Drumul spre cruce

Era primăvara anului 31 d.Hr. și mai erau doar două sau trei săptămâni înainte de Paștele de la Ierusalim. Cu acea ocazie, Isus avea să moară ca Mielul nostru de Paști, așa că „Și-a îndreptat fața hotărât” să meargă acolo (Luca 9:51).

Aceste cuvinte au fost spuse despre El în toamna anului 30 d.Hr. când a părăsit Galileea. În lunile scurse de la acel moment, El a fost într-o călătorie continuă între Ierusalim și cruce, întotdeauna însoțit de ucenicii Săi. A petrecut cea mai mare parte a timpului învățând și vindecând pe oameni în Samaria și Pereea. Din momentul în care l-a înviat pe Lazăr, în Betania, în acea iarnă, liderii religioși au pus la cale un plan să-L omoare.

De atunci „Isus nu mai umbla pe față printre iudei”, ci a mers la Efraim cu ucenicii Săi (Ioan 11:53,54). Avea nevoie de ceva timp pentru a încerca să îi pregătească pentru ceea ce urma să se întâmple în curând. Isus a comparat această experiență cu un botez – dar nu cu apă, ci cu acea agonie și durere în care aveau să se scufunde corpul și mintea Lui și care aveau să se încheie în moartea Sa. Botezul este un simbol al morții, precum și al învierii (Romani 6:3,4). El a exclamat: „cât de mult doresc să se îndeplinească!” Luca 12:50,51

Apoi a spus că El nu venise să aducă pace pe pământ, ci dezbinare. Privind în viitor, vedea că fiii aveau să se ridice împotriva tatălui și fiicele împotriva mamei lor. Ce însemnau aceste cuvinte?

Isus știa că această dezbinare avea să aibă loc din cauza vieții și a morții Sale. Părinții care aveau să-L respingă, urmau să îi dezmoștenească pe aceia dintre copiii care ar fi crezut în El. Soții și soțiile aveau să fie dezbinați, pentru că unii urmau să creadă în El, iar alții nu. Fiecare persoană avea să ia propria sa decizie de a crede sau de a respinge dovezile că El era Fiul drag al lui Dumnezeu — Mesia — venit pentru a ne mântui. 

A existat, de asemenea, o dezbinare și în cer atunci când îngerii au ales între a fi loiali lui Isus sau lui Satana. Îngerii au fost liberi să aleagă atunci, iar oamenii sunt liberi să aleagă acum. Dumnezeu vrea oameni care să fie liberi să gândească și, astfel, liberi să aleagă să-L iubească datorită dragostei Sale pentru ei. Dar aceasta aduce dezbinare, pentru că cei care nu-I sunt credincioși îi urăsc pe cei care sunt. Ești gata să dai piept cu o așa dezbinare? Cum poți să te pregătești?

Biblia spune că, pe măsură ce Isus și ucenicii Lui mergeau pe drumul din Pereea către locul pe unde puteau traversa râul Iordan ca să intre în Iudeea, „ucenicii erau tulburați”. „Ucenicii (...) mergeau îngroziți după El.” Marcu 10:32

Se gândeau la toate lucrurile pe care Isus le spusese și, poate acum, la lucrurile care urmau să se întâmple când aveau să ajungă la Ierusalim. Dar Isus îi conducea și El avea pace în inima Lui. Știa că făcea voia Tatălui Său și cu nerăbdare continua drumul spre Ierusalim.

Ucenicii încă mai credeau că El avea să-Și stabilească în curând împărăția pe pământ. Erau siguri că ei aveau să dețină poziții importante. Singura lor întrebare era legată de cine avea să dețină cea mai importantă poziție. Isus încercase mai înainte să le corecteze gândirea greșită cu privire la împărăția Lui. Acum avea să încerce din nou. Luând pe cei doisprezece ucenici ai Săi separat de ceilalți care Îl urmau, El a început să le spună despre lucrurile care aveau să I se întâmple. Ce le-a spus? Luca 18:31-33

Vorbea mai clar decât oricând înainte despre ce avea să se întâmple. I-au convins aceste noi explicații că nu avea să fie nicio împărăție pământească, așa cum așteptau ei? Nu. Era greu să schimbe ceva ce credeau încă din copilărie. Luca 18:34

Nu predicaseră ei că Împărăția cerurilor era aproape? Și nu spusese Isus că cei care lăsaseră totul pentru El aveau să primească însutit, case și terenuri? Dar El spusese, de asemenea, că aveau să fie și persecuții. Totul era foarte derutant pentru ei.

