Căutându-i pe cei pierduți

Regiunea situată la est de Iudeea și Samaria, dincolo de râul Iordan, se numea Perea. Acela a fost locul în care Isus Și-a îndeplinit slujirea în cea mai mare parte din iarna anului 30–31 d.Hr. Tot aici, El a prezentat unele dintre cele mai importante pilde ale Sale mulțimilor de ascultători dornici să-L cunoască.

Vom studia trei dintre aceste pilde în această săptămână. Pentru că mai rămăsese doar puțin, aproximativ două luni, până la răstignirea Lui, toate aceste trei pilde aveau o semnificație specială chiar la acel moment. Acestea arătau, la scară mică, efectele pe care avea să le aibă moartea lui Isus asupra oamenilor care Îl ascultau.

Ascultătorii lui Isus din acea zi puteau fi împărțiți în două categorii foarte diferite. Un grup îi includea pe vameși – colectorii de impozite. Aceștia erau, de obicei, evrei care colectau impozite pentru guvernul roman. Cei mai mulți dintre evrei îi urau pe romani și îi disprețuiau pe vameși. În aceeași categorie cu vameșii, erau cei pe care evreii îi numeau „păcătoși”. Desigur, ei toți erau păcătoși. Dar în această categorie erau bărbați și femei care trăiau în păcat fără a se feri de ceilalți și nu pretindeau că sunt oameni buni. Cei mai mulți dintre ei probabil că nu aveau nicio educație: nu fuseseră la niciuna dintre școlile vremii și nici nu mergeau la sinagogă.

Acești oameni știau că sunt păcătoși. La fel ca psalmistul și ei puteau spune: „Rătăcesc ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău!” (Psalmii 119:176). Știau că sunt pierduți. Dar simțeau dragostea lui Isus care îi căuta și le purta de grijă. Vedeau în El „un prieten al vameșilor și al păcătoșilor” (Luca 7:34). În loc să-i condamne, El le dădea speranță pentru o viață mai bună. Când Îl ascultau pe Isus, ei simțeau că ar putea să se elibereze de păcat. Acesta era unul dintre motivele pentru care fariseii nu Îl acceptau pe Isus. Purtarea Lui curată și plină de amabilitate i-a umplut de uimire. Totuși, ei nu puteau înțelege de ce Isus îi vizita și era interesat de oamenii păcătoși.

Isus vrea ca și tu să îi tratezi pe oameni în acest fel. Vrei să Îi urmezi exemplul?

Într-o zi, pe când Isus vorbea și învăța undeva în Pereea, mulți vameși și păcătoși s-au adunat în jurul Său ca să-L asculte. Se simțeau confortabil în prezența Lui, chiar atrași de Isus. Simțeau că Lui Îi păsa de ei. Biblia numește aceasta: „legături omenești”, „funii de dragoste”. Osea 11:4

Dar, în jurul lui Isus, mai erau niște oameni care se raportau foarte diferit la El și la ceilalți care-L ascultau. Aceștia se numeau cărturari și farisei. Ei nu se simțeau atrași către El. De fapt, se simțeau foarte inconfortabil în prezența Lui. Simțeau că viața Lui curată, ca o lumină strălucitoare, le expunea păcatele ascunse. De ce simțeau asta? Ce a spus Isus despre El Însuși? Ioan 8:12

Lumina scoate la iveală tot ce a fost ascuns în întuneric. În același fel, lumina vieții curate a lui Isus descoperea păcatele oamenilor, iar faptele Lui arătau cărturarilor și fariseilor egoismul lor. Aceștia încercau din răsputeri, prin respectarea tuturor regulilor gândite de om – „datina bătrânilor” (Marcu 7:5), să se prezinte ca ducând o viață curată. De asemenea, credeau că toți ceilalți aveau obligația de a le respecta. Dar în timp ce se străduiau să respecte aceste reguli, ei nu îi iubeau și nici nu aveau grijă de ceilalți.

Fariseii se întrebau cum e posibil ca viața curată a lui Isus – care pe ei îi condamna – să îi atragă pe vameși și pe cei păcătoși. Datorită acestui lucru, ei considerau că Isus nu era un profet adevărat, căci, dacă ar fi fost, S-ar fi ținut departe de păcătoși, așa cum făceau ei. Acești „păcătoși” erau oameni care nu veniseră niciodată la sinagogă și nu îi plăceau pe rabini. Dar ei se înghesuiau în jurul lui Isus și ascultau cu atenție ce avea El de spus. Cât de furioși îi făcea acest lucru! Ce afirmație disprețuitoare au făcut ei despre Isus? Luca 15:2

Isus și Dumnezeu Tatăl întotdeauna gândesc la fel. Ca și Isus, inima iubitoare a lui Dumnezeu era întristată de faptul că păcătoșii se îndepărtau de El. Dar avea simpatie și compasiune pentru ei și voia să-i salveze. Considerându-i copii ai lui Dumnezeu, Isus a vorbit cu acești păcătoși. Da, erau departe de El, dar Dumnezeu încă îi iubea și voia să-i atragă către Sine. Cu cât se îndepărtau mai mult de Dumnezeu, cu atât mai mult El dorea să îi aducă înapoi și să-i salveze din păcatele lor.

