată înainte nu o permisese, pentru că dorea ca să întoarcă atenția tuturor către El și spre jertfa Sa ca Miel al lui Dumnezeu. Avea să-și dea viața peste doar cinci zile. Acceptarea vieții și a morții Lui ca înlocuitor pentru ei era singura cale prin care puteau fi salvați. Este singurul mod prin care poți fi și tu salvat.

Oamenii din Ierusalim au auzit curând ce se întâmpla și s-au grăbit să se alăture mulțimii fericite care Îl onora pe Isus. Orbii pe care Isus îi vindecase deschideau calea, muții pe care îi vindecase strigau spre lauda Lui și ceilalți pe care îi ajutase Îl salutau ca rege al lor. Curând, mii de persoane se înghesuiau în jurul lui Isus, cântând și lăudând pe Dumnezeu.

Dar preoții erau plini de ură și invidie. Au încercat să-i oprească pe oameni și, în cele din urmă, I-au spus lui Isus să îi mustre. Dar Isus le-a spus simplu că, dacă acei oameni ar fi tăcut, pietrele ar fi strigat laude pentru El. Nimic nu putea opri profeția de la îndeplinire.

Apoi, când Isus a ajuns pe vârful dealului, deasupra orașului, S-a oprit și S-a uitat la orașul aflat pe cealaltă parte a văii Chedron. Mulțimea de oameni s-a oprit și ea. Admirau frumusețea uluitoare a marmurei albe din zidurile templului, care reflecta după-amiaza târziu lumina soarelui.

Dar ochii lui Isus s-au umplut de lacrimi. Cu durere, El a descris distrugerea care avea să se abată asupra Ierusalimului. Cât de mult iubea pe poporul Său! Venise să îi salveze. Cum putea să renunțe El la ei? Luca 19:41-44

Încă supărați, preoții au încercat din nou să-i reducă la tăcere pe oameni. Dar pentru că nu au putut face asta, i-au rugat pe ofițerii romani din mulțime să îi ajute. Cu calm și putere, Isus le-a spus că nu venise să fie un rege pământesc. I-a asigurat că în curând El avea să meargă la Tatăl Său, iar ei nu aveau să-L mai vadă până ce nu avea să revină în glorie.

Ofițerii au ascultat ceea ce le spunea Isus. Ei au văzut dragostea și bunătatea Lui. Au simțit compasiune pentru El și au vrut să-L venereze. S-au întors spre liderii religioși și i-au acuzat pe ei că au provocat toată agitația. Între timp, Isus a plecat în liniște din mulțime și a mers la templu. 

Acei ofițeri romani păgâni au fost puternic impresionați de cuvintele lui Isus pentru că „niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta.” (Ioan 7:46). Cuvintele Sale puternice au creat lumi (Evrei 11:3) și au vindecat trupurile și inimile. Cuvintele Lui încă mai au aceeași putere. Ele sunt suficient de puternice pentru a te recrea! Vrei ca El să facă asta pentru tine? Nu-L face să plângă pentru tine. Roagă-L să te schimbe. El promite, în Cuvântul Său, că va face asta pentru tine. Cuvintele Lui au putere. 2 Corinteni 5:17; Ezechiel 36:26,27