Profețiile Vechiului Testament și sacrificiile de animale arătaseră în mod clar că Mesia avea să vină să ne schimbe inimile și să fie Mielul lui Dumnezeu sacrificat pentru păcatele noastre. Profețiile biblice vorbesc la fel de clar și despre Împărăția pe care Isus o dorește în inimile noastre astăzi, înainte de venirea Lui. Dar mulți, la fel ca acei ucenici, nu „pricep ce le spune Isus”. Tu ai înțeles?

Pentru a avea o discuție privată cu cei doisprezece ucenici, Isus i-a luat mai departe de ceilalți care Îl urmau. Voia să îi pregătească pentru moartea crudă și șocantă pe care avea să o sufere în curând la Ierusalim. El voia, de asemenea, ca ei să înțeleagă că El nu avea să întemeieze o împărăție pământească — „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”. (Ioan 18:36). „Dar ei n-au înțeles nimic din aceste lucruri.” (Luca 18:34). Deși liderii de la Ierusalim erau împotriva lui Isus, ucenicii erau siguri că El avea să-Și întemeieze împărăția în curând.

Iacov și Ioan erau atât de siguri de acest lucru, încât au mers împreună cu mama lor să vorbească cu Isus despre aceasta. Ea și alte femei erau în grupul care Îl urma pe drumul spre Ierusalim. Ea oferise cu generozitate din banii ei pentru a ajuta la împlinirea nevoilor Sale în Galileea. Probabil că ea și celelalte femei făceau același lucru și în cazul acestei călătorii. Iacov și Ioan au fost printre primii ucenici ai lui Isus; și ei Îl iubeau. Când cei doi și mama lor au îngenuncheat înaintea lui Isus aducându-I o cerere, El a întrebat-o pe femeie: „Ce vrei?” Citiți conversația care a urmat. Matei 20:20-23

Paharul despre care Isus a spus că avea să-l bea în curând era un simbol al durerii cumplite pe care avea să o îndure în Ghetsemani și pe cruce. (Matei 26:42). Botezul nu avea să fie cu apă, ci prin moarte (Romani 6:3,4). Iacov și Ioan aveau să fie părtași la suferințele Învățătorului lor. Cu excepția lui Iuda, care s-a sinucis, Iacov avea să fie primul dintre cei doisprezece care să moară. Ioan a îndurat cel mai mult truda și persecuția și a fost ultimul ucenic care a murit.

Când ceilalți zece ucenici au auzit ce Îl întrebaseră cei doi frați pe Isus, au fost foarte triști și geloși. Fiecare dintre ei voia să fie primul și cel mai mare în această împărăție. Isus le-a atras atenția că nu așa ar trebui să se comporte urmașii Săi. Cum le-a spus El că ar trebui să fie? Matei 20:25-28 

Când ești tentat să fii gelos, amintiște-ți cuvintele lui Isus. Amintește-ți că acesta este un comportament asemănător cu al lui Lucifer când a vrut să fie „ca Cel Preaînalt”. (Isaia 14:14). Gândește-te cât de mare este Isus și cum El le-a slujit altora. Urmează exemplul Lui perfect!

Isus și cei doisprezece ucenici ai Lui, împreună cu mulți alții care Îl urmau, formau un grup mare. Dar călătorind pe același drum, către Ierusalim erau grupuri mult mai mari de oameni care mergeau pentru a participa la Sărbătoarea Paștelui. Tot acolo mergeau Isus și oamenii care Îl însoțeau. Din Pereea, se prea poate să fi traversat râul Iordan către Iudeea printr-un loc puțin adânc (vad), la est de Ierihon. Au mers spre Ierihon pe malul din Iudeea al râului. Deși distanța era de doar aproximativ opt km, le-a luat mai mult decât de obicei pentru a ajunge acolo, pentru că mulțimea din jurul lui Isus îi încetinea.

Ierihon este cu mai mult de 200 m sub nivelul mării, așa că are o climă blândă pe tot parcursul anului. Irod cel Mare avea palatul lui de iarna acolo, iar în cadrul palatului avea chiar și o piscină. Atunci când a murit Irod, cu mai mult de 30 de ani înainte de această vizită a lui Isus, orașul era un loc foarte frumos.

Încă era un loc frumos și în acea zi de primăvară a anului 31 d.Hr. când Isus l-a vizitat. Climatul său cald și apa din belșug au dus la apariția unei vegetații luxuriante. (Geneza 13:10). Plante tropicale, cum ar fi palmierii, crescuseră acolo încă de la început. A fost chiar numit „orașul palmierilor”. Deuteronom 34:3 Probabil că Isus trecuse prin Ierihon de multe ori. Dar de data aceasta era diferit. Vestea despre învierea lui Lazăr îi entuziasmase pe toți și voiau să-L vadă. 
 

Cum crezi că te-ai fi simțit dacă ai fi fost acolo în ziua aceea?