Analizează-te! Ai simpatie pentru cei pierduți și încerci, așa cum făcea și Isus, să-i ajuți pe cei care au luat decizii greșite? Sau îi critici și îi bârfești?

Pentru a-i ajuta pe cărturari și pe farisei să vadă că aveau o atitudine greșită, decât să le citeze din Scriptură, mai degrabă Isus le-a spus povestiri din viața reală pe care oricine le putea înțelege. Luca 15:3,4.

A așteptat păstorul acasă, cu ușa staulului deschisă, în speranța că oaia pierdută se va întoarce? Oh, nu! El știa că oaia pierdută era neajutorată și trebuia să fie găsită. Ea n-ar fi putut niciodată să găsească drumul înapoi. Trist și preocupat de oaia sa, el a plecat în noaptea întunecată, înfruntând pericolul, ca să o caute. Cât de fericit a fost când în cele din urmă a auzit strigătul! Cu nerăbdare și grijă, El a luat-o în brațe și a dus-o acasă.

Isus este Păstorul cel bun. El știe că oamenii care au rătăcit sunt foarte neajutorați și confuzi. Precum păstorul din pilda Lui, El îi caută pe aceștia. Ezechiel 34:11,12 Lui Dumnezeu Îi pasă de fiecare persoană de pe acest pământ, chiar și de cei despre care alți oameni cred că nu merită vreo atenție. Cu câtă grijă se gândește la fiecare și cât de fericit este când găsește pe unul dintre copiii Lui pierduți! Isus îi caută pe păcătoși încă din ziua în care i-a căutat pe Adam și pe Eva în Grădina Eden. Ei nu Îl căutau, dar El îi căuta. El l-a strigat pe Adam: „Unde ești?” Geneza 3:8,9

Atunci când un păcătos este convertit, Dumnezeu se comportă precum păstorul din pildă la găsirea oii lui pierdute. Ce a făcut păstorul când s-a întors acasă? Ce face Isus atunci când una dintre „oile” Sale este adusă înapoi la El? Luca 15:5-7

Această povestire ne spune că Isus, Păstorul cel bun, datorită faptului că fiecare dintre noi este valoros pentru El, ar fi lăsat cerul fie și numai pentru a căuta o singură oaie rătăcită – o singură persoană pierdută. Ești aproape de Dumnezeu? Ești foarte valoros pentru El. Vrei să-i ajuți și pe alți copii valoroși ai Săi să se întoarcă la El? Dacă da, te vei putea bucura împreună cu El de găsirea unei oi pierdute.

Isus tocmai spusese o pildă despre un păstor care își pierduse una dintre oile sale valoroase și își petrecuse noaptea căutând-o până a găsit-o. Oaia aceea dorea să vină acasă, iar păstorul a fost foarte fericit, la fel cum Dumnezeu și îngerii sunt fericiți atunci când o persoană se pocăiește. Unii dintre oamenii din jurul lui Isus păreau duri și nesăbuiți, dar ei își doreau ceva mai bun. Știau că erau pierduți și voiau să fie găsiți. De aceea veneau să-L asculte pe Isus. Următoarea pildă spusă de Isus în ziua aceea a fost foarte diferită de cea despre oaia pierdută. Era vorba despre o monedă de argint care se pierduse chiar în casa proprietarului. Monedele nu pot gândi, desigur, așa că acea monedă de argint nu știa că era pierdută.

Atunci când o tânără se căsătorea, era un obicei în acele timpuri ca mama acesteia să-i dea monede de argint pe care și ea, la rândul ei, le primise de la mama ei. Tânăra femeie căsătorită prețuia aceste monede. Le păstra într-un loc sigur pentru a le da fetelor ei când aveau să crească și să se căsătorească. Aceleași monede mergeau astfel din generație în generație. Nu e de mirare că erau prețuite!

Unele femei sărace locuiau cu familiile lor în case cu o singură cameră care nici măcar nu avea ferestre. Chiar dacă aveau monedele de argint care le fuseseră oferite, nici măcar nu se gândeau să le cheluiască. Femeia din pilda lui Isus avea zece monede de argint pe care le păstra cu grijă. Când le-a numărat într-o zi, a observat că o monedă lipsea! E greu să ne imaginăm cât de neliniștită a fost. A început imediat să o caute. Folosind lumina lămpii, ea a măturat peste tot prin casa ei mică. Dintr-odată, a văzut-o. Poate că vecinii i-au auzit strigătul de bucurie, iar ea s-a grăbit să le arate moneda. Astfel, toți s-au bucurat împreună cu ea. În același fel, există mare bucurie în cer „pentru un singur păcătos care se pocăiește”. Luca 15:8-10 

 Acea monedă pierdută reprezintă pe cineva care nu știe că este pierdut din punct de vedere spiritual. O astfel de persoană ar trebui să fie căutată și găsită. Ar putea fi vreunul dintre prietenii tăi! Moneda era pierdută în casă. Ar putea reprezenta pe cineva din casa ta sau din biserica ta?

