„Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările. ” (Proverbele 3:6)
După trimiterea chivotului înapoi în Israel, acesta a rămas în casa levitului timp de douăzeci de ani. În tot acest timp, filistenii stăpâneau peste israeliți. După moartea lui Eli, Samuel a călătorit în multe părți din țară vizitând poporul. Mergea din cetate în cetate, făcând ce putea pentru a le arăta oamenilor că motivul problemelor lor era faptul că nu-și ținuseră făgăduința de a se încrede în Dumnezeu și a asculta de El. 1 Samuel 7:3.
Într-un final, poporul a înțeles că Samuel avea dreptate. Ce au făcut? 1 Samuel 7:4. Ce fericit și mulțumit trebuie să fi fost Samuel! A pus la cale o mare adunare. Unde a avut loc și ce au făcut acolo?
1 Samuel 7:5,6. Poporul se pocăia pentru lucrurile greșite prin care Îl răniseră și le dăduseră prilej dușmanilor să-și bată joc de Dumnezeu. Acum alegeau, din nou, să Îi fie credincioși.
Întâlnirea se desfășurase aproape de locul unde fiii nelegiuiți ai lui Eli aduseseră chivotul pentru bătălie. Fiii lui muriseră acolo și dușmanii luaseră chivotul. Acum filistenii credeau că israeliții aveau să îi atace din nou. Ce s-a întâmplat? 1 Samuel 7:7.
Se vor încrede israeliții în Dumnezeu de această dată? Vom afla mâine.
Dacă cineva s-ar fi purtat cu tine așa cum s-au purtat israeliții cu Dumnezeu, ai dori să ierți și să ajuți acea persoană? Ești bucuros de faptul că Dumnezeu ne iartă atunci când ne pocăim?
Israeliții aveau o adunare în locul în care filistenii câștigaseră bătălia atunci când luaseră chivotul în urmă cu douăzeci de ani. Acum aceștia au aflat că filistenii veneau la luptă împotriva lor. În alte ocazii, israeliții fugiseră din fața dușmanilor lor sau încercaseră să lupte fără a-I cere ajutor lui Dumnezeu.
Dar, de data aceasta, oamenii își îndepărtaseră idolii și se închinau doar adevăratului Dumnezeu. Ținuseră post o zi întreagă și își mărturisiseră păcatele. Și, în timp ce filistenii veneau împotriva lor, îi spuseseră lui Samuel să se roage lui Dumnezeu să îi salveze. 1 Samuel 7:6-8.
Samuel a adus jertfe Domnului și, când s-a rugat, Dumnezeu l-a auzit și i-a răspuns. 1 Samuel 7:9. Deodată, în mijlocul jertfei aduse de Samuel, s-a auzit un tunet puternic. Nori negri păreau că vin de nicăieri. Erau fulgere peste tot. Și o furtună puternică a pornit deasupra armatei filistenilor. Curând, pe jos erau întinși soldați filisteni morți.
Soldații îngroziți care mai rămăseseră în viață fugeau unde puteau, fiind urmăriți de israeliți. 1 Samuel 7:10,11. Dumnezeu Își ajutase poporul așa cum făgăduise. Și Samuel nu a uitat să Îi mulțumească. 1 Samuel 7:12. În timp ce se întorceau la casele lor, poporul era fericit și eliberat. 1 Samuel 7:13,14.
Samuel a pus o piatră de aducere-aminte a faptului că Dumnezeu Își ținuse făgăduința. Te-ai gândit să scrii momentele în care Dumnezeu a făcut ceva special pentru tine sau familia ta? Ar fi o idee bună.
Samuel era un conducător minunat. Ce făcea în fiecare an pentru a se asigura că toate lucrurile merg bine? 1 Samuel 7:15-17. Crezi că, după ce locuise atât de mult timp cu Eli, Samuel știa cât este de important ca cei mici să învețe să asculte? Mergând din loc în loc, le spunea părinților să-i învețe pe copii Cele Zece Porunci. Probabil că le povestea lucrurile minunate pe care Dumnezeu le făcuse atunci când poporul alesese să se încreadă și să asculte de El.
Samuel a deschis și două școli speciale, numite școlile profeților. În acele școli, tinerii erau învățați legile lui Dumnezeu date lui Israel pentru a deveni o națiune puternică. Învățau cum să devină un ajutor pentru Dumnezeu. Și toți învățau diferite meșteșuguri, pentru a se putea întreține pe ei și familiile lor.
Samuel își educase bine fiii, dar uneori era îngăduitor cu ei, și ei nu îi urmau exemplul. Când a îmbătrânit și avea nevoie de mai mult ajutor pentru lucrarea lui, i-a întrebat pe liderii lui Israel dacă fiii lui pot să îi fie ajutoare. Toți au fost de acord.
