Samuel aude chemarea lui Dumnezeu

Cât de diferit trebuie să îi fi părut totul lui Samuel din acea zi în care mama și tatăl lui au plecat și l-au lăsat la Silo. Acum locuia cu Eli, marele-preot. Și Eli îl iubea ca și cum ar fi fost fiul lui. Samuel era mereu fericit și ascultător.

Dar putea un băiat atât de mic să fie de ajutor? Bineînțeles! Toți copiii pot începe să fie de ajutor de mici. Samuel și-a dat seama că sunt multe lucruri pe care le poate face. Poate că Eli îi cerea să ducă cenușa care rămânea de la jertfe. Aceasta era o muncă în care se murdărea, dar Samuel făcea totul cu bucurie.

Poate că ajuta ca altarul și ligheanul de curățire să strălucească. Poate ajuta la cărarea apei sau poate că mătura curtea templului cu o mătură mică. Erau multe lucruri pe care le putea face. Și, pe măsură ce creștea, putea face tot mai multe.

Fiii lui Eli erau și ei preoți. Ei erau ajutoarele principale ale lui Eli. Dar, în timp ce Samuel creștea și învăța, ce alegeau aceștia să facă? 1 Samuel 2:12.

„Răi” înseamnă că aceștia comiteau păcate grave. Ce trist! Crezi că Samuel era ispitit să îi imite? Nu. Deși era doar un copil, știa deja ceea ce este bine și ceea ce este greșit. Și alesese deja să Îl iubească pe Dumnezeu, să se încreadă în El și să-L asculte cât timp va trăi, indiferent de ceea ce făceau ceilalți.

Gândeşte-te:

Ai făcut și tu aceleași alegeri ca Samuel? Ce lucruri folositoare faci acum? Poți fi de mai mare ajutor? Cum?

Dumnezeu spusese că marele-preot trebuie să fie un conducător al poporului Israel. Trebuia să fie un exemplu bun despre cum să-L iubească pe Dumnezeu și să asculte de El și să-i învețe cum să facă la fel. Dacă vor face acest lucru, Dumnezeu îi putea binecuvânta pe israeliți și putea face din ei o mare națiune.

Eli știa că este foarte important să asculte de Dumnezeu. Dar nu îi învățase pe fiii lui să facă acest lucru. Dacă sunt neascultători și nerespectuoși față de părinți, copiii învață să fie neascultători și nerespectuoși și față de Dumnezeu.

Cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, nu fuseseră învățați să asculte. Eli nu i-a pedepsit atunci când nu ascultau. El a cedat dorințelor lor, chiar și atunci când știa că acest lucru nu este bine. Dar, pentru că dorea să îl placă, nu i-a pedepsit așa cum ar fi trebuit. Ce trist și neînțelept!

Hofni și Fineas erau răi, păcătoși; și toți știau acest lucru. Când Eli a încercat să le spună că ceea ce făceau este greșit, ei au făcut la fel ca atunci când erau mici. Nu îl ascultau deloc. Între timp, ce făcea Samuel? 1 Samuel 2:18.

Gândeşte-te:

Ți-ai dorit vreodată ca mama și tatăl tău să cedeze dorințelor tale? Ți-ai dori să nu te pedepsească atunci când faci ceva greșit? Ei te iubesc prea mult ca să facă astfel. Și, de fapt, nu te bucuri că ei nu cedează și nu te lasă nepedepsit?

Israeliților le fusese mereu greu să aleagă să facă ce este bine. Dar atunci când conducătorii lor nu urmau legile lui Dumnezeu, le era ușor să-i imite și să nu asculte de Dumnezeu. Mulți oameni deveniseră tot mai nefericiți cu privire la lucrurile rele pe care fiii lui Eli le făceau.

Poporul și preoții cunoșteau regulile lui Dumnezeu cu privire la jertfele aduse la templu. Știau că toată grăsimea trebuia să fie arsă pe altar. Apoi o parte din carne trebuia fiartă și dată preoților. Dar majoritatea trebuia dată înapoi oamenilor pentru masa specială pe care o aveau după ce aduceau jertfe.

Hofni și Fineas nu păzeau aceste legi. Când oamenii fierbeau carnea de la jertfe, slujitorii înfigeau furculițe mari în carne și luau tot ce doreau. Și uneori, înainte ca grăsimea să fie arsă pe altar, cereau carne crudă pentru a o putea coace, ca să nu o consume fiartă. Și slujitorii o luau cu forța dacă oamenii refuzau. 1 Samuel 2:13-17.

Hofni și Fineas erau atât de nelegiuiți, încât mulți israeliți nu mai doreau să se închine și să aducă jertfe la Silo. Ce făceau părinții lui Samuel? Continuau să vină în fiecare an? 1 Samuel 2:18,19. Elcana și Ana aleseseră să fie credincioși chiar dacă ceilalți oameni nu erau.