Cum oameni din mai multe locuri treceau prin Ierihon, aceștia se opreau să plătească vamă (impozite). De aceea, acolo lucrau mulți vameși. Dar acești oameni adunau mai mult decât le cerea guvernul și păstrau suma suplimentară pentru ei înșiși.

Șeful acestor colectori de impozite era un evreu scund — Zacheu. Pentru că el lucra pentru disprețuitul guvern roman și se îmbogățise înșelând oamenii când aduna impozitele, ceilalți evrei îl urau. Luca 19:1,2 Cu aproximativ patru ani mai înainte, Zacheu auzise ce le spunea Ioan Botezătorul unor vameși, „să nu cereți nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luați.” (Luca 3:12,13). Asta îi trezise conștiința și deja începuse să plătească înapoi oamenilor pe care el îi înșelase.

El auzise, de asemenea, că Isus era prietenos cu vameșii. Știa și că unul dintre ucenicii Săi —Matei — fusese un vameș în Galileea. Asta i-a dat lui Zacheu speranță. Nu fusese așa ușor să dea banii înapoi oamenilor. Ei încă îl priveau cu suspiciune și nu aveau încredere în el. Învăța cât de greu este să te schimbi și să faci ce este corect.

Dar acum, auzind că Prietenul păcătoșilor se afla în mulțimea care trecea prin Ierihon, știa că trebuie să-L vadă, dar nimeni nu avea să-l lase să treacă. Ce soluție a găsit? Luca 19:3-7

Lui Zacheu nu-i venea să creadă! Cum putea Isus să manifeste o astfel de dragoste pentru el – un vameș nevrednic? Când Îl conducea fericit pe Isus la casa lui, oamenii din mulțime spuneau cuvinte neplăcute despre el. Așa că acolo, pe loc, Zacheu I-a spus lui Isus — și mulțimii — că el își schimbase stilul de viață. El a anunțat că avea să dea jumătate din bunurile sale pentru săraci și să ramburseze de patru ori mai mult decât ar fi înșelat pe oricine. Ce a spus Isus? Luca 19:9,10

Cât de fericit a fost Zacheu! El era un om bogat și ceea ce a făcut, precum și ceea ce a spus Isus despre el, dovedește că este posibil ca oamenii bogați să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Acesta a fost răspunsul la întrebarea ucenicilor lui Isus. Citește Luca 18:25–27.

Zacheu a hotărât să facă ceea ce Isus îi spusese tânărului conducător să facă. Isus vrea să faci la fel cu lucrurile tale — să ai milă de cei săraci.

Isus și ucenicii Săi au plecat din Ierihon împreună cu o „mare mulțime”. Asta era de așteptat aproape oriunde mergea, pentru că „gloata cea mare Îl asculta cu plăcere”. (Marcu 12:37).

Se apropia Paștele și multe alte grupuri călătoreau pe același drum spre Ierusalim. Zilele din jurul Paștelui includeau Paștele și Praznicul Azimilor care dura șapte zile. (Numeri 28:16,17). Era una dintre cele trei sărbători la care participau toți bărbații evrei. (Deuteronom 16:16). La Paște, sacrificiul mielului arăta către sacrificiul lui Isus, Mielul lui Dumnezeu. Isus avea să fie sacrificat foarte curând. Astfel, Sărbătoarea Paștelui urma să nu mai aibă sens. Acesta este motivul pentru care mulți creștini nu țin această sărbătoare. Unii evrei încă o sărbătoresc, fără a sacrifica un miel, pentru că ei nu cred că Isus a fost Mesia, Mielul lui Dumnezeu.

A existat un evreu — Bartimeu — care a crezut că Isus era Mesia. În ziua când Isus părăsea Ierihonul, El L-a numit „Fiul lui David”. Evreii credeau profețiile care spuneau că Mesia avea să fie un descendent al lui David. (Romani 1:3).

În timp ce Isus și mulțimea ieșeau din Ierihon, Bartimeu, un om orb care stătea la cerșit pe marginea drumului, a auzit că Isus era în acea mulțime. Atunci el a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” Citește restul acestei frumoase povestiri în Marcu 10:48-52. 

După ce Isus i-a deschis ochii orbului Bartimeu în ziua aceea, el „a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu”. (Luca 18:43). Isus va deschide și ochii tăi — „ochii minții tale” – către minunatul viitor la care El te va conduce. Așa cum a făcut Bartimeu, urmează-l pe El. Efeseni 1:18,19 Când Îl chemi pe Isus, cum a făcut-o orbul Bartimeu, nu lăsa pe nimeni din jurul tău să te oprească. Isus te va asculta și va dori să Îi spui ce vrei să facă pentru tine. Și, așa cum a făcut și cu Bartimeu, El te va ajuta. Cu siguranță.