Unii copii fac școala acasă și unii merg la școli ale bisericii. Sunt copiii învățați despre Dumnezeu în școlile publice? De ce? Majoritatea copiilor se gândesc la ce vor să fie când vor crește și își schimbă părerea deseori. Pe măsură ce creștem, părinții ne pot ajuta să alegem tipul de activitate care ne va face fericiți și folositori.
Samuel își educase fiii să fie ascultători și onești. Dar, atunci când au devenit ajutoarele lui Samuel, Satana i-a ispitit să facă lucruri greșite. Au cedat ispitelor sale? 1 Samuel 8:3. A lua mită înseamnă a fi plătit să spui ceva ce nu este adevărat sau să faci ceva greșit. Nimeni nu se poate încrede într-o persoană care ia mită.
Samuel nu știa că fiii lui fac astfel de lucruri. Dacă ar fi știut, i-ar fi îndepărtat imediat din slujbele lor. A fost foarte trist când a aflat despre comportamentul lor, dar s-a întristat și mai mult când a aflat ce doreau liderii lui Israel. 1 Samuel 8:4,5. Samuel fusese credincios în a urma întotdeauna planurile lui Dumnezeu. Poporul fusese protejat de dușmanii lui și se bucurase de mulți ani de pace. Erau ei recunoscători?
Ce a făcut Samuel în loc să se mânie? Care a spus Dumnezeu că era adevăratul motiv pentru care voiau un rege? 1 Samuel 8:6,7. Din nou își doreau să fie ca celelalte națiuni din jurul lor. Samuel le-a spus ce va însemna să aibă un rege. În final avea să nu le placă. Chiar dacă regele avea să fie bun, trebuiau să îi dea cele mai bune câmpuri și animale ale lor, să plătească taxe mari, să-și ofere fiii în armata lui și fiicele ca să lucreze pentru el.
Dar nimic nu le putea schimba dorința. Așa că Samuel a vorbit din nou cu Dumnezeu. 1 Samuel 8:19–22. Dumnezeu a ales genul de bărbat pe care știa că israeliții îl doreau ca rege. Era cel mai înalt și mai frumos bărbat din Israel. Numele lui era Saul. Tatăl lui se numea Chis și făcea parte din mica seminție a lui Beniamin. 1 Samuel 9:2.
Ai cerșit vreodată un lucru de care nu aveai nevoie, dar pe care îl doreai? Probabil că ai spus: „Toți copiii au asta.” Este acesta un motiv bun?
Într-o zi, Chis, tatăl lui Saul, l-a trimis pe acesta împreună cu slujitorul lui să caute ceva. De ce? 1 Samuel 9:3,4. Când nu au putut găsi măgarii, au decis să se întoarcă acasă. De ce? Versetul 5.
Dar când au aflat că Samuel vizita o cetate apropiată, s-au gândit că, din moment ce Samuel era profet, poate îi ajută. În cetate, l-au întâlnit pe Samuel în timp ce mergea la un ospăț special. Dumnezeu îi spusese lui Samuel în ziua precedentă că avea să îl întâlnească pe Saul. Ce i-a spus Dumnezeu când Samuel l-a văzut pe înaltul și frumosul Saul? 1 Samuel 9:17.
Saul nu îl văzuse niciodată pe Samuel. Ce s-a întâmplat când s-au întâlnit? 1 Samuel 9:18–20. Saul știa ce spune Samuel. Îi spunea că avea să fie regele lui Israel. Ce i-a spus lui Samuel? 1 Samuel 9:21. După ce au luat masa împreună, Samuel i-a spus slujitorului lui Saul să meargă înainte, deoarece dorea să vorbească cu Saul. 1 Samuel 9:27; 1 Samuel 10:1. Era Samuel gelos că Saul avea să fie rege? De fapt, îl iubea deja și își dorea ca acesta să fie un rege bun.
Când Saul a ajuns acasă, a decis să nu spună nimănui că fusese uns de Samuel să fie regele lui Israel. Ce i-a răspuns Saul unchiului său când acesta a dorit să afle ce se întâmplase? 1 Samuel 10:14-16.
Ce este natural – a fi egoist sau altruist? Cum era Samuel?
Israeliții nu avuseseră niciodată rege și acest lucru îi diferenția de celelalte națiuni. Dumnezeul nostru puternic era regele lor și toate celelalte națiuni știau că, atunci când Israel ascultă și se încrede în Dumnezeu, nimeni nu îi poate face rău.