Gândeşte-te:

Când Hofni și Fineas fuseseră mici, ar fi trebuit Eli să facă mai mult decât doar să le vorbească? Oare părinții trebuie să facă mai mult decât doar să vorbească cu copiii atunci când aceștia sunt neascultători? Când conducătorii fac lucruri greșite, ar trebui acest lucru să ne împiedice să alegem să ascultăm de Dumnezeu?

Samuel creștea. În fiecare an, haina pe care Ana o făcea pentru el trebuia să fie mai mare decât cea din anul anterior. Cât de fericită trebuie să fi fost să afle că fiul ei alegea să facă binele și să nu-i imite pe fiii lui Eli. Ana avea și alte motive să fie fericită. Ce le-a spus Eli atunci când aceștia au venit la Silo? 1 Samuel 2:20,21.

Putem fi siguri că Samuel se bucura să-și vadă frații și surorile în fiecare an. Eli îl iubea cu adevărat pe Samuel. Probabil că l-a învățat din cărțile scrise de Moise. Acestea sunt primele cinci cărți ale Bibliei. Și fără îndoială că l-a învățat despre Iosua și judecători. Crezi că povestea lui Ghedeon ar fi putut fi una din preferatele lui Samuel? Odată cu regulile date de Dumnezeu lui Israel, Samuel învăța ce se întâmpla când poporul asculta și ce se întâmpla când nu asculta.

Acum, din cauza fiilor nelegiuiți ai lui Eli, tot mai mulți israeliți erau neascultători. Dar mai erau câțiva care aleseseră să Îl iubească pe Dumnezeu și să asculte de El, deși lucrurile din Israel deveneau tot mai dificile. Eli știa ceea ce făceau fiii lui și a vorbit din nou cu ei. Le-a reamintit că ei păcătuiau împotriva lui Dumnezeu și le-a spus că, dacă nu se pocăiesc și nu se schimbă, Dumnezeu nu îi mai putea ierta. A produs vreo schimbare această discuție? 1 Samuel 2:23–25.

Gândeşte-te:

Ar fi trebuit ca Eli să le permită fiilor lui să fie preoți în continuare? Pe cine alege – pe fiii lui sau pe Dumnezeu? Cui ar fi trebuit să Îi facă pe plac?

Într-o zi, Dumnezeu a trimis un sol la Eli. Solul i-a spus lui Eli ceea ce credea Dumnezeu despre modul de comportare al fiilor lui. Îi influențaseră pe oameni să păcătuiască și Dumnezeu nu îi mai putea binecuvânta. Apoi, ce a spus solul că se va întâmpla cu fiii lui Eli? 1 Samuel 2:34.

Nici Eli nu fusese un exemplu bun pentru popor. Nu își învățase fiii să asculte. Acum era foarte bătrân și orb. Era sigur că Dumnezeu îl pregătea pe Samuel să fie un conducător special, dar nu era gelos pe el. Îl iubea pe Samuel ca și cum ar fi fost fiul lui. Nu făcuse cu el aceleași greșeli pe care le făcuse cu fiii lui.

Dar Eli nu oprise lucrurile greșite care se întâmplau și nu era de folos să le vorbească din nou fiilor lui nelegiuiți. Așa că Dumnezeul nostru răbdător avea să-i mai dea o avertizare și avea să facă acest lucru prin Samuel, care era un copil. Chiar de mic Samuel alesese să Îl iubească pe Dumnezeu, să se încreadă și să asculte de El. Dar Dumnezeu nu îi vorbise niciodată.

Gândeşte-te:

Știai că atunci când îi ajutăm pe alții, Isus spune că e ca și cum L-am ajuta peEl? Când putem începe să fim de ajutor? Doar după cea creștem mari sau încă de când suntem mici?

Era noapte. Templul era închis, și Eli și Samuel merseseră la culcare. 1 Samuel 3:2,3. Deodată, Samuel s-a auzit strigat. A sărit din pat. Probabil că Eli avea nevoie de el. „Iată-mă!”, răspunse el bucuros când ajunse la Eli. Din moment ce Eli era aproape orb, poate că Samuel l-a atins. „Iată-mă, m-ai strigat”, i-a spus lui Eli. Eli era sigur că Samuel visase. Ce a spus Eli prima și a doua oară când Samuel s-a dus la el? 1 Samuel 3:5,6.

Când Samuel și-a auzit numele a treia oară, probabil că se întreba ce se întâmplă cu Eli. Dar acum Eli era sigur că Dumnezeu îl chemase pe Samuel. 1 Samuel 3:8,9. Crezi că Samuel a mai putut adormi? Îl chemase Însuși Dumnezeu? Probabil că vocea lui Samuel a fost tremurândă când a răspuns următoarei chemări. 1 Samuel 3:10.