O altă pildă, pe care a spus-o Isus în ziua aceea, vorbea despre doi băieți pierduți. Ei erau frați, iar tatăl lor era foarte bogat. Fiul mai mare era ascultător și lucra din greu. Fiul cel mai mic era leneș și se plângea mereu că tatăl său nu îl lasă să facă ce dorește.

Știa că atunci când tatăl avea să moară, el și fratele său aveau să moștenească proprietatea acestuia. Dar el ținea să primească mai repede partea sa în numerar — nu voia să mai aștepte până la moartea tatălui. Își dorea să plece de acasă și să trăiască așa cum poftea. Tatăl și-a împărțit averea între cei doi fii și a dat fiului mai mic partea care i se cuvenea. Acel tânăr s-a dus într-o țară îndepărtată, unde și-a irosit banii într- o viață plină de excese. Luca 15:11-13

Încercați să vă imaginați cum se frângea inima tatălui! Fiul lui mai mic, pentru care el făcuse atât de mult, nici măcar nu îi mulțumise. El se comportase cu tatăl său așa cum spune Biblia că se vor purta unii „în zilele din urmă”: „neascultători de părinți, nemulțumitori (…), iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu” — 2 Timotei 3:1-4.

Într-adevăr, acel tânăr era un iubitor de plăcere. El nu se gândea la consecințe și nici nu îi păsa de viitor. Ca mulți alți tineri, el era sigur că ajunsese destul de înțelept pentru a-și gestiona propria viață. Dar Biblia spune că astfel de oameni devin „nebuni” — Romani 1:21,22. Așa s-a transformat și tânărul acela. Nu numai că și-a irosit banii, dar și tinerețea.

Plecând de la tatăl său, el reprezintă pe acei oameni care Îl părăsesc pe Dumnezeu. La fel cum el a fost „apucat de legăturile păcatului lui”, tot așa se întâmplă și cu cei care Îl părăsesc pe Dumnezeu. Proverbele 5:22

Pilda ar fi putut să se încheie în acest mod, dar mulțumim lui Dumnezeu, nu a fost așa! Tânărul, acum sărac și înfometat, „și-a venit în fire”. Plăcerile lui s-au încheiat odată ce s-au terminat bani. Pentru a supraviețui, a găsit un loc de muncă unde avea grijă de o turmă de porci. Ce a decis să facă atunci când și-a dat seama cât de neînțelept fusese? Luca 15:14-19 

Mulți tineri se aseamănă cu acest fiu neînțelept. Preventiv, în Biblie ne este dat un sfat. Citește 2 Timotei 3:1-5!

Isus spunea o pildă despre doi frați, amândoi pierduți. Cel mai tânăr și-a pierdut moștenirea și tinerețea trăind neînțelept „într-o țară depărtată”. Dar în cele din urmă, dându-și seama cât de nechibzuit fusese, s-a hotărât să meargă acasă. Hainele îi erau zdrențuite și picioarele îi erau goale. De asemenea, felul în care trăise îi schimbase înfățișarea. Totuși, tatăl său l-a recunoscut „când era încă departe”. Ce a făcut tatăl atunci cînd și-a văzut fiul în depărtare? Luca 15:20-24

Oh, tatăl acela iubitor l-a primit pe fiul său „pierdut”! Puteți să înțelegeți ce simte Dumnezeu față de cei care Îl părăsesc și care „cad în groapa pe care au făcut-o”? (Psalmii 9:15). Cât de mult Își dorește ca ei să părăsească căile lor rele și să se întoarcă la El! Dumnezeu, „care nu obosește iertând”, va avea milă de ei și, așa cum a făcut tatăl din pildă cu fiul său, îi va îmbrățișa. (Isaia 55:7).

Când fiul mai mare s-a întors de la lucrul câmpului, un servitor i-a spus motivul bucuriei pe care o putea auzi în casă. Dar acest lucru l-a înfuriat atât de tare, încât nu a vrut să intre în casă. „Tatăl său a ieșit și a vorbit cu el.” Ce și-au zis unul altuia? Luca 15:25-32

Acel fiu mai mare, care îl disprețuia pe fratele său mai tânăr, îi reprezenta pe farisei, cei care îi disprețuiau pe vameși și pe păcătoși. De asemenea, el îi reprezintă pe oamenii care se consideră drepți și care îi disprețuiesc pe cei ale căror păcate sunt vizibile. Asemenea fariseilor, ei se străduiesc să fie drepți — nu pentru că Îl iubesc pe Dumnezeu, ci pentru că nu doresc să fie pierduți. Aceasta era problema fiului mai mare. Se străduia, dar îi lipsea dragostea. „Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste”. (1 Ioan 4:8). Era la fel de pierdut ca fratele său mai mic. Dar în pildă, fratele mai mic „era pierdut și a fost găsit”.

Mulțumim lui Dumnezeu că „a fost găsit”! Pentru că știi cât de mult ne iubește Dumnezeu pe fiecare, îi poți ajuta pe unii dintre copiii Lui pierduți să găsească drumul către casă. Vrei să îți oferi ajutorul?