Toate celelalte națiuni aveau regi care conduceau bătăliile purtate. Acum, israeliții doreau să fie ca ei. Doreau și ei un rege. Ce trist! Nu fusese planul lui Dumnezeu ca ei să aibă rege. Știa că oamenii vor începe să depindă de rege, și nu de El. Nu îi putea ajuta și binecuvânta așa cum Își dorea. Dar Dumnezeu nu forțează pe nimeni să urmeze planurile Lui. Le va permite să aibă un rege. Alesese genul de om pe care și-l doreau. Regele lor era înalt și frumos.
Când a venit vremea ca Israel să îl cunoască pe Saul, Samuel a anunțat o adunare. Erau prezenți mulți din fiecare seminție. Ce le-a spus Samuel? 1 Samuel 10:17-19.
Samuel dorea ca oamenii să știe că Dumnezeu le alege regele. Când semințiile au fost strigate una după alta, Dumnezeu a ales seminția lui Beniamin. Apoi, din familiile din Beniamin, Dumnezeu a ales familia lui Chis. Și, dintre copiii lui Chis, Dumnezeu l-a ales pe Saul. Dar unde era acesta? Nimeni nu-l putea găsi. Știa Dumnezeu unde este? 1 Samuel 10:22–24.
A fi înalt și frumos sunt singurele calități de care are nevoie un rege? Saul era foarte umil. Dacă rămânea umil și ascultător de Dumnezeu, îl putea binecuvânta Dumnezeu? Îi binecuvântează El pe oamenii care aleg să fie umili?
Încercarea lui Harriet - Adaptare de Amy Sherrard
Harriet și mama ei erau la cumpărături. În timp ce traversau strada, Harriet era cu doi pași în urma mamei. Când a privit în jos, a văzut un portofel lângă bordură. Nimeni nu se uita atunci când Harriet a ridicat portofelul, așa că l-a pus repede în buzunarul hainei.
„Norocul celui care găsește”, se gândi Harriet. „Sper că sunt și bani în portofel.” „Ar trebui să îi spui mamei despre portofel”, părea să spună o mică voce din mintea ei. Dar Harriet răspunse cu: „Nu, este al meu. Nu trebuie să-i spun.” Acasă, Harriet se grăbi să meargă în camera ei și căută în portofel. Era bucuroasă în timp ce număra banii. Erau zece bancnote noi de zece dolari. Nu îi venea să creadă că găsise atâția bani.
„Nu sunt ai tăi”, spuse din nou vocea. „Trebuie să te uiți dacă numele proprietarului este scris în portofel.” Harriet nu dorea să se uite, dar până la urmă, căută numele. Numele și adresa proprietarului erau scrise într-un buzunar interior. „Dar nu trebuie să-l înapoiez”, spuse Harriet vocii din mintea ei. „Proprietarul nu știe cine a găsit portofelul. Și numai gândește-te la câte lucruri aș putea cumpăra cu acești bani!” Acestea erau gândurile lui Harriet în timp ce privea la bancnotele de zece dolari.
Dar vocea interioară nu îi dădea pace. „Nu vei fi fericită. Nu ești fericită nici acum.” Harriet știa că această voce este conștiința ei și că spunea adevărul. Se simțea îngrozitor. „Vorbește cu mama ta!”, o îndemnă vocea. „Știi că părinții tăi îți sunt cei mai buni prieteni.” Harriet oftă. Apoi își aminti versetul învățat la Școala de Sabat: „Să nu furi.” Știa că ceea ce făcea este furt. Doar gândul la un asemenea lucru o făcu să coboare scările la mama, care pregătea cina.
Mama ascultă atentă în timp ce Harriet îi povestea cele întâmplate. Îi spuse chiar și gândurile pe care le avusese. Mama își puse brațele în jurul fetiței.
– Ce crezi că trebuie să faci? o întrebă. Harriet știa răspunsul:
– Îl voi ruga pe tata să mă ducă cu mașina la adresa proprietarului portofelului și i-l voi da înapoi. Numele lui este dl Jefferies, îi spuse mamei. Mama era încântată, tata a fost bucuros să o ducă la adresă, iar dl Jefferies se bucură foarte mult să își primească portofelul înapoi. Îi mulțumi lui Harriet și, înainte de a pleca, el scoase una din cele zece bancnote noi din portofel:
– Vreau să-ți dau acești bani pentru a-ți arăta cât de mult apreciez onestitatea ta, îi spuse dl Jefferies, și insistă ca ea să ia banii.
Harriet îi mulțumi foarte mult. În timp ce ea și tatăl ei plecau, își dădu seama cât de fericită era. Nu se mai simțea rău, deoarece ascultase de mica voce și alesese să facă ceea ce știa că este corect. Cine Altcineva crezi că era bucuros?