Apoi Dumnezeu i-a spus lui Samuel lucrurile care aveau să se întâmple cu Eli și familia lui. Dumnezeu i-a vorbit așa cum vorbise cu alți profeți. Crezi că Samuel a mai putut dormi după convorbirea cu Dumnezeu? 1 Samuel 3:15.

În timp ce își îndeplinea atribuțiile în ziua următoare, probabil că spera ca Eli să nu îl întrebe ce îi spusese Dumnezeu. Samuel îl iubea pe Eli și nu dorea să-l întristeze. Dar curând s-a auzit chemat. De data asta, Eli era cel care îl chema. Când Samuel i-a relatat tot ceea ce spusese Dumnezeu, Eli nu a fost gelos pe Samuel sau mâniat pe Dumnezeu. Ce a spus? 1 Samuel 3:16–18.

Gândeşte-te:

Eli nu fusese un exemplu bun pentru popor. Una dintre cele mai mari probleme era că, încă de când fiii lui erau mici, nu insistase ca aceștia fie ascultători. Era prea târziu ca să îi îndepărteze din slujba de la sanctuar? Nu. A făcut acest lucru? Nu. Avea Dumnezeu putere să-l ajute pe Eli să facă ceea ce era corect? Bineînțeles. Are Isus putere să ne ajute să facem ceea ce e bine atunci când alegem acest lucru? Ești bucuros că îți poate oferi această putere? Haideți să-I cerem să ne ofere mereu această putere.

Angajez băiat – partea 1 - Adaptare de Amy Sherrard

Domnul Peters era un om bogat, dar și neobișnuit. Cel puțin asta era ceea ce spunea toată lumea despre el. Deținea o afacere și se părea că mereu avea un afiș la magazin în care anunța că angajează un băiat care să lucreze pentru el.
– Va fi destul de simplu acest job, le spuse Johnny Simmons prietenilor săi. Mă voi angaja și voi câștiga ceva bani. Curând, domnul Peters îl puse la probă. De a doua zi, Johnny a început să lucreze pentru dl Peters. După-amiaza, dl Peters îi spuse lui Johnny să meargă în pod și să aranjeze lucrurile într-o cutie mare, adâncă.
– Cutia este chiar în mijlocul încăperii, nu ai cum să nu o găsești, îi spuse el lui Johnny. Podul era întunecat, rece și prăfuit. Era plin de pânze de păianjen și un loc numai bun pentru ca șoarecii să se ascundă. Johnny găsi cutia și privi înăuntru. Era plină de cuie, șuruburi, zăvoare și chei rupte. Toate i se păreau gunoaie lui Johnny. De fapt, se decise că nu fusese angajat să facă asta, așadar, coborî din pod. După o jumătate de oră, dl Peters a venit la el.
– Ai aranjat cutia? îl întrebă pe Johnny.
– Nu am găsit nimic de aranjat, îi spuse Johnny. Era o cutie plină de cuie ruginite și alte lucruri.
– Așa e. Doream să aranjezi cuiele și lucrurile din ea. Ai făcut asta?
– Nu, domnule, recunoscu Johnny. Era întuneric sus și nu am văzut nimic vrednic de aranjat. În plus, credeam că doriți doar să fac niște comisioane.
– Oh, am crezut că ești angajat să faci ceea ce ți se spune, îi spuse dl Peters. Dar îi zâmbi prietenos și îi dădu de făcut un drum până în centru. La ora șase, dl Peters îl chemă pe Johnny și îl plăti pentru ziua de lucru. Apoi îi mulțumi și îi spuse că nu va mai avea nevoie de el. Johnny era surprins. Fusese sigur că va fi angajat. Se întreba ce se întâmplase.
A doua zi, afișul era iar pus la magazin: „Angajez băiat”. Dar afișul dispăruse pe la ora douăsprezece. De data aceasta, Charlie Jones primise slujba. Fusese ocupat cu de toate și mai era o oră până la închiderea magazinului. Atunci, dl Peters îl trimise în pod pentru a sorta lucrurile din cutia mare. Charlie nu se temea de șoareci sau de întuneric, dar nu putea vedea nimic de valoare care să fie sortat în cutie. Pentru o vreme, doar amestecă lucrurile din cutie. Toate păreau gunoaie. În final, alese câteva cuie drepte și una sau două chei și i le duse domnului Peters.
– Aceasta este tot ce am găsit în cutie care merită păstrat. Restul lucrurilor sunt ruginite sau îndoite și nu merită păstrate, îi spuse acestuia. (Va urma)